Alegerea probelor

Aflat in stare ratacitoare si avand de inceput o noua existenta corporala, spiritul are constiinta si previziunea lucrurilor ce i se vor intampla in timpul vietii pentru ca el alege felul probelor pe care vrea sa le indure - in aceasta consta liberul sau arbitru. Nimic nu se face fara permisiunea lui Dumnezeu, caci el este cel ce a stabilit legile ce conduc universul. Dand spiritului libertatea alegerii, Dumnezeu ii lasa intreaga responsabilitate a actelor sale si a consecintelor lor, nimic nu impiedica viitorul sau; ale lui sunt si calea binelui si cea a raului. Daca sucomba, ii mai ramane o consolare, aceea ca nu s-a sfarsit totul pentru el, si ca Dumnezeu, in bunatatea sa, il lasa liber sa ia de la capat ceea ce a facut rau. De altfel trebuie sa se faca distinctie intre ceea ce este opera vointei lui Dumnezeu si ce este opera omului. Daca ne ameninta un pericol, nu noi suntem cei care am creat acest pericol, ci Dumnezeu, dar noi avem vointa de a ne expune acestui pericol, deoare am vazut in el un mijloc de avansare, iar Dumnezeu o permite.

Chiar daca spiritului ii apartine alegerea felului probei pe care trebuie sa o suporte nu toate framantarile pe care le incercam in viata au fost prevazute si alese de noi. Nu inseamna ca am ales si prevazut tot ceea ce ni se intampla in lume pana la cele mai neinsemnate lucruri. Noi am ales doar felul probei, faptele de detaliu sunt consecinta pozitiei si adesea propriilor noastre actiuni. Daca spiritul a dorit sa se nasca printre raufacatori, de exemplu, stia caror actiuni se expunea, dar nu stia fiecare dintre actele ce le va savarsi - aceste acte sunt efectul vointei sale sau liberului sau arbitru.

Alegand o anumita cale, spiritul stie ca va avea un anumit fel de lupta de dus. El stie deci natura vicisitudinilor pe care le va intalni dar nu stie daca va aparea mai degraba un anumit eveniment decat altul. Evenimentele de detaliu se nasc din circumstante si prin forta lucrurilor. Nu exista decat mari evenimente, cele ce influenteaza destinul, care sunt prevazute. Daca o iei pe un drum plin de vehicule, stii ca trebuie sa-ti iei precautiile de rigoare, caci ai sansa sa te rastorni dar nu sti in ce parte vei cadea si se poate chiar sa nu cazi daca esti destul de prudent. Daca mergand pe drum iti cade o piatra in cap, nu trebuie sa crezi ca asa era scris, dupa cum se spune in mod obisnuit.

Spiritele doresc sa se nasca printre oameni cu o viata urata pentru ca ele au fost trimise intr-un mediu unde sa poata indura proba pe care au cerut-o. Ei bine! trebuie deci sa existe o analogie; pentru a lupta impotriva instinctului de talharie, ele trebuie sa se gaseasca printre oameni de acest fel. Daca nu s-ar gasi oameni cu o viata urata pe pamant, spiritul nu ar putea sa gaseasca aici mediul necesar anumitor probe. In lumile superioare raul nu are acces caci acolo nu exista decat spirite bune. Asa va fi curand si pe pamantul nostru.

In incercarile pe care trebuie sa le suporte pentru a atinge perfectiunea, spiritul nu trebuie sa resimta tot felul de tentatii; nu este nevoie ca el sa treaca prin toate circumstantele care ii pot excita orgoliul, invidia, avaritia, senzualitatea, etc de vreme ce exista unele care, inca de la inceput, o iau pe o cale ce le elibereaza de o parte din probe; dar cel ce se lasa antrenat pe o cale gresita incearca toate pericolele acestei cai.

Un spirit, de exemplu, poate cere bogatie si aceasta poate sa-i fie acordata - atunci, dupa caracterul sau, ar putea deveni avar sau risipitor, egoist sau generos sau se va abandona tuturor bucuriilor date de senzualitate - dar asta nu inseamna ca va trebui sa treaca prin forta lucrurilor prin filiera tuturor acestor predispozitii.

Spiritul care, la originea sa, este simplu, ignorant si fara experienta, poate sa aleaga o existenta in cunostinta de cauza, sa fie responsabil de aceasta alegere pentru ca Dumnezeu suplineste lipsa de experienta a spiritului trasandu-i calea pe care trebuie sa o urmeze. Este exact asa cum faci cu un copil inca din leagan - ii lasa putin cate putin libertatea de a alege pe masura ce liberul sau arbitru se dezvolta si atunci se intampla ca el sa se rataceasca luand-o pe o cale gresita daca nu asculta sfaturile bune - este ceea ce s-ar putea numi decaderea omului.

Spiritul se bucura de liberul arbitru dar alegerea existentei corporale nu depinde intotdeauna in exclusivitate de vointa sa...aceasta existenta ii poate fi impusa de vointa lui Dumnezeu ca ispasire. Dumnezeu stie sa astepte, el nu se grabeste cu pedeapsa, totusi El poate impune o existenta unui spirit atunci cand acesta, datorita inferioritatii sale sau relei vointe, nu este apt sa inteleaga ceea ce i-ar fi mai util, si atunci cand vede ca aceasta existenta ii poate servi spiritului la purificare si la perfectionare, gasind in acelasi timp in ea si o ispasire.
Alegerea spiritului nu se face imediat dupa moarte...unii cred intr-o eternitate a suferintelor, este o pedeapsa.

Spiritul alege probele care pot fi pentru el o ispasire, dupa natura greselilor sale, si care il fac sa avanseze mai repede. Unele isi pot deci impune o viata de mizerie si de privatiuni pentru a incerca sa o suporte cu curaj; altele ar dori sa se puna la incercare prin tentatiile norocului si ale puterii, cu atat mai periculoase prin abuzul si reaua utilizare ce li se pot da, si prin pasiunile abjecte pe care le dezvolta; altele, in sfarsit, vor sa se puna la incercare prin lupta ce o au de sustinut la contactul cu viciul.

Pentru noi pare natural in a alege incercarile mai putin dureroase dar pentru spirit, nu. Atunci cand este eliberat de materie, iluzia inceteaza si el gandeste altfel. Omul pe pamant, aflat sub influenta ideilor carnii, nu vede in aceste incercari decat partea dureroasa, de aceea i se pare natural sa aleaga pe cele care, din punctul sau de vedere, pot sa genereze bucuriile materiale. Dar in viata spirituala, el compara aceste bucurii trecatoare si grosolane cu fericirea inalterabila pe care o intrevede - ca urmare, cu ce-l afecteaza cele cateva suferinte trecatoare? Spiritul poate alege proba cea mai dura si in consecinta, existenta cea mai dureroasa in speranta ajungerii mai rapide la o stare mai buna, asa cum bolnavul alege remediul cel mai dezagreabil pentru a cauta sa se vindece cat mai repede. Cel ce vrea sa-si lege numele de descoperirea unui taram necunoscut nu alege o cale usoara; cunoaste pericolele care-l pandesc, dar cunoaste si gloria ce-l asteapta daca reuseste.

Doctrina libertatii in alegerea existentelor noastre si a probelor la care trebuie sa ne supunem inceteaza de a mai parea extraordinara, daca se considera ca spiritele eliberate de materie apreciaza lucrurile intr-un mod diferit, asa cum noi insine nu o facem. Ele zaresc scopul, ce li se pare grav fata de bucuriile fugare ale lumii; dupa fiecare existenta, ele vad pasul pe care l-au facut si inteleg ceea ce le lipseste inca in puritate pentru a-l atinge. Iata motivul pentru care ele se supun de bunavoie tuturor vicisitudinilor vietii corporale cerand ele insele ceea ce le poate face sa-si atinga scopul mai repede.

Viata omeneasca este asemenea vietii spirituale - daca in viata alegem adesea incercarile cele mai dure in vederea unui scop inalt, de ce spiritul care vede mai departe decat corpul, si pentru care viata corpului nu este decat un incident trecator, nu ar alege o existenta dureroasa si laborioasa, daca ea trebuie sa-l conduca la o fericire eterna? Cei ce spun ca, daca oamenii si-ar alege existenta, atunci ar cere sa fie printi sau milionari, sunt asemenea miopilor care nu vad decat ceea ce ating, precum copiii gurmanzi pe care daca-i intrebi ce-ar dori sa fie, raspund "patiser sau cofetar".

La fel este si calatorul care, aflat pe fundul unei vai acoperite de ceata, nu vede nici lungimea si nici capatul drumului sau; dar odata ajuns in varful muntelui, el cuprinde cu privirea drumul deja parcurs si ceea ce i-a mai ramas. Vede tinta sa, obstacolele ce le mai are de trecut, si-si poate alege mai sigur mijloacele pentru a izbandi.

Spiritul incarnat e asemeni calatorului aflat la poalele muntelui; o data debarsat de legaturile pamantesti, el domina ca si cel aflat in varful muntelui. Pentru calator, scopul este repausul dupa oboseala, pentru spirit, e fericirea suprema dupa framantari si incercari.

Toate spiritele afirma ca in starea ratacitoare ele cauta, studiaza, observa pentru a alege. Nu avem un exemplu de acest fel in viata corporala? Nu cautam adesea pe parcursul anilor cariera la care ne fixam in mod liber alegerea, deoarece credem ca este cea mai buna pentru a ne face sa reusim in viata? Daca esuam intr-una, incercam in alta. Fiecare cariera pe care o imbratisam este o faza, o perioada a vietii. Fiecare zi nu este oare utilizata pentru a chibzui ce vom face in ziua urmatoare? Or, ce sunt diferentele corporale pentru spirit, daca nu faze, perioade, zile pentru viata spiritista, care este, asa cum stim, viata sa normala, viata corporala nefiind decat trecatoare?

Dorinta spiritului pentru urmatoarea alegere poate fi influentata inca in timpul starii sale corporale; depinde de intentie, dar cand este spirit el vede adesea lucrurile cu totul diferit. Dar, inca o data, el o poate face si in aceasta viata materiala, caci spiritul este intotdeauna independent de materia pe care o anima.

Multi oameni isi doresc grandori si bogatii ceea ce, cu siguranta nu reprezinta nici ispasiri si nici incercari. Fara indoiala, materia este cea care doreste aceasta grandoare pentru a se bucura de ea, iar spiritul o doreste pentru a-i cunoaste vicisitudinile.

Pana in clipa cand ajunge la starea de puritate perfecta, spiritul are de trecut incercari in mod continuu dar nu sunt cele pe care le stim noi - noi numim incercari framantarile materiale. Or, spiritul ajuns la un anumit nivel, fara a fi perfect, nu mai are de indurat din pricina aceasta, dar el are intotdeauna indatoriri care-l ajuta sa se perfectioneze, ce nu au nimic dureros pentru el, astfel ca ajutand pe altii se perfectioneaza el insusi.

Spiritul se poate insela asupra eficacitatii probei alese. El poate sa aleaga o incercare mai presus de puterile sale si atunci, sucomba. El poate de asemenea sa aleaga una dupa care sa nu profite deloc - cand isi cauta un fel de viata trandava si inutila, dar odata intrat in lumea spiritelor, el intrezareste ca nu a castigat nimic si cere sa recupereze timpul pierdut.

Odata ajuns in starea ratacitoare, spiritele studiaza conditiile in care ar putea sa progreseze. Intrebarea ce se pune este oare cum gandeste spiritul ca ar putea sa progreseze nascandu-se, de exemplu, printre canibali. Cele care se nasc printre canibali nu sunt defel spirite avansate ci spirite avand o natura asemanatoare cu a canibalilor, sau care le sunt inferioare. Antropofagii nu sunt chiar de ultimul grad, exista lumi unde abrutizarea si ferocitatea nu au analogie pe pamant. Aceste spirite sunt inferioare chiar si celor mai inferioare spirite din lumea noastra, si venirea lor printre salbatici este pentru ele un progres, asa cum ar fi un progres pentru antropofagi sa exercite o profesie care i-ar obliga sa verse sange. Daca nu nazuiesc mai sus, este pentru ca inferioritatea lor morala nu le permite sa realizeze un progres complet. Spiritul nu poate avansa decat gradual; el nu poate acoperi dintr-un salt distanta ce separa barbaria de civilizatie si vedem in aceasta una dintre necesitatile reincarnarii, ceea ce este cu adevarat conform dreptatii lui Dumnezeu. Exista spirite care vin dintr-o lume inferioara pamantului sau dintr-un popor foarte inapoiat, cum ar fi canibalii ce ar putea sa se nasca printre popoarele civilizate. Aceste spirite sunt cele care ratacesc dorind sa urce prea sus, dar ele arata un comportament aberant caci au obiceiuri si instincte deosebite de ale noastre.

Un om apartinand unui neam civilizat ar putea, prin ispasire, sa fie incarnat in mijlocul unui neam salbatic. Un stapan ca a fost dur cu sclavii sai va putea deveni sclav la randul sau si va fi facut sa indure cele mai rele tratamente. cel ce a condus intr-o epoca, poate intr-o noua existenta, sa aculte chiar de cei ce se inclinau in fata vointei sale. Este o ispasire daca el a abuzat de puterea sa si Dumnezeu i-o poate impune. Un spirit bun poate de asemenea sa aleaga o existenta influenta printre aceste popoare, pentru a le face sa avanseze si atunci este o misiune.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)