Dupa separarea sa de corp, sufletul se reincarneaza cateodata imediat, dar cel mai adesea la intervale mai mult sau mai putin lungi. In lumile superioare reincarnarea este aproape intotdeauna imediata, materia corporala fiind aici mai putin grosiera. Spiritul incarnat in ea se bucura de aproape toate facultatile sale; starea sa normala este cea a somnabulilor lucizi.
Sufletul, in intervalul dintre incarnari, devine spirit ratacitor care aspira la noua sa destinatie. Acest interval poate dura de la cateva ore la cateva mii de secole. In rest, la propriu vorbind, nu exista deloc limita extrema asociata starii ratacitoare, caci ea se poate prelungi un timp foarte lung, dar totusi ea nu este niciodata perpetua. Spiritul este in stare oricand, mai curand sau mai tarziu, sa reinceapa o existenta care serveste purificarii existentelor sale precedente. Durata este o consecinta a liberului arbitru. Spiritele stiu perfect ce au de facut, dar exista unele dintre ele pentru care durata este o pedeapsa impusa de Dumnezeu; altele cer a fi prelungita pentru invataturi ale caror roade nu pot fi culese decat in starea de spirit.
Starea ratacitoare, prin ea insasi, nu este un semn de inferioritate a spiritelor. Exista spirite ratacitoare de toate gradele. Incarnarea este o stare tranzitorie; spiritul este desprins de materie.
Toate spiritele neincarnate sunt ratacitoare dar spiritele pure, care au ajuns la perfectiune nu sunt ratacitoare - starea lor este definitiva. Sub raportul calitatilor intime, spiritele sunt de diferite ordine sau grade pe care le parcurg in mod succesiv pe masura ce se purifica. Ca stare, ele pot fi: incarnate, adica atasate unui corp; ratacitoare, adica degajate de corpul material asteptand o noua incarnare pentru a se ameliora; spirite pure, adica perfecte, nemaiavand nevoie de incarnare.
Spiritele ratacitoare se instruiesc. Ele isi studiaza trecutul si cauta mijloacele de a se inalta. Ele vad, observa ceea ce se petrece in locurile parcurse; asculta discursurile oamenilor luminati si parerile spiritelor superioare lor, si aceste lucruri le dau idei pe care nu le aveau.
Uneori spiritele pastreaza cateva pasiuni omenesti. Spiritele imbunatatite, pierzand invelisul lor, abandoneaza pasiunile rele si nu pastreaza decat pe cele bune; dar spiritele inferioare le pastreaza, altfel, ar fi de ordinul intai.
Spiritele, parasind pamantul, nu lasa intotdeauna pasiunile rele chiar daca le vad inconvenientele. De exemplu, oamenii invidiosi de pe pamant...ei nu pierd acest defect indata ce o parasesc. El ramane si dupa plecarea de aici, mai ales la cei ce au avut pasiuni bine conturate, un fel de atmosfera care ii inconjoara si le lasa toate aceste lucruri rele, caci spiritul nu este in intregime degajat; el nu intrevede adevarul decat pentru moment, adevar care sa-i arate drumul cel bun.
Spiritul se poate imbunatati mult, intotdeauna dupa vointa si dorinta sa dar in existenta corporala in care pune in aplicare ideile noi pe care le-a acumulat.
Spiritele ratacitoare pot fi fericite sau nefericite mai mult sau mai putin, dupa meritul lor. Ele sufera datorita pasiunilor daca le-au pastrat esenta, sau sunt fericite in functie de gradul de materializare. In starea ratacitoare spiritul intrevede ceea ce ii lipseste pentru a fi mai fericit si atunci incepe sa caute mijloacele pentru a deveni astfel. Dar daca nu-i este permis intotdeauna sa se reincarneze dupa plac, atunci aceasta este o pedeapsa.
Atunci cand spiritul a parasit corpul, el nu este complet degajat de materie, si apartine inca lumii in care a vietuit, sau unei lumi de acelasi grad, afara de cazul cand, in timpul vietii sale, nu s-ar fi imbunatatit, si acesta este scopul catre care trebuie sa tinda, fara aceasta nu se va perfectiona niciodata. El poate totusi sa mearga in anumite lumi superioare, dar atunci este acolo ca un strain; altfel spus el nu face decat sa le intrevada, si acest lucru ii da dorinta de a se imbunatati pentru a fi demn de fericirea de care se va bucura acolo, si de a putea locui mai tarziu in ele.
Spiritele deja purificate, vin adesea in lumile inferioare pentru a le ajuta sa progreseze; fara calauzele atat de necesare indrumarii lor, lumile ar fi parasite.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
2 comentarii:
Draga Amira, Sunt printre cei 15 finalisti la Roblogfest. As dori sa te rog , daca vrei sa ma votezi. Iti multumesc
Sa retinem totusi ce spunea inteleptul rege Solomon in cartea biblica Eclesiastul,capitolul 9 cu versetul 5:,,Cei vii intr-adevar,macar stiu ca vor muri,dar cei morti nu stiu nimic,si parte de rasplata nu mai au,caci pana si amintirea li se uita"!
Trimiteți un comentariu