Perceptiile, senzatiile si suferintele spiritelor

Sufletul, odata intrat in lumea spiritelor, mai are inca perceptiile pe care le avea in timpul vietii dar si altele pe care nu le avea, deoarece corpul sau era ca un val ce le intuneca. Inteligenta este un atribut al spiritului dar se manifesta mai liber atunci cand nu are piedici. Spiritele, cu cat se apropie de perfectiune, cu atat cunosc mai mult. Daca sunt spirite superioare, au cunostinte vaste dar spiritele inferioare nu stiu mai mult decat oamenii.

Spiritele nu percep timpul, durata ca si noi. Din acest motiv noi nu putem sa intelegem intotdeauna spiritele, intr-o comunicare spiritista, cand e vorba de a stabili date sau epoci. Spiritele traiesc in afara timpului asa cum il intelegem noi; durata pentru ele se anuleaza si secolele atat de lungi pentru noi, nu sunt in ochii lor decat clipe ce se pierd in eternitate, asa cum neregularitatile solului se sterg si dispar pentru cel ce se inalta in vazduh.

Spiritele au despre prezent o idee mai precisa si mai justa decat noi. Ele vad ceea ce noi nu vedem, ele judeca altfel decat noi, dar inca o data aceasta depinde de elevatia lor.

Se pune intrebarea cum au spiritele cunostinta despre trecut si daca aceasta cunoastere este fara limita. Nemaiavand valul material ce intuneca inteligenta, spiritele isi reamintesc lucruri ce sunt sterse pentru noi...dar nu totul este cunoscut de spirite, de exemplu facerea lor.

Spiritele pot cunoaste viitorul dar totul depinde de gradul lor de perfectiune. Adesea ele nu fac decat sa-l intrevada, dar nu le este permis intotdeauna sa-l reveleze. Cand il vad, li se pare prezent. Spiritul vede viitorul cu atat mai clar pe masura ce se apropie de Dumnezeu. Dupa moarte, sufletul vede si imbratiseaza dintr-o privire calatoriile trecute, dar nu poate vedea ce ii pregateste Dumnezeu. Nici spiritele ajunse la perfectiunea absoluta nu au o cunoastere completa a viitorului, singur Dumnezeu este stapanul suveran si nimeni nu-l poate egala.

Doar spiritele superioare il vad si inteleg pe Dumnezeu; spiritele inferioare il simt si il intuiesc. Cand un spirit inferior spune ca Dumnezeu ii interzice sau ii permite un lucru asta nu inseamna ca-l si vede pe Dumnezeu, doar ii simte suveranitatea si, atunci cand un lucru nu trebuie facut sau un cuvant nu trebuie spus, il resimte ca pe o intuitie, ca un avertisment invizibil ce ii interzice sa le faca. Si noi insine avem presentimente ce sunt ca niste avertismente secrete de a face sau de a nu face cutare sau cutare lucru. La fel este si pentru spirite, numai ca la un nivel superior, caci esenta spiritelor fiind mai subtila decat a noastra, ele pot sa primeasca mai bine avertismentele divine. Ordinul nu ii este transmit direct de catre Dumnezeu. Pentru a i se comunica, trebuie sa fie demn de aceasta. Dumnezeu ii transmite ordinele prin spiritele cele mai elevate in perfectiune si instructie.

Vederea la spirite nu este circumscrisa ca si la fapturile corporale, ea rezida in ele insele. Spiritele nu au nevoie de lumina pentru a vedea, ele vad prin ele insele si nu au nevoie de lumina exterioara, pentru ele nu exista tenebre, in afara celora in care se pot gasi prin ispasire. Spiritele se deplaseaza cu rapiditatea gandului, se poate spune ca el vede pretutindeni dintr-o data. Gandirea sa se poate propaga si transmite in acelasi timp in mai multe puncte, dar aceasta facultate depinde de puritatea sa; cu cat este mai putin purificat, cu atat vederea sa este mai limitata; numai spiritele superioare pot cuprinde intregul.

Facultatea de a vedea, la spirite, este o propietate inerenta a naturii lor si care rezida in toata fiinta lor, asa cum lumina rezida in toate partile unui corp luminos. Este un fel de luciditate universala ce se intinde peste tot, ce imbratiseaza dintr-o data spatiul si timpul si pentru care nu exista nici tenebre, nici obstacole materiale. La oameni, vederea operand prin mijlocul unui organ impresionat de lumina, fara lumina el se afla in obscuritate. La spirit, facultatea de a vedea fiind un atribut propriu, abstractie facand de orice agent exterior, vederea este independenta de lumina. Spiritul vede lucrurile mult mai clar decat noi pentru ca vederea sa penetreaza ceea ce noi nu putem penetra; nimic nu o intuneca.

Spiritele percepe sunetele si in plus percepe ceea ce simturile noastre marginite nu pot percepe. Toate perceptiile omului sunt atribute ale spiritului si fac parte din fiinta sa; cat timp este invesmantat intr-un corp material, perceptiile ii parvin prin canalele organelor, dar in stare de libertate ele nu mai sunt localizate.

Spiritul nu vede si nu intelege decat ceea ce vrea. Aceasta in general vorbind, dar mai ales pentru spiritele elevate, caci spiritele imperfecte inteleg si vad adesea fara voia lor ceea ce poate fi util pentru propria imbunatatire.

Spiritele nu sunt sensibile la muzica noastra. Ce este ea fata de muzica celesta, fata de aceasta armonie despre care nimic de pe pamant nu poate da o idee? Una fata de cealalta reprezinta ceea ce este cantecul salbaticului fata de suava melodie. Totusi, spiritele comune pot incerca o anumita placere in perceperea muzicii noastre, deoarece nu le este dat inca sa inteleaga una mai sublima. Muzica are pentru spirite un farmec infinit, datorita calitatilor senzitive foarte dezvoltate; muzica celesta este tot ceea ce imaginatia spirituala poate concepe mai frumos si mai suav.

Frumusetile naturii planetelor sunt atat de diferite incat trebuie mult pentru a le cunoaste. Spiritele sunt sensibile la aceste frumuseti dupa aptitudinea lor in a le aprecia si intelege; pentru spiritele elevate exista frumuseti de ansamblu fata de care se estompeaza frumusetile de detaliu.

Spiritele cunosc nevoile si suferintele fizice ale noastre deoarece le-au suportat, dar nu le incearca material, ca noi; ele sunt spirite.

Spiritele nu pot resimti oboseala asa cum o intelegem noi si in consecinta nu au nevoie de repausul nostru corporal, de vreme ce nu au organe ale caror forte trebuie sa fie refacute; dar spiritul se odihneste in sensul ca nu se gaseste intr-o activitate constanta; nu actioneaza intr-o maniera materiala; actiunea sa este intru totul intelectuala iar repausul sau intru totul moral; adica exista momente cand gandirea sa inceteaza de a mai fi atat de activa si nu se mai indreapta asupra unui obiect bine determinat; este un veritabil repaus dar care nu este comparabil cu cel al corpului. Oboseala pe care o pot incerca spiritele se datoreaza inferioritatii lor caci cu cat sunt mai elevate, cu atat mai putin repausul le este necesar.

Atunci cand un spirit sufera, suferinta este de natura morala - angoasele morale ce il tortureaza mai dureros decat suferintele fizice.

Cateodata spiritele se plang de suferinta provocata de frig sau caldura dar aceasta nu este decat amintirea a ceea ce au indurat in timpul vietii, tot atat de dureros ca si in realitate; este adesea o comparatie prin care, in lipsa de altceva, isi exprima situatia. Cand isi amintesc de corpul lor, incearca un fel de senzatie, ca atunci cand lepezi o haina si crezi ca inca o mai porti un timp dupa aceea.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)