Spiritele manifesta preferinte pentru anumite persoane. Spiritele bune simpatizeaza cu oamenii de bine sau susceptibili de a se imbunatati in timp ce spiritele inferioare, cu oamenii viciosi sau care pot deveni - de aici atasamentul lor, urmat de similitudinea senzatiilor.
Afectiunea adevarata spiritelor nu are nimic carnal; dar cand un spirit se ataseaza de o persoana nu o face intotdeauna prin afectiune, caci in ea poate fi amestecata si o amintire a pasiunilor umane.
Spiritele bune fac atat de bine pe cat e posibil si sunt fericite de toate bucuriile noastre. Se intristeaza de relele noastre, atunci cand nu le suportam cu resemnare, deoarece aceste rele sunt fara rezultat pentru noi; caci noi suntem precum bolnavul care respinge bautura amara ce trebuie sa-l vindece.
Spiritele se intristeaza cel mai mult pentru egoismul si insensibilitatea inimii noastre - de aici deriva totul. Ele rad de toate acele rele imaginare care dau nastere orgoliului si ambitiei; se bucura de cele care au efect scurtarea perioadei noastre de incercare.
Spiritele, stiind ca viata corporala nu este decat tranzitorie si ca framantarile ce o insotesc nu sunt decat mijloacele de a ajunge la o stare mai buna, se intristeaza mai mult pentru noi datorita cauzelor, morale ce ne indeparteaza de aceasta decat datorita relelor fizice care sunt trecatoare.
Spiritele au putina grija de necazurile ce nu afecteaza decat ideile noastre mondene, asa cum noi insine facem cu supararile puerile din copilarie.
Spiritul, vazand in mahnirile vietii un mijloc de avansare pentru noi, le considera ca pe niste crize momentane ce trebuie sa salveze bolnavul. El compatimeste suferintele noastre asa cum noi compatimim pe cele ale unui prieten; dar vazand lucrurile dintr-un punct de vedere mai just, le apreciaza altfel decat noi, si in timp ce spiritele bune ne descopera curajul in interesul viitorului nostru, altele ne incita la disperare pentru a ni-l compromite.
Parintii si prietenii nostri care au trecut in cealalta viata au mai multa simpatie pentru noi decat spiritele ce ne sunt straine. Adesea ei ne protejeaza ca spirite, dupa cat le sta in puteri. De asemenea ei sunt foarte sensibili la dragostea ce le-o pastram; ei ii uita pe cei care ii dau uitarii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Afectiunea adevarata spiritelor nu are nimic carnal; dar cand un spirit se ataseaza de o persoana nu o face intotdeauna prin afectiune, caci in ea poate fi amestecata si o amintire a pasiunilor umane.
Spiritele bune fac atat de bine pe cat e posibil si sunt fericite de toate bucuriile noastre. Se intristeaza de relele noastre, atunci cand nu le suportam cu resemnare, deoarece aceste rele sunt fara rezultat pentru noi; caci noi suntem precum bolnavul care respinge bautura amara ce trebuie sa-l vindece.
Spiritele se intristeaza cel mai mult pentru egoismul si insensibilitatea inimii noastre - de aici deriva totul. Ele rad de toate acele rele imaginare care dau nastere orgoliului si ambitiei; se bucura de cele care au efect scurtarea perioadei noastre de incercare.
Spiritele, stiind ca viata corporala nu este decat tranzitorie si ca framantarile ce o insotesc nu sunt decat mijloacele de a ajunge la o stare mai buna, se intristeaza mai mult pentru noi datorita cauzelor, morale ce ne indeparteaza de aceasta decat datorita relelor fizice care sunt trecatoare.
Spiritele au putina grija de necazurile ce nu afecteaza decat ideile noastre mondene, asa cum noi insine facem cu supararile puerile din copilarie.
Spiritul, vazand in mahnirile vietii un mijloc de avansare pentru noi, le considera ca pe niste crize momentane ce trebuie sa salveze bolnavul. El compatimeste suferintele noastre asa cum noi compatimim pe cele ale unui prieten; dar vazand lucrurile dintr-un punct de vedere mai just, le apreciaza altfel decat noi, si in timp ce spiritele bune ne descopera curajul in interesul viitorului nostru, altele ne incita la disperare pentru a ni-l compromite.
Parintii si prietenii nostri care au trecut in cealalta viata au mai multa simpatie pentru noi decat spiritele ce ne sunt straine. Adesea ei ne protejeaza ca spirite, dupa cat le sta in puteri. De asemenea ei sunt foarte sensibili la dragostea ce le-o pastram; ei ii uita pe cei care ii dau uitarii.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu