Somnul si visele

Spiritul incarnat nu locuieste bucuros sub invelisul sau corporal. El aspira fara incetare la eliberare, si cu cat invelisul este mai grosier, cu atat doreste sa se debaraseze mai repede de el.

Libertatea spiritului in timpul somnului o putem judeca prin vise. Atunci cand corpul se odihneste, spiritul are mai multe facultati decat in starea de veghe; are amintirea trecutului si cateodata previziunea viitorului; obtine mai multa putere si poate intra in comunicare cu alte spirite, fie in acesta lume fie in alta. Adesea, spunem: am avut un vis bizar, un vis oribil, dar care nu e verosimil. Ne inselam - adesea visul este o amintire a locurilor si lucrurilor pe care le-am vazut sau le vom vedea intr-o alta existenta sau intr-un alt moment. Corpul fiind amortit, spiritul isi da silinta sa-si rupa lantul scrutand in trecut sau in viitor.

Somnul elibereaza in parte sufletul de corp. Cand dormim, ne gasim momentan intr-o stare de intepenire ca si dupa moarte. Spiritele care s-au degajat degraba de materie la moartea lor au avut de mai multe ori un somn inteligent; acestea cand dorm, regasesc societatea altor entitati superioare lor, calatoresc, stau de vorba si se instruiesc impreuna cu ele; realizeaza chiar lucruri pe care, dupa ce mor, le gasesc intru totul implinite. Toate acestea trebuie sa ne invete o data in plus sa nu ne temem de moarte, de vreme ce, dupa spusa unui sfant, murim in fiecare zi.

Cele aratate mai sus sunt pentru spirite elevate, dar pentru marea masa a oamenilor care, la moarte, trebuie sa ramana ore intregi in acea stare de tulburare, acestia merg, fie in lumile inferioare pamantului, unde le recheama vechi afectiuni, fie cauta poate placeri si mai triviale decat cele de aici; ei dau la iveala doctrine si mai josnice, mai marsave decat cele practicate in mijlocul nostru.

Ceea ce provoaca simpatia pe pamant nu este altceva decat faptul de a se simti, in vis, apropiat prin inima de cei cu care tocmai a petrecut opt sau noua ore de fericire sau placere. Ceea ce explica de altfel aceste antipatii de neinvins, este faptul ca se stie in adancul inimii ca oamenii de acolo au o alta constiinta decat a noastra, deoarece ii cunosti fara sa-i fi vazut vreodata cu ochii. Acelasi lucru explica indiferenta, de vreme ce nu se insista in legarea de noi prietenii, atunci cand se stie ca exista altii care ne iubesc si ne indragesc. Intr-un cuvant, somnul ne influenteaza viata mai mult decat gandim.

Prin efectul somnului, spiritele incarnate sunt intotdeauna in legatura cu lumea spiritelor, ceea ce face ca spiritele superioare sa consimta, fara prea multa repulsie, sa se incarneze printre noi. Dumnezeu a dorit ca in timpul contactului lor cu viciul, ele sa poata merge sa se caleasca la izvorul binelui, pentru a nu gresi si ele insele, ele care vin sa instruiasca pe altii. Somnul este poarta pe care Dumnezeu le-a deschis-o catre prietenii lor din cer; este recrearea de dupa munca, in asteptarea marii eliberari, eliberarea finala care trebuie sa le redea mediul lor adevarat.

Visul este amintirea a ceea ce spiritul nostru a vazut in timpul somnului; de remarcat ca nu visam intotdeauna, deoarece nu ne amintim intotdeauna ceea ce am vazut sau nu tot ceea ce am vazut. Acesta nu este sufletul nostru in intreaga lui dezvoltare; adesea nu este decat tulburarea ce insoteste ce insoteste plecarea sau intoarcerea noastra, la care se adauga cea provocata de ceea ce am facut sau ne preocupa in starea de veghe; fara acestea, cum vom explica visele absurde pe care le au atat savantii cat si oamenii simpli? Spiritele rele se sevesc astfel de vise pentru a chinui sufletele slabe si fricoase.

O alta categorie de vise este tot atat de veche ca si cea pe care o cunoastem dar o ignoram. Visul lui Ioan, al lui Iacob, visul profetilor egipteni si a unor intelepti indieni: visul acesta este amintirea sufletului complet eliberat de corp, amintirea celei de-a doua vieti. Trebuie sa distingem bine cele doua feluri de vise atunci cand ne amintim; fara aceasta vom cadea in contradictii sau erori funeste credintei noastre.

Visele sunt produsul emanciparii sufletului devenit mai independent prin incetarea vietii active si a legaturii cu trupul. De aici un fel de clarviziune indefinita ce se extinde asupra locurilor cele mai indepartate sau nemaivazute vreodata si cateodata chiar asupra altor lumi. Tot de aici amintirea ce evoca memoria evenimentelor infaptuite in existenta prezenta sau in existentele anterioare; ciudatenia imaginilor despre ceea ce petrece sau s-a petrecut in lumi necunoscute, amestecate cu lucruri din lumea actuala, formeaza ansambluri bizare si confuze ce nu au nici sens, nici coerenta.

Incoerenta acestor vise se mai explica prin lacunele produse de amintirea incompleta a ceea ce ne-a aparut in vis. Ca si o povestire din care s-ar fi scos la intamplare fraza; fragmentele ce-ar ramane reunite si-ar pierde toata semnificatia rationala.

Somnul nu este decat repausul corpului, caci spiritul este intotdeauna in miscare; acolo, el isi regaseste putin libertatea si comunica, fie in lumea asta, fie in alte lumi, cu cei ce-i sunt dragi; dar cum trupul este o materie greoaie si grosiera, el pastreaza cu dificultate impresiile culese de spirit, deoarece spiritul nu le-a perceput prin organele corpului.

Despre semnificatia viselor se poate spune ca visele nu sunt deloc adevarate asa cum le intercepteaza prezicatorii, caci este absurd sa credem ca a visa cutare lucru prevesteste acel lucru. Sunt adevarate in sensul ca prezinta imagini reale pentru spirit, dar adesea nu au legatura cu ceea ce se petrece in viata corporala; astfel adesea ele sunt o amintire; cateodata pot fi un presentiment al viitorului, daca Dumnezeu o permite, sau viziunea a ceea ce se petrece in acest moment intr-un alt loc, acolo unde se deplaseaza sufletul. Nu avem numeroase exemple in care persoane apar in vis si vin sa-si avertizeze parintii sau prietenii despre ceea ce li se intampla? Ce sa fie aceste aparitii daca nu sufletul sau spiritul acestor persoane care vine sa comunice cu noi? Cand capatam certitudinea ca ceea ce am vazut a avut loc in realitate, nu este si o dovada ca imaginatia nu apare din nimic, mai ales daca acest lucru nu exista deloc in gandirea noastra in timpul starii de veghe?

Adesea se vad in vis lucruri ce par presentimente si par a nu se indeplini. Ele se indeplinesc pentru spirit, daca nu pentru corp; adica spiritul vede lucrul pe care-l doreste deoarece cauta sa-l gaseasca. In timpul somnului, sufletul este intotdeauna mai mult sau mai putin sub influenta materiei si ca, in consecinta, nu se elibereaza niciodata complet de ideile pamantene. Ar rezulta ca preocuparile starii de veghe pot da celor vazute aparenta celor dorite sau a celor crezute; este cu adevarat ceea ce se poate numi un efect al imaginatiei. Atunci cand suntem preocupati foarte mult de o idee ii atasam tot ceea ce vedem.

Se intampla sa vedem in vis persoane in viata pe care le cunoastem perfect. Spiritul lor poate veni sa-l viziteze pe al nostru, asa cum al nostru il poate vizita pe al lor, si nu stim intotdeauna la ce se gandesc. Si apoi aplicam astfel unor persoane cunoscute, si potrivit dorintelor noastre, ceea ce s-a petrecut sau se petrece in alte existente.

Somnul profund nu este necesar pentru emanciparea spiritului. Spiritul isi recapata libertatea atunci cand simturile amortesc, el profita, pentru a se emancipa, de toate momentele de ragaz lasate de corp.Din momentul cand exista o apatie a fortelor vitale, spiritul se degaja, si cu cat trupul este mai neajutorat cu atat spiritul este mai liber. Tot asa si somnul superficial, sau o simpla amortire a simturilor, prezinta adesea aceleasi imagini ca si visul.

Uneori auzim in noi insine cuvinte pronuntate distinct si care nu au nicio legatura cu ceea ce ne preocupa. Putem auzi chiar si fraze intregi, mai ales cand simturile incep sa amorteasca. Cateodata este un ecou slab al unui spirit care vrea sa comunice cu noi.

Uneori, intr-o stare ce nu este inca un somn superficial, atunci cand avem ochii inchisi, vedem imagini distincte, figuri carora le sesizam cele mai minutioase detalii. Corpul fiind amortit, spiritul cauta sa-si rupa lanturile: se deplaseaza si vede; daca somnul era profund, ar fi un vis.
Exista cateodata in timpul somnului idei ce par foarte bune si care, cu toate eforturile facute pentru a ni le aminti, se sterg din memorie. Acestea sunt rezultatul libertatii spiritului ce se emancipeaza si se bucura de mai multe facultati in acel moment. Adesea sunt si sfaturi date de alte spirite. Ideile apartin cateodata mai mult lumii spiritelor decat lumii corporale; dar cel mai adesea, daca trupul uita, spiritul isi aminteste, si ideea revine la momentul necesar ca o inspiratie de moment.

Deseori, spiritul incarnat, in clipa cand este degajat de materie si actioneaza ca spirit, presimte perioada mortii sale. Cateodata are o constiinta foarte clara despre moarte, si ceea ce, in stare de veghe, ii da intuitia ei; de aici provine faptul ca anumite persoane isi prevad moartea cu o mare exactitate.

Activitatea spiritului in timpul repausului sau al somnului poate face ca trupul sa incerce oboseala pentru ca spiritul tine de trup asemenea unei mingi care e legata de un stalp; or, asa cum miscarile mingii zdruncina stalpul, activitatea spiritului are efect asupra trupului si il poate face sa incerce oboseala.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)