Exista spirite care se ataseaza de un individ in mod deosebit pentru a-l proteja. Fratele spiritual - ceea ce noi numim spiritul sau geniul bun. Spiritele protectoare pot fi familiale sau simpatice.
Ingerul pazitor este spiritul protector de un ordin elevat. Misiunea spiritului protector este acceasi cu a unui parinte fata de copiii sai: de a-i conduce pe drumul cel bun, de a-l ajuta prin sfaturile sale, de a-l consola in durerile sale, de a-i sustine curajul in incercarile vietii.
Spiritul protector este atasat de individ de la nastere pana la moarte. Adesea il urmeaza si dupa moarte, in viata spiritista, si chiar in mai multe existente corporale, caci aceste existente sunt doar etape foarte scurte in raport cu viata spiritului.
Misiunea spiritului protector nu este voluntara. Spiritul este obligat sa vegheze asupra noastra deoarece a acceptat aceasta sarcina; insa lui ii apartine alegerea fiintelor care-i sunt simpatice. Pentru unele spirite este o placere, pentru altele, o sarcina sau o datorie.
Atasandu-se de o persoana, spiritul nu renunta sa protejeze alti indivizi, numai ca o face mai putin exclusiv. Se intampla adesea ca anumite spirite protectoare sa-si paraseasca starea pentru a indeplini diferite misiuni; insa atunci se face schimbul.
Spiritul protector se indeparteaza de protejat atunci cand vede ca sfaturile sale sunt inutile si cand vointa protejatului de a se supune influentei spiritelor inferioare este mai puternica. Dar nu il abandoneaza in totalitate si intotdeauna este gata sa-l asculte; omul este cel ce inchide urechile. Spiritul revine de indata ce este chemat.
Spiritul care isi abandoneaza protejatul, nemaifacandu-i bine, nu ii va face niciodata rau pentru ca spiritele bune nu fac niciodata rau. Le lasa sa faca pe cele care le iau locul; atunci noi acuzam soarta de nenorocirile care ne coplesesc, in timp ce de fapt e doar vina noastra.
Exista o unire a spiritelor rele pentru a neutraliza actiunea celor bune, dar daca protejatul doreste, se va intoarce cu orice pret la spiritul sau bun. Spiritul bun gaseste poate bunavointa de a ajuta in alta parte, va profita de aceasta asteptandu-si intoarcerea alaturi de protejatul sau.
Cand spiritul protector isi lasa protejatul sa se rataceasca in viata, nu este datorita neputintei din partea sa sa lupte impotriva altor spirite rauvoitoare, ci pentru ca nu vrea. Protejatul sau iese din incercari mai intarit si mai instruit. Spiritul il asista cu sfaturile sale prin ganduri bune sugerate, dar care, din pacate, nu sunt intotdeauna ascultate. Ceea ce da putere spiritelor rele sunt numai orgoliul, slabiciunea si nepasarea omului; puterea lor asupra noastra vine din aceea ca noi nu le opunem rezistenta.
Exista circumstante cand prezenta spiritului protector langa protejatul sau nu este necesara. Vine si momentul cand spiritul nu mai are nevoie de un inger pazitor atunci cand a ajuns in starea de a se putea conduce singur; asa cum soseste un moment cand scolarul nu mai are nevoie de dascal - dar asta nu se intampla pe pamant, ci in alte lumi mai elevate.
Actiunea spiritelor asupra existentei noastre este oculta si atunci cand ne protejeaza nu o fac in mod vizibil. Daca am conta pe sprijinul lor, nu am mai actiona prin noi insine si spiritul nostru nu ar progresa. Pentru ca spiritul nostru sa poata avansa, el are nevoie de experienta si trebuie adesea sa o obtina pe speze proprii. El trebuie sa actioneze prin propriile puteri astfel ar fi ca un copil ce nu este lasat sa mearga singur. Actiunea spiritelor care ne vor binele este intotdeauna reglata in asa fel incat sa ne lase liberul arbitru, caci daca nu am avea responsabilitate, nu am avansa pe drumul care trebuie sa ne conduca la Dumnezeu. Omul, nevazandu-si sprijinul, se bazeaza pe propriile forte; ghidul sau, totusi, vegheaza asupra lui si, din cand in cand, il atentioneaza asupra pericolului.
Spiritul protector care reuseste sa-si indrume protejatul pe calea cea buna resimte un bine si pentru el insusi. Este un merit de care se tine cont, fie pentru propiul progres, fie pentru fericirea sa. El este fericit cand isi vede grijile incununate de succes, triumfa asa cum un invatator triumfa la succesele elevului sau. Daca nu reuseste, el nu este responsabil din moment ce a facut tot ceea ce depinde de el. El se mahneste pentru erorile sale si le regreta dar aceasta durere nu are nelinistile paternitatii pamantene, deoarece el stie ca exista remediu pentru rau, si ca ceea ce nu se face astazi se va face maine.
Nu putem stii intotdeauna numele spiritului nostru protector sau ingerului pazitor pentru ca nu avem cum sa stim nume ce nu exista pentru noi. Doar exista si spirite pe care nu le cunoastem. Cand il ivocam ii putem da orice nume dorim, numele unui spirit superior pentru care avem simpatie sau veneratie. Spiritul nostru protector va veni la acest apel, caci toate spiritele bune sunt frati si se ajuta intre ele.
Spiritele protectoare care primesc nume cunoscute nu sunt intotdeauna in mod efectiv, persoanele care purtau acele nume. Dar sunt spirite ce le sunt simpatice si care vin adesea prin porunca lor. Noi suntem cei care avem nevoie de nume; de aceea, ele isi iau un nume care inspira incredere. Cand nu putem indeplini personal o sarcina, oare nu trimitem pe altcineva care actioneaza in numele nostru.
Atunci cand vom trece in viata spirituala, vom recunoaste spiritul nostru protector caci adesea il cunoastem inainte de a fi incarnat. Spiritele protectoare apartin clasei spiritelor superioare. Un tata poate deveni spirit protector pentru copilul sau, dar protectia presupune un anumit nivel de elevatie si o putere sau o virtute data mai mult de Dumnezeu. Tatal care-si protejeaza copilul poate fi el insusi asistat de un spirit elevat.
Puterea spiritului care a parasit pamantul in bune conditii nu-i poate proteja intotdeauna pe cei pe care-i iubeste si care i-au supravietuit. Puterea lor este mai mult sau mai putin restransa; pozitia in care se afla nu le lasa intotdeauna intreaga libertate de a actiona.
Oamenii aflati in stare de salbaticie sau de inferioritate morala, au de asemenea spiritele lor protectoare; si in acest caz, aceste spirite nu apartin unui ordin atat de ridicat ca si cel al spiritelor oamenilor foarte avansati. Fiecare om are un spirit care vegheaza asupra lui, dar misiunile sunt relative in raport cu obiectul lor. Nu dati unui copil care invata sa citeasca, un profesor de filosofie. Progresul spiritului familiar urmeaza celui al spiritului protejat. Avand noi insine un spirit superior ce vegheaza asupra noastra, putem la randul nostru sa devenim protectorul unui spirit care ne este inferior si progresele pe care il vom ajuta sa le faca vor contribui la avansarea noastra. Dumnezeu nu cere spiritului mai mult decat comporta natura sa si gradul la care a ajuns.
Atunci cand tatal trebuie sa se reincarneze, este mai greu sa mai vegheze asupra fiului sau dar el roaga, intr-un moment de libertate, ca un spirit simpatic sa-l ajute in aceasta misiune. De altfel, spiritele nu accepta decat misiuni pe care le pot indeplini pana la capat.
Spiritul incarnat, mai ales in lumile unde existenta este materiala, este foarte subjugat corpului sau pentru a putea fi in intregime daruit, adica pentru a ajuta in persoana. De aceea spiritele care nu sunt indeajuns de elevate sunt la randul lor ajutate de spirite ce le sunt superioare, in asa fel incat daca unul lipseste dintr-o cauza oarecare, este suplinit de catre altul.
Spiritele rele cauta sa deturneze de la calea cea buna ori de cate ori gasesc ocazia; dar cand unul dintre ele se ataseaza de un individ, o face din proprie initiativa, deoarece spera ca va fi ascultat. Atunci are loc o lupta intre spiritul bun si cel rau, si omul ii cedeaza invingatorului intreaga putere asupra sa.
Fiecare om are intotdeauna spirite simpatice mai mult sau mai putin elevate care il indragesc si se intereseaza de el, asa cum are si dintre cele care il indeamna la rau. Spiritele simpatice actioneaza cateodata in virtutea unei misiuni temporare, dar cel mai adesea nu sunt solicitate decat prin similitudinea gandurilor si sentimentelor atat in bine cat si in rau. Spiritele simpatice pot fi si bune si rele. Omul gaseste intotdeauna spirite care simpatizeaza cu el, oricare ar fi caracterul sau. Exista multe nuante in protectie si in simpatie. Spiritul familial este mai degraba prietenul casei.
Ca un rezumat a celor spuse mai sus, spiritul protector, ingerul pazitor sau geniul bun, este cel care are misiunea de a-l urma pe om in viata si a-l ajuta sa progreseze. Natura lui este intotdeauna superioara celei a protejatului sau.
Spiritele familiale se ataseaza anumitor persoane prin legaturi mai mult sau mai putin durabile pentru a le fi utile in limita puterii lor adesea destul de marginite. Ele sunt bune, dar cateodata prea putin avansate si chiar putin superficiale; se ocupa cu bucurie de detaliile vietii intime si nu actioneaza decat la ordinul sau cu permisiunea spiritelor protectoare.
Spiritele simpatice sunt cele ce atrag spre noi afectiuni obisnuite si spre o anumita similitudine a gusturilor si sentimentelor in bine ca si in rau. Durata relatiilor lor este aproape intotdeauna subordonata circumstantelor.
Geniul rau este un spirit imperfect sau pervers care se ataseaza de om in vederea deturnarii lui de la bine; dar el actioneaza din proprie initiativa si nu in virtutea unei misiuni. Tenacitatea sa se datoreaza accesului mai mult sau mai putin usor pe care-l gaseste. Omul este intotdeauna liber sa-i asculte glasul sau sa-l respinga.
Geniul bun sau rau cateodata se incarneaza pentru a ne insoti in viata intr-un mod mai direct, dar adesea insarcineaza cu aceasta misiune alte spirite incarnate care le sunt simpatice.
Anumite spirite se ataseaza de membrii unei familii care traiesc impreuna si sunt uniti prin legaturi de dragoste; dar sa nu credem in spiritele protectoare ale orgoliului de neam. Spiritele merg de preferinta acolo unde se afla cei asemanatori lor; ele se simt mai multumite si mai sigure ca sunt ascultate. Omul atrage spre sine spiritele in raport cu tendintele sale, fie ca el traieste singur, fie ca formeaza o colectivitate: o societate, un oras sau un popor. Exista deci, societati, orase, popoare care sunt ajutate de spirite mai mult sau mai putin elevate in functie de caracterul si pasiunile ce le domina.
Spiritele imperfecte se indeparteaza de cei care le resping; rezulta de aici ca perfectionarea morala a tuturor colectivitatilor, ca si cea a indivizilor, tinde sa dea la o parte spiritele rele si sa atraga pe cele bune care exercita si intretin sentimentul binelui in multimi, asa cum celelalte pot insufla relele pasiuni.
Aglomerarile de indivizi, cum sunt societatile, orasele, natiunile au spiritele lor protectoare speciale pentru ca aceste adunari sunt individualitati colective ce merg spre un tel comun si au nevoie de o conducere superioara.
Spiritele protectoare ale maselor nu sunt neaparat de o natura mai elevata decat cele care se ataseaza de indivizi. Totul este relativ in nivelul de avansare atat al maselor cat si al indivizilor.
Exista spirite protectoare speciale care pot sa ajute la dezvoltarea artelor protejandu-i pe cei care se ocupa de ele; ii ajuta pe cei care le invoca, daca ii cred demni. Dar ce sa faca ele cu cei care cred ca sunt ceea ce nu sunt? Ele nu pot sa faca orbii sa vada si surzii sa auda.
Anticii isi facusera divinitati speciale. Muzele nu erau altceva decat personificarea alegorica a spiritelor protectoare ale stiintelor si artelor, asa cum desemnau sub numele de lari si penati spiritele protectoare ale familiei.
La moderni, artele, diferitele industrii, orasele, locurile au de asemenea patronii lor protectori, care nu sunt altii decat spiritele de ordin superior, dar sub alt nume. La popoare, cauzele atractiei spiritelor sunt moravurile, obiceiurile, caracterul dominant, legile mai ales, deoarece caracterul natiei se reflecta in anumite legi. Oamenii care fac sa domneasca dreptatea intre ei, resping influenta spiritelor rele. Oriunde legile consacra lucruri nedrepte, contrare umanitatii, spiritele bune sunt in minoritate si multimea spiritelor rele venite in numar foarte mare mentin natiunea in ideile sale si paralizeaza putinele influente bune pierdute in multime ca un spic izolat in mijlocul buruienilor. Studiind moravurile popoarelor sau ale oricarei multimi de oameni, este usor sa-ti faci o idee despre populatia oculta ce se amesteca in gandurile si actiunile lor.
Fiecare om avand spiritele sale simpatice, rezulta de aici ca, in toate colectivitatile, marea majoritate a spiritelor simpatice este in raport cu marea majoritate a indivizilor; ca spiritele sunt atrase prin identitatea gandurilor, intr-un cuvant, ca aceaste adunari si persoanele sunt mai mult sau mai putin inconjurate, ajutate, influentate dupa natura gandurilor multimii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Ingerul pazitor este spiritul protector de un ordin elevat. Misiunea spiritului protector este acceasi cu a unui parinte fata de copiii sai: de a-i conduce pe drumul cel bun, de a-l ajuta prin sfaturile sale, de a-l consola in durerile sale, de a-i sustine curajul in incercarile vietii.
Spiritul protector este atasat de individ de la nastere pana la moarte. Adesea il urmeaza si dupa moarte, in viata spiritista, si chiar in mai multe existente corporale, caci aceste existente sunt doar etape foarte scurte in raport cu viata spiritului.
Misiunea spiritului protector nu este voluntara. Spiritul este obligat sa vegheze asupra noastra deoarece a acceptat aceasta sarcina; insa lui ii apartine alegerea fiintelor care-i sunt simpatice. Pentru unele spirite este o placere, pentru altele, o sarcina sau o datorie.
Atasandu-se de o persoana, spiritul nu renunta sa protejeze alti indivizi, numai ca o face mai putin exclusiv. Se intampla adesea ca anumite spirite protectoare sa-si paraseasca starea pentru a indeplini diferite misiuni; insa atunci se face schimbul.
Spiritul protector se indeparteaza de protejat atunci cand vede ca sfaturile sale sunt inutile si cand vointa protejatului de a se supune influentei spiritelor inferioare este mai puternica. Dar nu il abandoneaza in totalitate si intotdeauna este gata sa-l asculte; omul este cel ce inchide urechile. Spiritul revine de indata ce este chemat.
Spiritul care isi abandoneaza protejatul, nemaifacandu-i bine, nu ii va face niciodata rau pentru ca spiritele bune nu fac niciodata rau. Le lasa sa faca pe cele care le iau locul; atunci noi acuzam soarta de nenorocirile care ne coplesesc, in timp ce de fapt e doar vina noastra.
Exista o unire a spiritelor rele pentru a neutraliza actiunea celor bune, dar daca protejatul doreste, se va intoarce cu orice pret la spiritul sau bun. Spiritul bun gaseste poate bunavointa de a ajuta in alta parte, va profita de aceasta asteptandu-si intoarcerea alaturi de protejatul sau.
Cand spiritul protector isi lasa protejatul sa se rataceasca in viata, nu este datorita neputintei din partea sa sa lupte impotriva altor spirite rauvoitoare, ci pentru ca nu vrea. Protejatul sau iese din incercari mai intarit si mai instruit. Spiritul il asista cu sfaturile sale prin ganduri bune sugerate, dar care, din pacate, nu sunt intotdeauna ascultate. Ceea ce da putere spiritelor rele sunt numai orgoliul, slabiciunea si nepasarea omului; puterea lor asupra noastra vine din aceea ca noi nu le opunem rezistenta.
Exista circumstante cand prezenta spiritului protector langa protejatul sau nu este necesara. Vine si momentul cand spiritul nu mai are nevoie de un inger pazitor atunci cand a ajuns in starea de a se putea conduce singur; asa cum soseste un moment cand scolarul nu mai are nevoie de dascal - dar asta nu se intampla pe pamant, ci in alte lumi mai elevate.
Actiunea spiritelor asupra existentei noastre este oculta si atunci cand ne protejeaza nu o fac in mod vizibil. Daca am conta pe sprijinul lor, nu am mai actiona prin noi insine si spiritul nostru nu ar progresa. Pentru ca spiritul nostru sa poata avansa, el are nevoie de experienta si trebuie adesea sa o obtina pe speze proprii. El trebuie sa actioneze prin propriile puteri astfel ar fi ca un copil ce nu este lasat sa mearga singur. Actiunea spiritelor care ne vor binele este intotdeauna reglata in asa fel incat sa ne lase liberul arbitru, caci daca nu am avea responsabilitate, nu am avansa pe drumul care trebuie sa ne conduca la Dumnezeu. Omul, nevazandu-si sprijinul, se bazeaza pe propriile forte; ghidul sau, totusi, vegheaza asupra lui si, din cand in cand, il atentioneaza asupra pericolului.
Spiritul protector care reuseste sa-si indrume protejatul pe calea cea buna resimte un bine si pentru el insusi. Este un merit de care se tine cont, fie pentru propiul progres, fie pentru fericirea sa. El este fericit cand isi vede grijile incununate de succes, triumfa asa cum un invatator triumfa la succesele elevului sau. Daca nu reuseste, el nu este responsabil din moment ce a facut tot ceea ce depinde de el. El se mahneste pentru erorile sale si le regreta dar aceasta durere nu are nelinistile paternitatii pamantene, deoarece el stie ca exista remediu pentru rau, si ca ceea ce nu se face astazi se va face maine.
Nu putem stii intotdeauna numele spiritului nostru protector sau ingerului pazitor pentru ca nu avem cum sa stim nume ce nu exista pentru noi. Doar exista si spirite pe care nu le cunoastem. Cand il ivocam ii putem da orice nume dorim, numele unui spirit superior pentru care avem simpatie sau veneratie. Spiritul nostru protector va veni la acest apel, caci toate spiritele bune sunt frati si se ajuta intre ele.
Spiritele protectoare care primesc nume cunoscute nu sunt intotdeauna in mod efectiv, persoanele care purtau acele nume. Dar sunt spirite ce le sunt simpatice si care vin adesea prin porunca lor. Noi suntem cei care avem nevoie de nume; de aceea, ele isi iau un nume care inspira incredere. Cand nu putem indeplini personal o sarcina, oare nu trimitem pe altcineva care actioneaza in numele nostru.
Atunci cand vom trece in viata spirituala, vom recunoaste spiritul nostru protector caci adesea il cunoastem inainte de a fi incarnat. Spiritele protectoare apartin clasei spiritelor superioare. Un tata poate deveni spirit protector pentru copilul sau, dar protectia presupune un anumit nivel de elevatie si o putere sau o virtute data mai mult de Dumnezeu. Tatal care-si protejeaza copilul poate fi el insusi asistat de un spirit elevat.
Puterea spiritului care a parasit pamantul in bune conditii nu-i poate proteja intotdeauna pe cei pe care-i iubeste si care i-au supravietuit. Puterea lor este mai mult sau mai putin restransa; pozitia in care se afla nu le lasa intotdeauna intreaga libertate de a actiona.
Oamenii aflati in stare de salbaticie sau de inferioritate morala, au de asemenea spiritele lor protectoare; si in acest caz, aceste spirite nu apartin unui ordin atat de ridicat ca si cel al spiritelor oamenilor foarte avansati. Fiecare om are un spirit care vegheaza asupra lui, dar misiunile sunt relative in raport cu obiectul lor. Nu dati unui copil care invata sa citeasca, un profesor de filosofie. Progresul spiritului familiar urmeaza celui al spiritului protejat. Avand noi insine un spirit superior ce vegheaza asupra noastra, putem la randul nostru sa devenim protectorul unui spirit care ne este inferior si progresele pe care il vom ajuta sa le faca vor contribui la avansarea noastra. Dumnezeu nu cere spiritului mai mult decat comporta natura sa si gradul la care a ajuns.
Atunci cand tatal trebuie sa se reincarneze, este mai greu sa mai vegheze asupra fiului sau dar el roaga, intr-un moment de libertate, ca un spirit simpatic sa-l ajute in aceasta misiune. De altfel, spiritele nu accepta decat misiuni pe care le pot indeplini pana la capat.
Spiritul incarnat, mai ales in lumile unde existenta este materiala, este foarte subjugat corpului sau pentru a putea fi in intregime daruit, adica pentru a ajuta in persoana. De aceea spiritele care nu sunt indeajuns de elevate sunt la randul lor ajutate de spirite ce le sunt superioare, in asa fel incat daca unul lipseste dintr-o cauza oarecare, este suplinit de catre altul.
Spiritele rele cauta sa deturneze de la calea cea buna ori de cate ori gasesc ocazia; dar cand unul dintre ele se ataseaza de un individ, o face din proprie initiativa, deoarece spera ca va fi ascultat. Atunci are loc o lupta intre spiritul bun si cel rau, si omul ii cedeaza invingatorului intreaga putere asupra sa.
Fiecare om are intotdeauna spirite simpatice mai mult sau mai putin elevate care il indragesc si se intereseaza de el, asa cum are si dintre cele care il indeamna la rau. Spiritele simpatice actioneaza cateodata in virtutea unei misiuni temporare, dar cel mai adesea nu sunt solicitate decat prin similitudinea gandurilor si sentimentelor atat in bine cat si in rau. Spiritele simpatice pot fi si bune si rele. Omul gaseste intotdeauna spirite care simpatizeaza cu el, oricare ar fi caracterul sau. Exista multe nuante in protectie si in simpatie. Spiritul familial este mai degraba prietenul casei.
Ca un rezumat a celor spuse mai sus, spiritul protector, ingerul pazitor sau geniul bun, este cel care are misiunea de a-l urma pe om in viata si a-l ajuta sa progreseze. Natura lui este intotdeauna superioara celei a protejatului sau.
Spiritele familiale se ataseaza anumitor persoane prin legaturi mai mult sau mai putin durabile pentru a le fi utile in limita puterii lor adesea destul de marginite. Ele sunt bune, dar cateodata prea putin avansate si chiar putin superficiale; se ocupa cu bucurie de detaliile vietii intime si nu actioneaza decat la ordinul sau cu permisiunea spiritelor protectoare.
Spiritele simpatice sunt cele ce atrag spre noi afectiuni obisnuite si spre o anumita similitudine a gusturilor si sentimentelor in bine ca si in rau. Durata relatiilor lor este aproape intotdeauna subordonata circumstantelor.
Geniul rau este un spirit imperfect sau pervers care se ataseaza de om in vederea deturnarii lui de la bine; dar el actioneaza din proprie initiativa si nu in virtutea unei misiuni. Tenacitatea sa se datoreaza accesului mai mult sau mai putin usor pe care-l gaseste. Omul este intotdeauna liber sa-i asculte glasul sau sa-l respinga.
Geniul bun sau rau cateodata se incarneaza pentru a ne insoti in viata intr-un mod mai direct, dar adesea insarcineaza cu aceasta misiune alte spirite incarnate care le sunt simpatice.
Anumite spirite se ataseaza de membrii unei familii care traiesc impreuna si sunt uniti prin legaturi de dragoste; dar sa nu credem in spiritele protectoare ale orgoliului de neam. Spiritele merg de preferinta acolo unde se afla cei asemanatori lor; ele se simt mai multumite si mai sigure ca sunt ascultate. Omul atrage spre sine spiritele in raport cu tendintele sale, fie ca el traieste singur, fie ca formeaza o colectivitate: o societate, un oras sau un popor. Exista deci, societati, orase, popoare care sunt ajutate de spirite mai mult sau mai putin elevate in functie de caracterul si pasiunile ce le domina.
Spiritele imperfecte se indeparteaza de cei care le resping; rezulta de aici ca perfectionarea morala a tuturor colectivitatilor, ca si cea a indivizilor, tinde sa dea la o parte spiritele rele si sa atraga pe cele bune care exercita si intretin sentimentul binelui in multimi, asa cum celelalte pot insufla relele pasiuni.
Aglomerarile de indivizi, cum sunt societatile, orasele, natiunile au spiritele lor protectoare speciale pentru ca aceste adunari sunt individualitati colective ce merg spre un tel comun si au nevoie de o conducere superioara.
Spiritele protectoare ale maselor nu sunt neaparat de o natura mai elevata decat cele care se ataseaza de indivizi. Totul este relativ in nivelul de avansare atat al maselor cat si al indivizilor.
Exista spirite protectoare speciale care pot sa ajute la dezvoltarea artelor protejandu-i pe cei care se ocupa de ele; ii ajuta pe cei care le invoca, daca ii cred demni. Dar ce sa faca ele cu cei care cred ca sunt ceea ce nu sunt? Ele nu pot sa faca orbii sa vada si surzii sa auda.
Anticii isi facusera divinitati speciale. Muzele nu erau altceva decat personificarea alegorica a spiritelor protectoare ale stiintelor si artelor, asa cum desemnau sub numele de lari si penati spiritele protectoare ale familiei.
La moderni, artele, diferitele industrii, orasele, locurile au de asemenea patronii lor protectori, care nu sunt altii decat spiritele de ordin superior, dar sub alt nume. La popoare, cauzele atractiei spiritelor sunt moravurile, obiceiurile, caracterul dominant, legile mai ales, deoarece caracterul natiei se reflecta in anumite legi. Oamenii care fac sa domneasca dreptatea intre ei, resping influenta spiritelor rele. Oriunde legile consacra lucruri nedrepte, contrare umanitatii, spiritele bune sunt in minoritate si multimea spiritelor rele venite in numar foarte mare mentin natiunea in ideile sale si paralizeaza putinele influente bune pierdute in multime ca un spic izolat in mijlocul buruienilor. Studiind moravurile popoarelor sau ale oricarei multimi de oameni, este usor sa-ti faci o idee despre populatia oculta ce se amesteca in gandurile si actiunile lor.
Fiecare om avand spiritele sale simpatice, rezulta de aici ca, in toate colectivitatile, marea majoritate a spiritelor simpatice este in raport cu marea majoritate a indivizilor; ca spiritele sunt atrase prin identitatea gandurilor, intr-un cuvant, ca aceaste adunari si persoanele sunt mai mult sau mai putin inconjurate, ajutate, influentate dupa natura gandurilor multimii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu