joi, 18 martie 2010

Interviu cu un copil de cristal


 
  
La un centru de terapie psihocomportamentala unde merg, exista un numar mare de copii de cristal, indigo, probabil si alte tipologii (doar pe acestea doua am eu capacitatea sa le identific). In acest centru am cunoscut doi copii de cristal: o fetita de 7 ani jumatate, un baietel de 7 ani, foarte comunicativi si constienti de darurile lor. Pe a treia fetita de 5 ani o cunosc din alta conjunctura dar ca si coincidenta exact in aceeiasi perioada am comunicat cu ea.
Ce pot sa spun dupa interactiunea cu ei: prezenta lor iti schimba radical modul in care vezi lumea. Dincolo de ceea ce spun, fiinta lor, energia pe care o emana te purifica in profunzime. Au in comun ochii foarte mari, fizic vorbind si foarte patrunzatori. Cand vorbesc cu tine simti cum citesc in tine, cum te scaneaza, dar o fac cu foarte mare delicatete si blandete. Mai au in comun o dragoste imensa pentru tot ceea ce inseamna animale si natura, o intelegere care depaseste cu mult varsta biologica.

In ceea ce priveste discutia cu fetita, venise acolo deoarece parintii erau depasiti de temele pe care le discuta si ingrijorati pentruca este foarte sensibila la suferinta celor din jur. S-a creat in doua randuri un context favorabil ca sa pot discuta cu ea intr-o incapere separata, in liniste. Initial vroiam sa explic eu, poate din orgoliul adultului ce este cu moartea si cu viata dar, dupa primele minute, mi-am dat seama ca rolurile putin diferite: eu voi scrie si ea va vorbi. Am incercat sa notez cat mai in amanunt tot ceea ce mi-a spus, ceea ce nu pot transpune in cuvinte este trairea avuta in prezenta ei si a celorlalti doi copii, sentimentul ca te afli in prezenta unei fiinte din alta sfera energetica care vorbeste printr-un corp de copil. De altfel la anumite momente in discutie se identifica cu acesti copii de cristal, in alte momente relata dintr-un punct as spune de constiinta superioara. Am avut senzatia ca in prima situatie se exprima prin constiinta sufletului ei, in a doua vorbea prin ea o entitate probabil de tip ghid sau protector.
Dupa intalnirea cu ei cred ca suntem binecuvantati la nivel de umanitate in ansamblu pentruca acesti copii sunt printre noi.

-Am inteles ca discuti mult despre moarte si lumea de dincolo. Iti este teama de moarte?
La moarte eu ii spun trecerea, iar lumea pentru mine nu exista aici si dincolo, exista lumi in lumi. Nu imi este frica de trecere, pentru ca stiu ca de fiecare data cand ajung in lumea Sufletelor, ma pregatesc si invat pentru a reveni aici. De fiecare data imbrac haina unui corp de copil si am posibilitatea sa imi aleg tara, parintii, timpul si forma corpului meu. Este un proces foarte interesant care se face pana in cele mai mici detalii.

-Parintilor tai le este teama de moarte? Cum reactioneaza la aceste subiecte pe care le ridici tu?
Le-am explicat ca cel mai dificil proces nu este moartea, ci este nasterea pentru ca atunci cand ne nastem uitam cine suntem si de unde venim, pe cand atunci cand murim vedem imediat lumea sufletelor constienti fiind de frumusetea de acolo. Singura mea grija pentru parinti este ca ei sa nu treaca dincolo fara a intelege sarcina, lucrul pe care il au de facut, pentru care au venit in aceasta viata.

-Acestei sarcini ii putem spune misiune de viata. O poti detalia?
Fiecare suflet vine in aceasta calatorie cu un scop, tu de exemplu cand iti propui sa calatoresti cu trenul, iti propui de fapt sa ajungi undeva, apoi alegi mijlocul de transport care duce la acea destinatie, ora si iti pregatesti bagajele. Asa se intampla si la calatoria in aceasta lume, fiecare are propriul sau scop, acest scop depinde foarte mult de ceea ce face persoana respectiva in viata.

-Exista misiuni esuate?
Venirea in aceasta lume este un prim scop, exista misiuni parcurse in conformitate cu scopul initial intr-un grad mai mare sau mai mic, dar absolut orice se construieste aici devine misiune. Misiunea se construieste pe parcursul vietii, constructia poate sa semene mai mult sau mai putin cu planul initial propus, dar tot misiune se numeste.

-O sa revenim la acest subiect, am inteles ca citesti foarte mult geografie, astronomie, te intereseaza aspectele legate de structura scoartei terestre. Acest ultim subiect nu il inteleg.
Stii ca pamantul este viu, toate straturile constituente au propria lor viata, in momentul in care aflu constient de existenta lor, ma pot conecta la ele si comunica cu ele. De la fiecare dintre ele aflu informatii legate de istoria planetei, si apoi le compar cu informatiile citite in carti. Pentru unele nu exista inregistrari, alteori cartile nu readuc acelasi lucru pe care pamantul mi-l povesteste. La fel si in cazul planetelor, galaxiilor, afland despre ele, pot afla informatii despre istoria lor.

-Copii ca tine sunt denumiti copii de cristal, stiu ca mai exista si cei indigo-energia lor are culoarea indigo, copii stelari, copii curcubeu. Cum ai defini aceste categorii?
Oamenii tind sa puna etichete, sa ne incadreze in categorii, si apoi fac legaturiledaca este in categoria copil de cristal, trebuie sa faca asta si asta si asta”. Cred ca mult mai usor ar fi daca ne-ar lua asa cum suntem. Fiintele de cristal sa stii ca nu sunt doar copii sunt si adulti. Sunt fiintele care poarta energia puritatii, inocentei, bucuriei, asa simt eu. Prin aceasta ei comunica permanent cu entitati foarte luminoase, cum ar fi ingerii de exemplu, primesc sfaturi de la acestia cum sa curete, cum sa purifice energia locurilor unde traiesc, a oamenilor pe care ii intalnesc, cum sa le reaminteasca oamenilor sa comunice cu fiintele angelice.

-Copii indigo?
Sunt cei care aduc dreptatea, care demasca minciuna, falsitatea, ei sunt mai puternici, mai taiosi, deschid drumuri, demoleaza trecutul. Cu ajutorul lor noi tesem energia puritatii. Gandeste-te la 2 gradinari: primul vine si sapa gradina, curata buruienile, al doilea vine si planteaza cu delicatete florile. Cand traiesti langa un indigo, sau vii in contact cu el, in timp nu mai poti sa te ascunzi sau sa deformezi faptele, pentru ca el, prin puterea lui te forteaza, sa spunem, sa fii corect, sa spui adevarul, sa fi demn si sa repari nedreptatile, sa iei atitudine. Cand traiesti langa un cristal este bine sa fii cat mai pur, mai inocent si in ceea ce gandesti si in ceea ce vorbesti si in ceea ce faci. Numai pe altruism si pe inocenta se poate comunica si lucra cu noi. Bineinteles ca si la cristale trebuie sa afirmi adevarul. Mai exista un aspect: noi toti suntem la fel, indiferent daca suntem incadrati la categoria cristal, indigo, etc. Suntem aici pentru a ajuta, orice copil de cristal poate deveni indigo daca conditiile externe o cer, orice copil indigo se poate transforma in cristal, adica nu sunt niste caracteristici etern stabilite si ferm delimitate.

-Cum se explica aceasta, am observat ca si in diagnostice se scrie ADHD cu elemente autiste sau autism cu elemente de ADHD, exista foarte des o combinatie.
Este simplu: noi toti comunicam intre noi, venim din aceeasi sursa, putem oricand prin dorinta noastra sa imprumutam ce caracteristici ne sunt necesare.

-Sa inteleg ca stiti cum sa accesati sursa aceasta universala de energie despre care vorbesti, si sa luati de acolo ce aveti nevoie.
Exact.

-Copii stelari, curcubeu?
Multi dintre ei sunt la primele serii de calatorii pe pamant, cei care deschid drumurile au mai fost aici, au nevoie de experienta pentru a face aceasta lucrare. Cei stelari vin sa invete unii dintre ei cum decurge viata intr-un loc complet diferit de casa lor. Aduc cu ei si multa cunoastere de acolo. Cei curcubeu sunt tot cristale, sa spunem ca aduc prin ei simultan mai multe tipuri de energii, stiu sa lucreze cu mai multe tipuri de energii in paralel, de exemplu poate comunica simultan cu un inger, cu un unicorn, cu o zana a plantelor. Toti copii pe care i-ai enumerat iubesc mult animalele, comunica foarte usor cu ele, iubesc plantele si in general natura. Ei cauta locuri linistite, departe de agitatia oamenilor. Stii ca animalele comunica cu celelalte lumi, noi oamenii uitam.

-Cum explici fenomenul copiilor cu autism si ADHD?
Etichete fixate din necunoasterea adultilor, adultii au uitat ce inseamna sensibilitatea, inocenta si s-au fixat mult pe etichete reci si implacabile.

-Ambele categorii comunica mai dificil cu mediul extern.
Da pentruca suntem foarte sensibili, pentru noi aici este uneori o atmosfera rece, taioasa, si simtim asta foarte bine. Unii dintre noi se inchid complet, altii reactioneaza prin agitatie. Noi simtim agitatia celor din jur, nelinistea, durerea, chiar daca ei incearca sa ne spuna ca totul este bine si sa ne zambeasca, pentruca noi simtim prin suflet si citim exact ce spune sufletul lor. De asta exista si confuzia noastra si agitatia, pentruca in paralel vedem doua lucruri opuse: ce se intampla cu adevarat si ceea ce ei mascheaza.

-Cum explici ca sunt copii cu sindrom autist care se recupereaza si altii care raman asa pe tot parcursul vietii.Ce face diferenta?
In primul rand nu inteleg de la ce se recupereaza acesti copii? Ce inseamna ca se recupereaza? De ce folosesti acest termen? Au pierdut ceva si au nevoie sa il recupereze?

-Nu am raspuns la intrebarea aceasta. Asa se spune in termeni medicali.
Folosind cuvantul acesta este ca si cum ai decide ca ei sunt bolnavi, i-ai incadrat intr-o categorie. Problema de care vorbeam cu etichetele. Parintii isi doresc ca si copii lor sa fie dupa chipul si asemanarea lor, sa se incadreze in lume, si asta deoarece ei nu vad si nu inteleg misiunea cu care vine copilul din lumea sufletelor. Sunt suflete care vin ca si invatatori pentru parinti, acestia parcurg lectiile de invatare si copii intra in aceasta lume.

-Ajuta parintii sa isi plateasca datorii din alte vieti? Sa plateasca karma, asa este denumita, uneori prin suferinta?
Eu nu vad asa. Nu, ii ajuta sa isi reaminteasca ca si ei – parintii vin tot din lumea sufletelor. Suferinta apare atunci cand parintele nu intelege aceasta, nu o impune copilul, ea este consecinta neintelegerii si a uitarii. Exista copii care indiferent de eforturile parintilor raman cu acele caracteristici de separare de lumea inconjuratoare, pentruca au in misiune sa fie etern surse de puritate si de inocenta pentru aceasta lume. Pentru a isi pastra etern aceasta puritate aleg ca si suflete sa nu se deschida vreodata. Ei sunt Pastratori de Energie, pentru aceasta vin aici. Au o misiune foarte importanta, si ca suflete sunt foarte evoluate, cu multa experienta. Ei aleg ca si Suflete sa fie in aceasta lume in acest tipar tocmai pentruca asa pot cel mai bine conserva energia puritatii si o darui celor din jur. Pentru a ii ajuta pe cei din jur primesc aceasta misiune. Nu exista un model general, fiecare cand isi programeaza venirea o face cu anumite caracteristici, specifice numai lui. De acea am spus ca este o eroare incadrarea in anumite categorii si etichetarea. Nu inseamna ca parintii nu trebuie sa intreprinda vreo actiune pentru copilul lor, ci doar sa nu o faca din frica, cu tensiune, cu durere, gandindu-se ca acel copil este bolnav. Mult mai bine ar fi sa se gandeasca ca acel copil a venit cu o misiune diferita de a majoritatii, ca prin aceasta ii ajuta pe cei din jur si toate eforturile de a il aduce in aceasta lume sa se faca lin, fara presiune, pentruca uneori tocmai nerbdarea si neincrederea parintilor blocheaza procesul. Acesti copii sunt foarte sensibili, cum am mai spus, si daca in jurul lor parintii emit incontinuu vibratii de frica, de neincredere in Divinitate, de tensiune, copilul prin insasi misiunea sa de a purifica locul si oamenii, absoarbe aceste energii de la parinti pentru a-i ajuta sa se purifice si se incarca el, isi autoincetineste propriile lui procese de ancorare aici. El vrea la un anumit nivel sa isi ajute intai parintii si se pune el in planul doi.

-Stii cum ii vad pe acesti copii? Prin altruismul lor, prin sprijinul fara conditii pe care il ofera, prin puritatea si iubirea lor? Ca pe niste mici entitati Christice venite pe pamant, necunoscuti de cei din jur.
Nu exista un Christ mai mare sau mai mic, copii acestia sunt ca niste stelute de energie Christica, fiecare steluta cu lumina ei. Si da, intr-adevar ei comunica cu energiile Christice. Mai exista un aspect, mintea noastra functioneaza cu o viteza mult mai mare decat a celor din jur. Noi stim ce vrea parintele sa spuna inainte ca acesta sa spuna cuvintele, din momentul in care a format gandul in mintea lui. Inchipuie-ti cat de dificil este sa auzi simultan gandurile tuturor celor din jur si in plus si zgomotul vocilor, si alte sunete. De acea uneori nu exista timp necesar pentru a raspunde prin cuvinte, in cele mai multe cazuri raspundem mental. Si tot din acest motiv este foarte bine sa fim in medii cat mai linistite, si cei din jur sa nu fie intr-o furtuna de ganduri, sa isi controleze viteza cu care gandesc. Uneori e nevoie de timp ca sa raspundem si nu avem acest timp.

-Exista situatii cand am inteles ca ceilalti copii fie te izoleaza, fie te agreseaza fara motiv. De ce se intampla aceasta?
Izolarea este din cauza ca nu avem aceleasi arii de interes, iar agresiunea este un semn de durere. Acei copii sunt in suferinta, au un conflict cu ei insisi, intre cea ce stiu ei ca sunt ca suflete si ceea ce li se impune din mediu sa devina.

-Tu cum lucrezi cu cei din jur, pentru ca simt ca la un anumit nivel lucrezi constient.
Raspunsul meu este o intrebare: cum ma vezi tu pe mine?

-Ca pe un copil special, dotat, deosebit de cei din jur. Simt ca ma purifici in timp ce vorbesti, ma vindeci, simt sacralitate in preajma ta.
Tu ma privesti asa pe mine, eu ii privesc asa pe toti oamenii pe care ii intalnesc. Nu am asteptari de la nimeni, doar ma bucur pentru ca i-am intalnit.Tu imi spui mie copil de cristal, eu vad sufletul-cristalul in fiecare om. Noi nu venim aici ca sa fim admirati, studiati, sa facem profetii despre trecut, prezent si viitor, noi venim ca sa reamintim ca toti pot deveni ca noi daca aleg aceasta.

-De aceea am spus ca sunteti veniti din inima Christului pentru ca unele din cuvintele lui Iisus Christos consemnate in scrieri, sunt „tot ceea ce eu pot face si voi puteti si chiar mai mult dect atat.” Ai readus mesajul lui imbracat in cuvintele tale. O alta neintelegere a mea: cum pot fi facute profetii despre trecut?Inteleg sa prezici ceva ce va urma.
Trecutul, prezentul si viitorul se vad asa doar de aici, ca Suflete vedem totul ca si cum se petrece acum, ca si cum te uiti la 2 televizoare in acelasi timp, la 2 filme diferite. Filmele se desfasoara, ruleaza in acelasi timp, tu te uiti cand la unul cand la altul, pentru ca nu poti altfel. Trecutul, prezentul si viitorul se desfasoara simultan dar nu pe planeta, fizic, ci energetic, ca intentie, ca dorinta, ca vise. O profetie despre trecut ajuta sa se manifeste acea energie, si se dezvolta prin gandurile voastre, prin mintea voastra care aduce aici, ancoreaza acea energie. Un eveniment devine trecut pentru tine atunci cand tu ii pui eticheta de trecut. Daca eu iti povestesc despre niste oameni care traiesc pe pamant si care venereaza o anumita zeitate, automat tu incadrezi la timpul prezent, daca spun”au trait”, mental ii incadrezi la trecut. Ca sa spun mai simplu - trecutul devine real pentru tine atunci cand te gandesti la el ca fiind trecut.

-Sa inteleg ca poti sa citesti in memoria Universului, numita si Cronica Akasha, daca vrei?
Cronica pentru mine inseamna ceva trecut, care a fost, ceva vechi. Eu vad lucrurile acestea altfel: vii, in actualitate, citirea inseamna ca eu sunt acolo ca un fel de observator la aceste evenimente.

-Adultii pun o intrebare sablon, usor banala copiilor, si anume ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare?
Nu este o intrebare banala, este o intrebare foarte importanta, problema este ca adultii de multe ori ignora sau rad de raspunsul copiilor. De fapt aceasta intrebare este acelasi lucru cu ceea ce spuneai despre misiunea de viata, este totuna cu a intreba”ce misiune crezi ca ai tu aici? De ce ai ales sa vii?”
Si raspunsul meu este: In primul rand sa ma bucur de viata aici. Sa reamintesc oamenilor cum sa vorbeasca cu ingerii pentru ca multi dintre ei au uitat, isi doresc si au nevoie sa isi reaminteasca.



Despre copiii indigo si copiii de cristal

Termenul de “copil indigo” provine de la telepata Nancy Ann Tappe, care a clasificat personalităţile oamenilor, după culoarea aurei. În general, fiecare din epocile universale este însoţită de o preponderenţă, la oameni, a acelei culori. De exemplu, acum majoritatea adulţilor sunt fie Albaştri, fie Violet, care sunt cele două culori dispunând de cele mai necesare atribute pentru această Epocă Violet a tranziţiei. în timpul epocii viitoare, Epoca Indigo, culoarea indigo va reprezenta norma. (Cum să înţelegem viaţa, prin culoare, 1982)

Potrivit lui Tappe, fenomenul indigo a fost recunoscut drept una din cele mai incitante schimbări ale naturii umane care a fost vreodată trăită de societate. Eticheta de indigo descrie tiparul energetic al comportamentului uman care există la ceva mai bine de 95% din copiii născuţi în ultimii 10 ani… Acest fenomen se petrece la nivel global şi, până la urmă, persoanele indigo, vor înlocui toate celelalte culori. în mica copilărie, cei indigo sunt uşor de recunoscut după ochii lor mari, cu privirea limpede. Sunt copii precoce,extrem de inteligenţi, cu o memorie prodigioasă şi o puternică dorinţă de a trăi după cum le dictează instinctul. Aceşti copii ai noului mileniu sunt suflete sensibile, dotate cu un nivel înalt de conştiinţă, care au venit aici pentru a ajuta la schimbarea vibraţiilor din viaţa noastră şi pentru a crea un singur tărâm, un singur Pământ şi o singură specie. Ei sunt puntea noastră spre viitor.

Potrivit lui Peggy Day şi Susan Gale, sosirea copiilor indigo a fost prezisă de Edgar Cayce, cu mult timp înainte de clasificările aurei, făcute de Tappe.

Copiii Indigo” este numele unei cărţi scrisă de Lee Carroll, care canalizează o entitate numită Kryon, şi de către soţia acestuia, Jan Tober.

Carroll este un absolvent de economie care a condus timp de 30 ani o companie de tehnică audio, până ce o vizită făcută la un mediu i-a declanşat o criză New Age a vârstei de mijloc. El a descoperit religia şi a început să călătorească în jurul lumii, propunând seminarii de “auto-asistenţă”. Alături îi este tot timpul Tober, practiciană a metafizicii şi a vindecărilor prin pase, ca şi cântăreaţă de jazz care a făcut turnee cu Benny Goodman şi Fred Astaire (Krider 2002).
Kryon a dezvăluit unele mesaje importante cum ar fi acela că “iubirea este cea mai puternică forţă din întregul univers.” Carroll şi Tober călătoresc în lume, pentru a face seminarii cu Kryon. Kryon se interesează de multe domenii, inclusiv de UCL Reţeaua Universală de Calibrare – Universal Calibration Lattice) şi Echilibrare EMF (inverstire cu putere prin cunoaşterea naturii noastre electromagnetice, adică a felului în care ne putem controla câmpul energetic, care constă din “fibre de lumină şi de energie”).

Una din tezele din Copiii Indigo este aceea că, de vreme ce mulţi dintre aceşti copii au fost diagnosticaţi ca suferind de tulburări de deficit de atenţie (ADD) sau ADHD (tulburări hiperkinetice, cu deficit de atenţie), aceasta ar reprezenta “o nouă tendinţă în evoluţia umanităţii.” Aceşti copii nu au nevoie de medicamente cu ar fi Ritalin, ci de o îngrijire şi exerciţii speciale. în carte se regăsesc zeci de articole semnate de autori din toate domeniile. De aceea, ea nu este consecventă şi uniformă, în ceea ce priveşte analiza şi sfaturile oferite. Nancy Ann Tappe a contribuit şi ea la carte. 

Un alt autor este Robert Gerard, Ph.D., al cărui text se intitulează “Emisari ai Raiului”. El crede că fiica sa este un copil Indigo. El mai crede, de asemenea, că “Mulţi dintre copiii Indigo pot vedea îngerii şi alte fiinţe din planul eteric.” El conduce Oughten House Foundation, Inc., şi comercializează cărţi cu îngeri. Un alt autor este Doreen Virtue, promotoare a terapiei cu îngeri, care a descoperit acum apariţia unei generaţii încă mai evoluate de copii, Copiii de Cristal.

Cum putem recunoaşte un copil indigo

Copilul indigo poate fi recunoscut după culoarea aurei şi după o serie de alte trăsături, potrivit unei clasificări care se poate găsi pe website-ul The Indigo Children (proprietate a Scrierilor Kryon).

-Au venit pe lume cu simţământul că ar fi de viţă nobilă (şi uneori se şi poartă ca atare)
-Au întrucâtva simţământul că “ar merita să fie aici” şi sunt surprinşi când alţii nu îl împărtăşesc.
-Respectul de sine nu contează prea mult. Adesea le pun părinţilor oglinda şi le arată “cine sunt”.
-Au dificultăţi în a tolera o autoritate absolută (adică o autoritate care se manifestă fără nicio explicaţie sau opţiuni).
-Pur şi simplu nu vor să facă anumite lucruri; le vine greu, spre exemplu, să stea la coadă.
-Sunt frustraţi de unele sisteme care funcţionează pe bază de ritual şi nu necesită gândire creatoare.
-Găsesc adeseori căi mai bune de a face lucrurile, atât acasă, cât şi la şcoală, ceea ce îi face să pară că ar fi un soi de “bombe în sistem” (nu se conformează niciunui sistem).
-Par a avea un comportament antisocial, atunci când nu se află în compania celor ca ei. Dacă nu se află în jurul lor nimeni care să aibă un nivel asemănător de conştiinţă, se repliază, simţind că nicio altă fiinţă omenească nu îi poate înţelege. şcoala, ca formă de socializare, le este adesea greu de suportat.
-Nu reacţionează la tipul de disciplinare prin “învinuire” (“Ai să vezi tu ce se întâmplă când o veni taică-tău acasă”).
-Nu manifestă niciodată timiditate, în a vă comunica ceea ce le trebuie.

 
Este de la sine înţeles de ce mulţi dintre părinţi nu doresc asemenea etichete cum ar fi ADD sau ADHD, pentru copiii lor. Aceste etichetări sunt sinonime cu imperfecţiunea. Unii ar putea chiar să considere că implică o “tară”. Ele înseamnă, textual, nişte tulburări de comportament ale copilului, datorate unor disfuncţii neurobiologice. Pentru unii, aceasta se traduce prin a avea un creier care nu funcţionează bine sau o tulburare mintală. Este de înţeles că aici intră în joc multe controverse. Tratamentul copiilor cu astfel de probleme reprezintă unul din aspectele incitante pentru media, pentru avocaţi, pentru moderatorii de talk-showuri, pentru jurnalişti de opinie şi mulţi alţii care nu sunt apţi pentru a clarifica probleme medicale sau ştiinţifice complicate. Mulţi sar la atac, la adresa industriei farmaceutice şi a psihiatrilor, pentru faptul că le administrează prea multe medicamente copiilor. A te opune nu are nici un rost, de vreme ce prea puţină lume îi va apăra pe cei care îi “abuzează” pe copii. încă mai puţini se vor osteni de a mai investiga, pentru a înţelege obiectul criticilor.

Institutul Naţional de Sănătate Mintală spune că ADHD reprezintă cea mai frecvent diagnosticată maladie a copilăriei. Ea afectează pe cca 3+5% din copiii de vârstă şcolară. (David Kaiser spune că cca 10% din copiii de vârstă şcolară ar fi fost diagnosticaţi cu ADD/ADHD şi că, în unele state americane, chiar 50% dintre copiii au avut un astfel de diagnostic.) Cu un asemenea procentaj ridicat de îmbolnăviri, ar fi lesne de decelat şi unele greşeli de diagnosticare, tratament necorespunzător, reacţii adverse, ş.a.m.d. Poveştile despre aşa-numitele abuzuri ar trebui, totuşi, să nu se substituie studiului ştiinţific şi observaţiilor clinice realizate de profesionişti care îi tratează pe astfel de copii, în mod curent. Dar toţi ştim că o poveste relatată la talkshowuri, cum sunt cele ale lui Oprah sau Larry King Live, de Arianna Huffington sau Hilary Clinton are mult mai multă greutate, decât un studiu urmărit ştiinţific. Totuşi, acele studii ştiinţifice trebuie realizate. Ritalin se foloseşte cam din 1950, dar nu există, până acum, studii despre faptul că ar fi sigur, eficient sau mai bun decât alte tratamente alternative. în sprijinul prescrierii lui subscriu majoritatea medicilor practicieni care tratează milioane de copii şi de adulţi suferind de ADHD. Novartis Pharmaceuticals, Corp., care spune că el a ” a fost administrat eficient, ca medicaţie sigură, în tratarea a milioane de pacienţi cu ADHD, în ultimii 40 ani,” fapt atestat şi de rezultatele a 170 de studii (Donohue). Totuşi, se poate considera că Novartis nu este totalmente dezinteresată.

În orice caz, indiferent cât de multe studii desfăşurate pe perioade îndelungate nu ar fi descoperit nimic spectaculos de greşit la Ritalin, va exista întotdeauna posibilitatea ca unul viitor să demonstreze că el este ceva oribil. De exemplu, “cercetătorii de la Universitatea Berkeley din California, spune că studiul desfăşurat pentru a demonstra felul în care au trecut la vârsta adultă tineri suferind de ADHD, a pus în evidenţă o legătură între Ritalin şi dependenţa manifestată mai târziu de tutun, cocaină şi alte substanţe stimulante” (Donohue 2000). Este această legătură suficient de puternică, pentru a crea îngrijorare? Cum putem noi fi siguri că ADHD, şi nu Ritalin, s-a aflat la baza acestei legături?

Stările de exaltare şi cvasi-isterice legate de Ritalin au contribuit la crearea unei atmosfere care a făcut posibilă tratarea cu seriozitate a unei cărţi, cum este Copiii Indigo. Dacă ar putea alege, cui nu i-ar plăcea să creadă mai degrabă că copiii lor sunt speciali şi destinaţi unei misiuni înalte, decât că ar suferi de vreo tulburare a creierului?

Informaţii de bază privind copiii indigo sau de cristal

Când avem de a face sau îngrijim copii indigo sau de cristal trebuie să ne reamintim că acest copil foarte diferit de felul în care aţi fost dvs. Ceea ce a funcţionat pentru dvs., nu va funcţiona pentru aceşti copii.

Principalele zone în care va trebui să vă adaptaţi sunt următoarele:

-Copilul indigo sau cristal este o fiinţă având emisfera dreaptă a creierului mai dezvoltată.
-Copilul indigo sau cristal este ultrasensibil la stresul ambiental.
-Copilul indigo sau cristal este sensibil la unele alimente şi va putea dezvolta unele alergii alimentare.

1. Predominanţa emisferei cerebrale drepte

Copiii indigo şi cristal funcţionează, în primul rând, de la nivelul emisferei drepte. Aceasta înseamnă că ei sunt creatori, intuitivi, imaginativi şi cu inteligenţă emoţională. Totuşi, cultura noastră este una predominant orientată spre o funcţionare a emisferei stângi, care înseamnă liniar, raţional şi logic.

Dificultăţile încep să apară când copilul intră în sistemul şcolar şi va trebui să se adapteze felului său de funcţionare. O persoană caracterizată de o predominanţă a emisferei drepte învaţă foarte repede şi adesea face salturi intuitive care fac dovada unei uimitoare inteligenţe. Dar sistemul şcolar este calibrat pe o funcţionare predominantă a emisferei stângi, adică este repetitiv, rutinat, organizat şi liniar/cumulativ. Această abordare mai “lentă” va însemna că acest copil se va plictisi foarte repede, pierzându-şi interesul. El va încerca, în general, alte căi care să-i stimuleze interesul. Aceasta îi va duce pe mulţi copii indigo să fie etichetaţi ca fiind ADD sau ADHD, fiind adesea trataţi cu Ritalin, când de fapt nu este nimic rău cu ei, în afară că se plictisesc.
De asemenea, datorită inteligenţei lor intuitive, ei pot adesea să se strecoare timp de mai mulţi ani prin sistemul şcolar, înainte de a se vădi că ei nu pot citi sau scrie “corect”, fapt ce va face ca ei să fie etichetaţi drept “dislexici”, ceea ce reprezintă un alt stigmat.

Este ceva dăunător, din pricină că acest copil indigo are un puternic simţ al “perfecţiunii” sale şi al faptului că se află aici într-o “misiune”. Dacă i se va spune că are o disfuncţie sau că ceva nu este în regulă cu el, el va dezvolta o traumă, de care fie va încerca să se vindece, fie va încerca să o ascundă. Acest lucru poate duce, la adolescenţă, la abuzul de droguri şi tulburări alimentare, afişate drept căi ale vindecării sau ascunderii traumei.

Este extrem de important ca aceşti copii indigo sau cristal să fie recunoscuţi ca fiind diferiţi, nu ca suferind de vreo disfuncţie. Dacă această diferenţă este onorată şi ţinută sub control, copilul se va dezvolta într-un mod echilibrat, dacă nu, se va ajunge la alte disfuncţii şi probleme.

2. Sensibilitatea faţă de stresul ambiental

Copilul dvs. este şi mai sensibil decât eraţi dvs. Auzul, vederea, toate simţurile sale sunt mult mai acute decât ale dvs. Acest lucru face parte dintr-o mutaţie evolutivă, care ţine de faptul că oamenii devin din ce în ce mai deschişi şi mai sensibili. Aceasta se traduce prin faptul că acest copil va fi stresat şi deprimat de zgomotele puternice, de aglomerările umane, de muzica asurzitoare şi de televizor. El va reacţiona fie repliindu-se şi retrăgându-se în sine urmarea fiind o depresie -, fie el va tolera aceşti stimuli, care îl vor face să devină hiperactiv şi distructiv.

Copilul indigo sau cristal are deci nevoie de un mediu liniştit şi tihnit acasă, cu un minimum de jucării electronice şi fără ca televizorul să îi devină baby-sitter. Există aproape o relaţie direct proporţională între conţinutul emisiunilor TV şi numărul de ore cât un copil se află în faţa unui televizor şi comportamentul acestuia.
La capitolul stres ambiental intră şi relaţia dintre părinţi. Dacă între aceştia există tensiuni, care promovează o atmosferă de agresivitate ascunsă sau făţişă, în casă, copilul le va prelua, manifestând faţă de ele fie disfuncţii, fie mecanisme de apărare. Nu puteţi ţine nimic ascuns de un astfel de copil, fiindcă el va “citi” câmpurile dvs. energetice şi va înţelege exact ceea ce gândiţi şi simţiţi, chiar dacă nu veţi exprima niciodată astfel de lucruri.

3. Alergiile alimentare

Corpul fizic al copilului indigo sau cristal este şi el foarte sensibil. Adesea el nu va suporta hrana gătită şi aditivii alimentari, reacţionând inadecvat la zahăr şi cofeină. Aceasta înseamnă că dulciurile, băuturile având coloranţi artificiali, biscuiţii, plăcintele, hamburgerii şi ciocolata vor crea, în acest copil, un comportament disfuncţional şi hiperactiv. A oferi acestui copil indigo sau cristal o ciocolată şi o Coca-Cola, este echivalent, pentru el, cu a-i administra un drog. Sistemul său va reacţiona prin hiperactivitate, generând un comportament hiperactiv, urmat de o “prăbuşire” sau “istericale”, atunci când, la revenire, se vor estompa efectele, el suferind de simptome ale sevrajului, atât la zahăr, cât şi la cofeină.

Aceasta înseamnă că mulţi dintre copiii indigo nu vor suporta o dietă “normală”. Carnea de pui şi cea roşie sunt pline de hormoni, antibiotice şi chimicale şi majoritatea mâncăruriilor gătite sau la conservă, dintre cele cumpărate în supermarketuri, conţin şi ele chimicale care ar putea să nu fie tolerate. Copilul poate manifesta şi intoleranţă la gluten şi lactate, dezvoltând simptome cum ar fi eczemele, problemele digestive şi tulburări ale sinusurilor şi de nas/gât/urechi. Îndrumări pentru abordarea acestor probleme

Educaţia

Copilul indigo sau cristal va reacţiona bine la un sistem educaţional, în care există un echilibru în stimularea ambelor emisfere ale creierului, sub forma muzicii, artelor, dansului şi teatrului.
Cel mai bun sistem pentru copilul indigo sau cristal este probabil sistemul Waldorf, care pune mai întâi un accent maxim pe elementele ţinând de emisfera dreaptă, pentru ca apoi să o dezvolte şi pe cea stângă, ca bază de susţinere. Acest sistem se concentrează şi asupra tehnicilor de “împământare” a copilului în trup, de vreme ce mulţi copii indigo reacţionează la traume printr-un comportament “dezlânat” sau ieşind, de-a dreptul, din corp.

Dacă veţi testa copilul pentru a vedea dacă manifestă sau nu simptome de ADD sau ADHD, nu le administraţi decât cu multă precauţie Ritalin, care este un medicament (având deci efecte secundare şi creând simptome de sevraj), menit a-i ajuta mai mult pe părinţi şi pe profesori în abordarea copilului, decât îm a-l ajuta pe acesta însuşi. Există tratamente alternative homeopate sau constând din felurite diete, care sunt mai puţin dăunătoare şi mai eficiente.

Stresul ambiental

În primii ani de viaţă, minimalizaţi zgomotele şi stresul. Aici intră televizorul, jocurile pe PC şi activităţile “violente”. Încurajaţi jocul, cultivarea imaginaţiei şi apetenţei pentru citit – desenat, colorat şi poveşti. Creaţi un mediu calm şi liniştit, pe cât va fi posibil.

Alimentaţia

Este cel mai greu de urmărit, din cauza faptului că hrana se găseşte în magazine şi din pricina presiunilor exercitate de colegi şi prieteni, copilul fiind în permanenţă expus “atracţiilor” hranei de proastă calitate sau junk-food. Încercaţi să vă concentraţi pe alternative alimentare naturale, organice şi sănătoase. Dacă el suferă de alergii şi tulburări comportamentale, va trebui să identificaţi natura problemei, creându-i un regim alimentar mai echilibrat.

surse:
* interviul si introducerea scrisa de Daniela, au fost primite prin e-mail
* Ursula Sandner

Alte articole: Copiii Schimbarii




18 comentarii:

AMIRA spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Alexandra

As vrea sa cunosc un copil de cristal chiar si prin intermediul messenger-lui mi se par fiinte extraordinare,multumesc.

Aurel spunea...

Nu stiti ce e bioenergia , si va dati mari ,eu insa stiu ce e si ma abtin , stiu cum se foloseste si ca poate distruge universul , va las pe voi sa alegeti viata sau hibernarea .

AMIRA spunea...

Din comentariul tau nu reiese decat infatuare (ai aici definitia: http://dexonline.ro/definitie/infatuare). Oricum, iti multumim si-ti vom fi pururi recunoscatori ca ne lasi sa alegem. Stii care a fost sclipirea de intelepciune din comentariul tau? - abtinerea. Ar trebui sa o faci mai des.
Cu plecaciuni

Florentina spunea...

Esti cu totul in afara subiectului dezbatut in aceasta postare este vorba de copiii zilelor noastre si
nu e deontologic sa defaimezi pe altii ca sa iesi tu in evidenta.
Daca esti atotstiutor demonstreaza cu fapte nu cu vorbe care dor.

zizi spunea...

dragii mei,sunt foarte speriata,fetita mea de 7 ani care dintotdeauna a fost un copil,,,ca si o copie a copilului de cristal de care se vb aici,a inceput sa faca crize noaptea ,vb intr-o limba total necunoscuta,,,,crize de o ora,din care nu am inteles nmk,doar ca :'mami o sa te doara,,,''nu ma intreb daca o sa mi se intample mie ceva,cum ca ea ar vedea viitorul,nu,ma preocupa EA,citind interviul,de mai sus,cred ca incep sa imi descopar copilasul,nu m-ar complexa absolut deloc daca ar fi catalogat cu ADHD,NU DIMPOTRIVA,AS INCEPE SA CRED CA AM UN COPIL SPECIAL,,,
P.s-daca cineva mai stie vreun site-blog,orice,din care sa ma documentez,,,,v-as ramane recunoscatoare,oricum,la medic nu am de gand sa merg,dar la biserica,sa ii citeasca preotul,da,considerand ca asta nu i-ar dauna sanatatii,asa cum ar face Ritalin-ul,
va multumesc,ptr aceasta lume noua ,pe care ma ajutati sa o descopar.

AMIRA spunea...

@Zizi
Contacteaza-ma prin e-mail: amirablog@gmail.com sau mailparanormal@yahoo.com

Anonim spunea...

Copiii de care vorbiti sunt copii minunati,E si mai frumos sa traiesti langa ei,sa-ti lumineze viata in fiecare clipa.Etichetele puse de cei din jur sunt dureroase intr-adevar,atat pentru ei cat si pentru parinti.E adevarat ca e frustrant ca nu pot citi ,scrie sau calcula la fel ca ceilalti copii de varsta lor,dar pot umple lumea de liniste si bucurie cu o vorba sau cu o privire si uneori doar cu o atingere.Pacat ca aceste lucruri nu sunt "notate" in scoala de la noi.Eu sunt cea care s-a schimbat de cand fetita mea a intrat in viata mea si tot ce pot face e sa o apar de toti cei din jur care o percep ca un"copil cu ADHD si dislexie".Nu va face niciodata tratament medicamentos,va primi in schimb toata dragostea,atentia si sprijinul nostru.

kalomyra spunea...

Eu cred ca descrierea copiilor de cristal sau indigo se potriveste majoritatii copiilor acestei generatii, ca de altfel si copiilor mei: ochi mari cu privire limpede, foarte sensibili, inteligenti dar in acelasi timp cu un oarecare deficit de atentie, alergii diverse la alimente, chiar si la praf...
Orice fel de copii ar fi si orice culoare ar avea aura lor, important e sa le oferim cit mai multa dragoste.

Anonim spunea...

Si eu sunt un 'copil indigo' . Descrierea de mai sus a copiilor indigose potriveste perfect cu personalitatea mea :)) ..la inceput credeam ca nu ma lasa orgoliul sa ma supun regulilor,dar vreau sa ma bazez pe faptul ca nu sunt singura "asa". Oricum,am ramas surprinsa de asemanarea exacta a fiecarui fapt dn descrierea copiilor indigo :-? Vi se pare ciudat ca am o atractie ciudata pentru lucrurile care tin de 'noblete'?

oti spunea...

de curand am fost cu fetita mea la medic, care, povestind despre mai multe,mi-a atras atentia cum ca fetita mea de 6 ani jumatate ar purta semnalmentele unui copil de cristal.m-am cam speriat, pt. ca pana atunci nu am auzit de asa ceva.de atunci meditez si citesc despre aceasta tema.interesant, dar afland mai multe, tind sa ii dau dreptate.in orice caz are olume a ei, total diferita de a noastra. pana acum spuneam ca nu s-a nascut pentru lumea noastra.acum nu mai stiu ce sa spun. ce ar trebui facut cu un astfel de copil?cum as putea sa-i fiu de folos ca parinte?

Stan Emanuela spunea...

din cate am inteles si am citit,se pare ca eu port"eticheta" de copil indigosi suprinderea pe care am avut'o este ca o doamna mai sus spune ca fetita ei vb noaptea o limba necunoscuta .."problema" este ca si eu am vorbit noaptea o limba necunoscuta ,din spusele mamei mele (deoarece dormeam cu mama in camera),dar lucrul si mai interesant este ca nu imi amintesc absolut nimic.S-a intamplat decat o singura data si imi spusese ca ma ridica'sem in fund ,ma uitam intr'un punct fix si vorbeam acea limba...sincer nici acum nu imi pot explica ce s'a intamplat.Tot ce stiu este ca mi s'au intamplat multe lucruri pe care nu le pot explica,am avut inclusiv vise premonotorii timp de anii buni(de altfel din cate aflasem si mama si strabunica mea aveau de asemenea preomnitii.intrebarea mea tine de limba necunoscuta pe care am vorbit'o noaptea: de unde stiu eu de fapt limba acea?ca in mod clar nu am invatat'o la scoala sau la vreun curs ; si de ce oare nu imi amintesc exact cum de m'am trezit si am vorbit?...poate nu voi afla niciodata dar totusi am vrut sa va impratasesc si voua 2 lucruri(din multe altele) pe care le'am trait.

Stan Emanuela spunea...

nu te mai ocupi de blog?
eu chiar astept postari noi de la tn:) e f interesant ce-ai scris aici:)

Anonim spunea...

s-au adunat copiii indigo si cristal pe aici? o reuniune ceva? noi intre noi. cand ma refer copii ma refer si la adulti

Anonim spunea...

Fetita mea de 6 ani este un copil de cristal... asa cred si asi vrea sa aflu mai multe despre copii de cristal.

Anonim spunea...

Mi se par foarte interesanti copiii de cristal. Deci fetita aceea avea 5 ani? Imi doresc foarte mult sa vorbesc cu "un copil de cristal" :D

mYenzwolv spunea...

Eu sunt un inger de cristal! Puteti vb cu mine....

Anonim spunea...

Sărutmâna și bună Ziua. Mă identific cu tot articolul. Caut un psiholog care să folosească hipnoza și să cunoască acest gen de copil. Aștept cu drag un răspuns la radu.design@hotmail.com.