marți, 28 aprilie 2009

Ingeri si demoni


Spiritele pe care le numim ingeri, arhangheli, serafimi, nu formeaza o categorie speciala de natura diferita de celelalte spirite, ci pur si simplu sunt spirite pure - cele care se afla pe treapta cea mai inalta a scarii si reunesc toate perfectiunile.

Cuvantul "inger" evoca la modul general ideea perfectiunii morale; in acelasi timp se aplica adesea tuturor fiintelor bune si rele care exista in afara omenirii. Se spune: inger bun si rau; inger al luminii si inger al tenebrelor; in acest caz, este sinonim cu spirit sau geniu. In cazul de fata se considera sensul bun al termenului.

Ingerii au parcurs toate gradele pana la perfectiune, dar, dupa cum s-a mai spus, unii si-au acceptat fara murmur misiune si au ajuns mai repede, altora le-a luat mai mult sau mai putin timp pentru a atinge perfectiunea.

Daca opinia care admite existenta entitatilor create perfect si superioare este eronata, cum se face ca se intalneste in traditia majoritatii popoarelor? Si aici exista o explicatie: lumea noastra nu exista dintotdeauna si cu mult timp inainte ca ea sa fi existat, spiritele atinsesera gradul suprem al evolutiei; de aceea oamenii au putut crede ca ele fusesera astfel din vesnicie.

In privinta demonilor... daca ar fi existat demoni, ei ar fi fost opera lui Dumnezeu si oare Dumnezeu ar mai fi fost drept si bun daca ar fi creat fapturi inchinate pentru eternitate raului si nenorocirilor? Daca exista demoni, atunci apartin lumii noastre inferioare si altora asemanatoare ei; sunt acei oameni ipocriti care fac dintr-un Dumnezeu drept, un Dumnezeu rau si razbunator, si cred ca-i sunt agreabili prin ticalosiile ce le comit in numele sau.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

duminică, 26 aprilie 2009

Relatiile de dincolo de moarte


Diferite ordine ale spiritelor stabilesc intre ele o ierarhie de putere. Exista intre ele subordonare si autoritate. Spiritele au unele fata de altele o autoritate relativa conforma superioritatii lor, pe care o exercita printr-un ascendent moral irezistibil. Deci, spiritele inferioare nu se pot sustrage autoritatii spiritelor care le sunt superioare.

Autoritatea si consideratia de care s-a bucurat un om pe pamant nu ii confera o suprematie in lumea spiritelor. Cei umili se vor ridica si cei mari se vor umili - ceea ce scrie si in psalmi. Spiritele sunt de diferite ordine in functie de meritul lor. Cel mai mare de pe pamant poate sa se situeze la ultimul nivel printre spirite, in timp ce servitorul sau va fi primul. Oare n-a spus Iisus: ''Oricine se coboara se va inalta si oricine se ridica se va cobori"? Cel ce a fost mare pe pamant si se gaseste printre spiritele inferioare incearca o umilire, adesea foarte mare, mai ales daca era orgolios si invidios.

Spiritele de diferite ordine nu stau laolalta dar se frecventeaza, se disting unele de altele. Se evita sau se impaca, dupa analogia sau antipatia sentimentelor lor, asa cum este printre oameni. Este o intreaga lume fata de care a noastra este o reflectare intunecata. Spiritele de acelasi rang se reunesc printr-un fel de afinitate si formeaza grupuri sau familii de spirite unite prin simpatie si tel comun: cele bune prin dorinta de a face bine, cele rele prin nesatul de a face rau si dorinta de a se regasi printre fiinte asemanatoare lor.

La fel ca intr-un mare oras unde oamenii de toate rangurile si de toate conditiile sociale se frecventeaza si se intalnesc fara a sta laolalta unde societatile se formeaza prin analogia gusturilor, unde viciul si virtutea stau alaturi fara a comunica.

Spiritele bune merg peste tot, si trebuie sa fie asa pentru a-si putea exercita influenta asupra celor rele. Zonele locuite de cele bune sunt interzise spiritelor imperfecte pentru ca acestea sa nu poata aduce aici tulburarea data de pasiunile nefaste. Spiritele bune isi dau silinta de a combate inclinatiile rele ale celorlalte, pentru a le ajuta sa se ridice - este o misiune.

Spiritelor rele le place sa ne impinga spre rau din invidia de a nu fi meritat sa se numere printre spiritele bune. Cata vreme continua sa fie spirite neexperimentate, dorinta lor este sa impiedice pe oricine sa ajunga la binele suprem; vor sa-i faca si pe altii sa incerce ceea ce incearca ele insele. Nu vedem acelasi lucru si printre noi?

Spiritele se vad si se inteleg; cuvantul este material, este o reflectare a spiritului. Fluidul universal stabileste intre ele o comunicare constanta; este vehiculul transmisiei gandului, asa cum pentru noi aerul este vehiculul sunetului; un fel de telegraf universal ce leaga toate lumile si permite spiritelor sa corespondeze dintr-o lume in alta.

Spiritele nu pot sa-si tainuiasca reciproc gandurile, nu se pot ascunde unele de altele. Pentru ele totul este la vedere, mai ales atunci cand sunt perfecte. Ele pot asa se indeparteze dar se frecventeaza intotdeauna. Nu este totusi deloc o regula absoluta, caci anumite spirite pot foarte bine sa devina invizibile pentru alte spirite, daca ele considera ca este util sa o faca.

Spiritele se pot distinge de alte entitati spirituale ce le inconjoara chiar daca nu mai au corp. Ele isi constata individualitatea prin perispiritul care le face existente distincte fata de altele, asa cum face corpul printre oameni.

Spiritele se cunosc daca au coabitat pe pamant. Fiul isi recunoaste tatal, prietenul pe prieten...si tot asa din generatie in generatie. Spiritele se recunosc astfel: vedem viata noastra trecuta si citim in ea ca intr-o carte, vazand trecutul prietenilor nostri si al inamicilor nostri vedem intreaga lor trecere de la viata la moarte.

Spiritul, parasind ramasitele pamantesti, nu se intalneste chiar imediat cu parintii si prietenii care i-au precedat in lumea spiritelor deoarece ii trebuie ceva timp pentru a se regasi si a scutura valul material. Spiritul celui drept este intampinat la intoarcerea in lumea spiritelor, ca un frate mult iubit asteptat; spiritul rau este intampinat ca o fiinta pe care o dispretuiesti. Spiritele rele sunt satisfacute sa vada fiinte asemanatoare lor si lipsite, ca si ele, de fericirea infinita, asa cum ar fi pe pamant un escroc printre cei de-o seama cu el.

Parintii si prietenii nostri vin cateodata sa ne reintalneasca atunci cand parasim pamantul; vin in intampinarea sufletului pe care-l iubesc, il felicita ca la reintoarcerea dintr-o calatorie daca a scapat de pericolele drumului si il ajuta sa se elibereze de legaturile corporale. Este o favoare pentru spiritele bune atunci cand cei pe care i-au iubit vin sa le intalneasca, in timp ce acela care este patat ramane in izolare sau nu este inconjurat de spirite asemanatoare lui, este o adevarata pedeapsa.

Parintii si prietenii nu sunt intotdeauna reuniti dupa moarte, depinde de elevatia lor si de drumul urmat pentru progresul propriu. Daca unul dintre ei este mai avansat si inainteaza mai repede decat altul, nu vor putea ramane impreuna; se vor putea vedea cateodata, dar nu vor fi intotdeauna impreuna decat daca vor putea merge impreuna, sau cand vor fi atins acelasi nivel al perfectiunii. Si apoi, privatiunea de a-si vedea parintii si prietenii este cateodata o pedeapsa.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Simpatii si antipatii terestre


Doua fiinte care s-au cunoscut si s-au iubit se pot intalni intr-o alta existenta corporala. Ele nu se recunosc dar se simt atrase una fata de cealalta si adeseori legaturi intime fondate pe o afectiune sincera nu au o alta cauza. Doua fiinte sunt atrase una fata de cealalta prin circumstante fortuite in aparenta , dar de fapt este atractia a doua spirite ce se cauta in mijlocul multimii. Nu ar fi mai agreabil pentru ele sa se recunoasca. Amintirea existentelor trecute ar avea inconveniente mai mari decat credem noi. Dupa moarte, ele se vor recunoaste si vor sti timpul petrecut impreuna.

Simpatia nu este intotdeauna principiul unei cunostinte anterioare. Doua spirite care se plac se cauta in mod natural fara sa se fi cunoscut ca oameni. Exista intre fiintele ganditoare legaturi pe care nu le cunoastem inca. Magnetismul este calauza acestei stiinte pe care o vom intelege mai bine ceva mai tarziu.

Deseori se intampla sa simtim o repulsie instinctiva fata de anumite persoane la prima vedere. Aici este vorba de spirite antipatice care se ghicesc si se recunosc fara a-si vorbi. Doua spirite nu sunt neaparat rele, antipatia se poate naste dintr-o lipsa de similitudine in gandire, dar pe masura ce se inalta, nuantele se sterg si antipatia dispare.

Antipatia intre doua persoane se poate naste atat la cele al caror spirit este mai rau cat si la cele al caror spirit este bun. Doar cauzele si efectele sunt diferite. Un spirit rau are antipatie fata de oricine il poate judeca si demasca; vazand o persoana pentru prima data, el stie ca va fi dezaprobat; repulsia lui se preschimba in ura, in invidie si-i inspira dorinta de a face rau. Spiritul bun are repulsie pentru cel rau, deoarece stie ca nu va fi inteles si pentru ca nu impartasesc aceleasi sentimente; dar intarit de superioritatea sa, el nu are impotriva celuilalt nici ura, nici invidie: se multumeste sa-l evite si sa-l compatimeasca.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

joi, 23 aprilie 2009

Vizite spiritiste intre persoanele aflate in viata


Din principiul eliberarii sufletului in timpul somnului, pare sa rezulte ca avem simultan o dubla existenta: cea a corpului, care ne da viata in relatia exterioara si cea a sufletului, care ne da viata in relatia oculta. In starea de eliberare viata corpului cedeaza locul vietii sufletului dar nu sunt la drept vorbind, doua existente. Sunt mai degraba doua faze ale aceleiasi existente, caci omul nu vietuieste in doua moduri.

Doua persoane care se cunosc pot sa se viziteze in timpul somnului si chiar multe persoane care cred ca nu se cunosc se intalnesc si isi vorbesc. Noi putem avea, fara indoiala, prieteni intr-o alta tara. Faptul de a merge, in timpul somnului, sa ne vizitam prietenii, cunostintele, oamenii care ne pot fi utili, este atat de frecvent incat il realizam noi insine aproape in fiecare noapte.

Care ar fi utilitatea acestor vizite nocturne, de vreme ce nu ne amintim nimic dupa aceea? Ramane in mod obisnuit o intuitie a visului, si aceasta este la originea anumitor idei ce ne vin in mod spontan fara a ni le explica si care nu sunt altele decat cele ivite in aceste conversatii.
Omul adormind, spiritul sau se trezeste, si ceea ce omul hotarase, spiritul este adesea departe de a-l urma, caci viata omului intereseaza prea putin spiritul atunci cand este eliberat de materie. Deci, omul nu poate provoca vizite spiritiste prin vointa sa... sa-si spuna "in noaptea asta vreau sa ma intalnesc prin spirit cu cutare persoana, sa-i vorbesc si sa-i spun cutare lucru".

Acest lucru se poate realiza doar la oamenii suficient de elevati, ceilalti petrecandu-si in cu totul alt mod existenta spirituala; se dedau pasiunilor sau raman in inactivitate. Se poate deci, dupa motivul pe care si-l propune, spiritul sa mearga sa viziteze persoanele dorite dar vointa pe care o are fiind treaz, nu este un argument pentru ceea ce face.

Un anumit numar de spirite incarnate pot astfel sa se intalneasca si sa aiba intruniri. Legaturile de prietenie, mai vechi sau mai noi, reunesc adesea astfel diferite spirite fericite de a se gasi impreuna. Prin cuvantul "vechi", trebuie sa se inteleaga legaturile de prietenie din existentele anterioare. Atribuim visului intuitia ideilor ivite in aceste intruniri oculte, dar a caror sursa o ignoram.

O persoana care si-ar crede unul dintre prieteni mort in timp ce el nu ar fi, ar putea sa-l intalneasca prin spirit, sa afle ca este viu si in acest caz, sa aiba aceasta intuitie la trezire. Ca spirit, el poate cu siguranta sa-si vada si sa-si cunoasca soarta; daca nu-i este impusa ca proba de credinta in moartea prietenului sau, el ar avea un presentiment al existentei sale, asa cum ar putea avea pe cel al mortii sale.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)