Raporturile de simpatie si antipatie ale spiritelor. "Jumatatile" eterne

Dincolo de simpatia generala bazata pe similitudine, spiritele au intre ele relatii de afectiune deosebite ca si oamenii. Dar legatura ce uneste spiritele este mult mai puternica cand corpul este absent, deoarece nu mai este supusa vicisitudinilor pasiunii. Exista si ura intre spirite dar numai printre spiritele impure si acestea sunt cele ce ne insufla dusmaniile si disensiunile.

Doua fiinte ce au fost inamice pe pamant nu vor pastra resentimentul uneia fata de cealalta si in lumea spiritelor - vor intelege ca ura lor era stupida si subiectul pueril. Spiritele imperfecte pastreaza o parte de animozitate pana cand se vor fi epurat. Daca nu era decat un interes material ceea ce le-a divizat, ele nu se vor mai gandi la el, decat pana cand se dematerializeaza. Daca nu mai exista antipatie intre ele, nemaiexistand subiect de discutie, pot sa se revada cu placere - asa cum doi scolari ajunsi la varsta ratiunii recunosc puerilitatea certurilor avute in copilarie si inceteaza sa-si mai poarte pica.

Amintirea faptelor rele pe care le-au putut savarsi doi oameni unul fata de celalalt este un obstacol pentru simpatia reciproca - ii duce la antipatie.

Ce sentimente incearca dupa moarte oamenii carora le-am facut rau pe pamant? Daca sunt buni, ei iarta in raport cu cainta noastra. Daca sunt rai, pot sa-si pastreze resentimentul si, cateodata, ne urmaresc pana in cealalta existenta. Dumnezeu le-o poate permite ca pedeapsa.
Iubirile individuale ale spiritelor nu sunt susceptibile de denaturare pentru ca nu se pot insela; ele nu mai au masca sub care se ascund ipocritii, de aceea, atunci cand spiritele sunt pure, iubirile sunt inalterabile. Dragostea ce le uneste este pentru ele izvorul unei fericiri supreme.

Dragostea ce si-au impartit-o doua fiinte pe pamant continua intotdeauna in lumea spiritelor daca este fondata pe o simpatie adevarata; dar cand cauzele fizice ocupa o parte mai mare decat simpatia, dragostea inceteaza. Iubirile dintre spirite sunt mai durabile decat pe pamant, nefiind subordonate capriciilor intereselor materiale si orgoliului.

Sufletele ce trebuie sa se uneasca nu sunt predestinate acestei uniri inca de la originea lor. Nu avem, fiecare dintre noi, jumatatea noastra cu care, intr-o zi, vom fi in mod inevitabil reuniti. Nu exista o unire speciala si inevitabila intre doua suflete. Unire exista intre toate spiritele, dar de diferite grade in raport cu rangul pe care-l ocupa, adica dupa perfectiunea atinsa; cu cat sunt mai perfecte, cu atat sunt mai unite. Din discordie se nasc toate relele omenesti; din concordie rezulta fericirea desavarsita. Daca un spirit ar fi jumatatea altuia, separat de aceasta, ar fi incomplet. Toate spiritele sunt unite intre ele, vorbim de cele ajunse la perfectiune. In sferele inferioare, atunci cand un spirit se ridica, nu mai exista aceeasi simpatie pentru cele pe care le-a parasit.

Simpatia ce atrage un spirit catre altul este rezultatul unei perfecte concordante intre inclinatiile si instinctelor; daca unul trebuia sa-l completeze pe celalalt, isi pierdea propria individualitate. Identitatea necesara pentru simpatia perfecta consta in egalitatea nivelurilor de elevatie.

Spiritele care nu sunt simpatice astazi, vor fi in viitor. Astfel, spiritul care astazi este intr-o anumita sfera inferioara, perfectionandu-se, va ajunge intr-o sfera unde rezida un altul. Intalnirea lor va avea loc mai promp daca spiritul mai elevat, suportand greu, suportand greu probele la care este supus, a ramas in aceeasi stare. Doua spirite simpatice pot inceta de a mai fi astfel daca unul este lenes.

Teoria jumatatilor eterne este o figura de stil ce descrie unirea a doua spirite simpatice; este o expresie uzitata chiar in limbajul obisnuit si care nu trebuie deloc luata ad litteram. Spiritele care au generat-o nu apartin cu siguranta ordinului cel mai elevat; sfera ideilor lor este in mod necesar limitata si ele si-au putut lua gandurile prin intermediul termenilor de care se vor servi in timpul vietii lor corporale. Trebuie deci respinsa aceasta idee dupa care spiritele create unul pentru altul trebuie in mod inevitabil sa se reuneasca intr-o zi pentru eternitate, dupa ce au fost separate un interval de timp mai lung sau mai scurt.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)