Despre suflet

Sufletul este un spirit incarnat. El inainte de a se uni cu trupul era spirit. De aici se poate trage concluzia ca sufletele si spiritele sunt identice - sufletele sunt spirite. Inainte de a se uni cu trupul, sufletul este una din entitatile inteligente care populeaza lumea invizibila si care imbraca temporar un invelis carnal pentru a se purifica si lumina. In afara de suflet si corp, in om, mai exista si liantul ce uneste sufletul cu trupul. Natura acestui liant este semi-materiala, adica intermediara intre spirit si corp. Liantul este necesar pentru ca ele sa poata comunica unul cu celalalt. Prin acest liant, spiritul insufleteste materia, si reciproc.

Omul este format din trei parti esentiale: corpul sau faptura asemanatoare cu cea a animalelor si insufletita de acelasi principiu vital; sufletul, spiritul incarnat caruia trupul ii serveste drept locuinta si principiul intermediar sau prespiritual, substanta semi-materiala care serveste drept prim invelis al spiritului si uneste sufletul cu trupul. Intocmai ca intr-un fruct, avem samanta, pulpa si coaja.


Corpul poate sa existe fara suflet si totusi de indata ce corpul inceteaza sa traiasca, sufletul il paraseste. Inainte de nastere, nu exista o unire definitiva intre suflet si corp; dupa ce aceasta unire a fost stabilita, moartea corpului rupe legaturile ce-l uneau cu sufletul, si sufletul il paraseste. Viata organica poate anima un corp fara suflet, dar sufletul nu poate locui intr-un corp lipsit de viata organica. Corpul nostru daca nu ar fi avut suflet ar fi fost o masa de carne fara inteligenta, sau orice altceva, cu exceptia omului adevarat. Un spirit nu se poate incarna in acelasi timp in doua corpuri diferite. Spiritul este indivizibil si nu poate anima simultan doua fapturi diferite. Cuvantul "suflet" este utilizat pentru a exprima lucruri foarte diferite. Unii numesc astfel principiul vietii, si in aceasta acceptiune este exact a spune la figurat ca sufletul este o scanteie sufleteasca emanata din marele TOT. Ultimele cuvinte desemneaza sursa universala a principiului vital din care fiecare existenta absoarbe o parte si care reintra in tot dupa moarte. Ideea nu exclude deloc pe cea a unei entitati morale distincte, independente de materie care isi pastreaza individualitatea. Este acea entitate numita suflet, si, in aceasta acceptie se poate spune ca sufletul este un spirit incarnat. In privinta teoriei sufletului subdivizat in tot atatea parti cati muschi exista, dirijand astfel fiecare dintre functiunile corpului, depinde inca de sensul atasat cuvantului "suflet": daca se intelege fluidul vital, este adevarat; daca se considera spiritul incarnat, nu e corect. Spiritul este indivizibil - el transmite miscarea organelor prin fluidul intermediar, fara ca pentru aceasta sa se divizeze.

Sufletul nu este deloc inchis in corp precum pasarea intr-o colivie. El radiaza si se manifesta in afara, asemenea luminii ce traverseaza un glob de sticla sau ca sunetul imprejurul unui centru sonor; asa incat se poate spune ca este exterior, dar nu face parte din invelisul corpului. Sufletul are doua invelisuri: unul subtil si usor, primul, cel pe care il numim perispirit; altul, grosier, material si greu - corpul. Sufletul este centrul acestor invelisuri, ca si samanta intr-un sambure. Cu privire la alta teorie conform careia la copii, sufletul se completeaza in fiecare perioada a vietii - spiritul nu este decat unul singur. El este intreg la copil ca si la adult. Ceea ce dezvolta sau completeaza sunt organele sau instrumentele manifestarilor sufletului. A nu se confunda cauza cu efectul.

Spiritele nu definesc sufletul in acelasi mod deoarece nu toate spiritele sunt lamurite in privinta acestor lucruri. Exista spirite inca limitate, care nu inteleg lucrurile abstracte - asa cum sunt copiii. Exista de asemenea spirite pseudo-savante, care fac parada de cuvinte pentru a se impune. Chiar si spiritele luminate se pot exprima in termeni diferiti, ce au in fond aceeasi valoare, mai ales cand e vorba de lucruri pentru care limbajul nostru este neputincios in a le reda cu claritate - sunt necesare simboluri, comparatii pentru a ni se reda realitatea. Sufletul lumii este principiul universal al vietii si inteligentei de unde se nasc individualitatile. Dar cei care se servesc de aceste cuvinte nu se inteleg adesea nici macar nici macar pe ei insisi. Cuvantul "suflet" este atat de elastic incat fiecare il interpreteaza pe planul viselor sale. Filozofii antici si moderni care au studiat vreme indelungata filozofia si psihologia fara a fi ajuns la adevar, erau antemergatorii doctrinei spiritiste eterne- ei au pregatit drumul. Erau oameni, si au putut sa se insele, deoarece au considerat propriile idei drept adevaruri; dar chiar si erorile fac sa reiasa adevarul aratand argumentele pro si contra - de altminteri printre aceste erori se gasesc marile adevaruri pe care un studiu comparativ ne face sa le intelegem. Sufletul nu are un sediu determinat si circumscris de corp dar el este localizat mai ales la cap la marile genii si la toti cei care gandesc mult si la inima la oamenii mai sensibili ale caror actiuni se indreapta spre intreaga omenire. Unii plaseaza sufletul intr-un centru vital. Cei ce-l plaseaza in ceea ce considera a fi centrul vitalitatii il confunda cu fluidul sau principiul vital.

Totusi, se poate spune ca sediul sufletului este mai ales in organele ce servesc manifestarilor intelectuale si morale.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)