miercuri, 11 martie 2009

Pedepse temporare


Cand spiritul se reincarneaza, framantarile vietii sunt pentru el o suferinta, dar numai corpul este cel ce sufera fizic. Noi spunem adesea ca cel care a murit nu mai trebuie sa sufere, dar nu este intotdeauna adevarat. Ca spirit, nu mai are dureri fizice dar dupa pacatele comise poate avea dureri morale arzatoare si intr-o noua existenta poate fi si mai nefericit.

Bogatasul cel rau va cere in acest caz de pomana si va fi prada mizeriei; orgoliosul va fi prada tuturor umilintelor; cel ce abuzeaza de autoritatea sa si-si trateaza supusii cu dispret si duritate va fi fortat sa se supuna unui stapan mai dur decat el. Toate pedepsele si framantarile vietii reprezinta expierea pacatelor dintr-o alta existenta, atunci cand nu reprezinta consecintele pacatelor vietii actuale.

Omul care se crede fericit pe pamant deoarece isi poate satisface toate poftele este cel ce face cele mai mici eforturi pentru a se imbunatati. El ispaseste adesea inca din aceasta viata fericirea sa efemera, dar cu siguranta va ispasi intr-o alta existenta tot atat de materiala.

Vicisitudinile vietii reprezinta incercari impuse de catre Dumnezeu sau alese chiar de noi insine in stare de spirit si inaintea reincarnarii noastre pentru a ispasi pacatele comise intr-o alta existenta. Niciodata infractiunea fata de legile lui Dumnezeu, si mai ales fata de legea dreptatii, nu ramane nepedepsita. Daca nu va fi in aceasta viata, va fi in mod obligatoriu in alta viata; de aceea cel ce este drept in ochii nostri este adesea infricosat de trecutul sau.

Reincarnarea sufletului intr-o lume mai putin grosiera este o consecinta a epurarii sale. Pe masura ce spiritele se purifica, ele se incarneaza in lumi din ce in ce mai perfecte, pana cand se va elibera total de materie si-si vor spala toate pacatele, pentru a se bucura apoi de fericirea eterna a spiritelor pure aflate la sanul lui Dumnezeu.

In lumile unde existenta e mai putin materiala decat pe pamant, necesitatile sunt mai putin grosiere si toate suferintele fizice mai putin vii. Oamenii nu mai cunosc acolo pasiunile rele care in lumile inferioare ii fac dusmani intre ei. Neavand niciun subiect de invidie sau gelozie, ei traiesc impreuna in pace, deoarece practica legea dreptatii, dragostei si caritatii; ei nu cunosc supararile si grijiile, orgoliul si egoismul si care constituie zbuciumul existentei noastre pamantesti.

Spiritul care a progresat in existenta sa pamanteasca poate fi reincarnat in aceeasi lume daca nu si-a indeplinit misiunea; chiar el insusi poate cere sa o termine intr-o noua existenta; dar atunci pentru el nu mai este o ispasire.

Omul care nu face rau dar nici nu face un pas spre perfectiune trebuie sa reinceapa o existenta de aceeasi natura cu cea pe care o paraseste; el ramane stationar si astfel isi poate prelungi suferintele ispasirii.

Exista oameni a caror a caror viata se scurge intr-o liniste perfecta si care neavand nevoie sa faca nimic pentru ei insisi, sunt scutiti de griji. Deseori acest calm nu este decat aparent. Ei au putut alege acest fel de existenta, dar cand o parasesc observa ca nu le-a servit cu nimic la avansare; si atunci, ca si cel lenes, regreta timpul pierdut. Spiritul nu poate acumula cunostinte si nu se poate inalta decat prin activitate; daca se scalda in nepasare el nu avanseaza. El este asemenea cu cel ce trebuie sa munceasca (dupa obiceiul nostru) si care se plimba sau se culca in intentia de a nu face nimic. Fiecare va da socoteala de inutilitatea voluntara a existentei sale; aceasta inutilitate este intotdeauna fatala pentru viitor. Suma fericirilor viitoare este in concordanta cu suma binelui facut; cea a nefericirilor este in acord cu raul si nefericirile pe care le-a produs.

Exista persoane care, fara a fi in mod cert rele, produc nenorociri celor din jurul lor prin caracterul lor. Aceste persoane nu sunt bune si ispasirea lor va consta in vederea celor pe care i-au facut nefericiti. Aceasta va fi pentru ele doar o mustrare; apoi, intr-o alta existenta, vor indura exact suferintele pe care le-au pricinuit altora.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Un comentariu:

Gabriela spunea...

"Fiecare va da socoteala de inutilitatea voluntara a existentei sale; aceasta inutilitate este intotdeauna fatala pentru viitor".

Asta a spus-o si Hristos cu alte cuvinte: "Smochinul cre nu rodeste va fi taiat!"
Fromos este ca fiecare dintre noi, la nastere, primeste cate un talant. De noi depinde ce facem cu el. Talantul este zestrea sufletului, nu averea parintilor. Clar?