Fenomenul desemnat sub numele de "al doilea vaz" nu are legatura cu visul si somnambulismul. Al doilea vaz este tot spiritul, care este mai liber, desi corpul nu doarme; este vazul sufletului.
Facultatea celui de-al doilea vaz este permanenta dar exercitarea, nu. In lumile mai putin materiale decat a noastra, spiritele se elibereaza mai usor si intra in comunicare prin intermediul gandului, fara a exclude limbajul articulat; astfel vederea dubla este pentru majoritatea o facultate permanenta. Starea lor normala poate fi comparata cu cea a somnambulilor nostri lucizi, si este ratiunea pentru care se manifesta fata de noi cu mai multa usurinta decat cele ce sunt incarnate in corpuri mai grosiere.
In momentul cand se produce fenomenul celui de-al doilea vaz, starea fizica este sensibil modificata; ochiul are ceva vag: priveste fara sa vada; intreaga fizionomie reflecta un fel de exaltare. Se constata ca organele vederii sunt straine de acesta, in sensul ca viziunea persista chiar in cazul acoperirii ochilor.
Puterea celui de-al doilea vaz variaza de la senzatia confuza pana la perceptia clara si neta a lucrurilor prezente sau absente. In stare rudimentara, ea da anumitor oameni tactul, perspicacitatea, un fel de siguranta in actiunile lor, siguranta ce se poate numi precizia privirii morale. Dezvoltata, ea trezeste presentimentele iar si mai dezvoltata, arata evenimentele savarsite sau pe punct de infaptuire.
Cel mai adesea, dezvoltarea celui de-al doilea vaz este spontana, dar uneori si vointa joaca un mare rol. Astfel, sa luam ca exemplu anumiti oameni, numiti prezicatori, printre care unii au aceasta putere, si vom vedea ca vointa este cea care-i ajuta sa capete acest al doilea vaz si sa intre in ceea ce numim viziune.
Al doilea vaz este susceptibil a se dezvolta prin exercitiu. Exercitiul aduce cu sine intotdeauna progresul si valul ce acopera lucrurile se lumineaza. Organizarea fizica joaca un rol important pentru aceasta facultate; dar exista si organizari care sunt rebele.
Al doilea vaz poate parea cateodata ereditar. Similitudinea organizarii care se transmite, precum si alte calitati fizice si apoi dezvoltarea facultatii printr-un fel de educatie ce se transmite de asemenea de la unul la celalalt.
Anumite circumstante, cum ar fi boala, apropierea unui pericol, o mare emotie pot dezvolta al doilea vaz. Corpul este intr-o stare specifica care permite spiritului sa vada ceea ce nu putem vedea cu ochii trupului.
Timpurile de criza si de calamitati, marile emotii, toate cauzele care surescita moralul, provoaca cateodata dezvoltarea celui de-al doilea vaz. Pare ca Providenta, in prezenta pericolului, ne ofera mijlocul de a-l indeparta ca prin farmec. Sectele si partidele persecutate ne ofera numeroase exemple in acest sens.
Persoanele inzestrate cu al doilea vaz nu au intotdeauna constiinta acestui lucru. Pentru ele este un lucru intru totul natural si multe cred ca daca toti oamenii s-ar observa pe ei insisi, fiecare ar trebui sa fie la fel.
Intotdeauna sufletul este cel care radiaza mai liber si care judeca mai bine decat sub valul materiei. Aceasta facultate poate, in anumite cazuri, sa dea prezicerea lucrurilor. Ea da de asemenea si presentimentele caci exista mai multe grade in aceasta facultate, si chiar subiectul respectiv poate avea toate gradele sau doar cateva.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Facultatea celui de-al doilea vaz este permanenta dar exercitarea, nu. In lumile mai putin materiale decat a noastra, spiritele se elibereaza mai usor si intra in comunicare prin intermediul gandului, fara a exclude limbajul articulat; astfel vederea dubla este pentru majoritatea o facultate permanenta. Starea lor normala poate fi comparata cu cea a somnambulilor nostri lucizi, si este ratiunea pentru care se manifesta fata de noi cu mai multa usurinta decat cele ce sunt incarnate in corpuri mai grosiere.
In momentul cand se produce fenomenul celui de-al doilea vaz, starea fizica este sensibil modificata; ochiul are ceva vag: priveste fara sa vada; intreaga fizionomie reflecta un fel de exaltare. Se constata ca organele vederii sunt straine de acesta, in sensul ca viziunea persista chiar in cazul acoperirii ochilor.
Puterea celui de-al doilea vaz variaza de la senzatia confuza pana la perceptia clara si neta a lucrurilor prezente sau absente. In stare rudimentara, ea da anumitor oameni tactul, perspicacitatea, un fel de siguranta in actiunile lor, siguranta ce se poate numi precizia privirii morale. Dezvoltata, ea trezeste presentimentele iar si mai dezvoltata, arata evenimentele savarsite sau pe punct de infaptuire.
Cel mai adesea, dezvoltarea celui de-al doilea vaz este spontana, dar uneori si vointa joaca un mare rol. Astfel, sa luam ca exemplu anumiti oameni, numiti prezicatori, printre care unii au aceasta putere, si vom vedea ca vointa este cea care-i ajuta sa capete acest al doilea vaz si sa intre in ceea ce numim viziune.
Al doilea vaz este susceptibil a se dezvolta prin exercitiu. Exercitiul aduce cu sine intotdeauna progresul si valul ce acopera lucrurile se lumineaza. Organizarea fizica joaca un rol important pentru aceasta facultate; dar exista si organizari care sunt rebele.
Al doilea vaz poate parea cateodata ereditar. Similitudinea organizarii care se transmite, precum si alte calitati fizice si apoi dezvoltarea facultatii printr-un fel de educatie ce se transmite de asemenea de la unul la celalalt.
Anumite circumstante, cum ar fi boala, apropierea unui pericol, o mare emotie pot dezvolta al doilea vaz. Corpul este intr-o stare specifica care permite spiritului sa vada ceea ce nu putem vedea cu ochii trupului.
Timpurile de criza si de calamitati, marile emotii, toate cauzele care surescita moralul, provoaca cateodata dezvoltarea celui de-al doilea vaz. Pare ca Providenta, in prezenta pericolului, ne ofera mijlocul de a-l indeparta ca prin farmec. Sectele si partidele persecutate ne ofera numeroase exemple in acest sens.
Persoanele inzestrate cu al doilea vaz nu au intotdeauna constiinta acestui lucru. Pentru ele este un lucru intru totul natural si multe cred ca daca toti oamenii s-ar observa pe ei insisi, fiecare ar trebui sa fie la fel.
Intotdeauna sufletul este cel care radiaza mai liber si care judeca mai bine decat sub valul materiei. Aceasta facultate poate, in anumite cazuri, sa dea prezicerea lucrurilor. Ea da de asemenea si presentimentele caci exista mai multe grade in aceasta facultate, si chiar subiectul respectiv poate avea toate gradele sau doar cateva.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu