Dumnezeu le impune spiritelor incarnarea pentru a le face sa atinga perfectiunea; pentru unele este o ispasire, pentru altele o misiune. Dar, pentru a atinge perfectiunea, ele trebuie sa sufere toate vicisitudinile existentei corporale: aceasta este ispasirea. Incarnarea mai are si un alt scop: acela de a face spiritele sa contribuie fiecare cu partea sa la opera de creatie. Pentru a se desavarsi, in fiecare lume, ele isi iau o constitutie in armonie cu materia esentiala a fiecarei lumi pentru a executa aici, din acest punct de vedere, ordinele lui Dumnezeu; astfel incat participand la opera generala, avanseaza si ele insele.
Actiunea fapturilor corporale este necesara in mersul universului; dar Dumnezeu, in intelepciunea sa, a dorit ca si in aceasta actiune ele sa gaseasca un mijloc de a progresa si a se apropia de el. Astfel incat, in virtutea unei legi admirabile in providenta sa, totul in natura se inlantuie, toate partile sunt solidare.
Toate spiritele sunt create simple si ignorante; ele se instruiesc in decursul luptelor si framantarilor vietii corporale. Dumnezeu, care este drept, nu putea sa le faca pe unele fericite, fara suferinta si fara truda, si, in consecinta, fara merit. Spiritele care, din principiu, au urmat calea binelui ajung mai repede la tel; si apoi, suferintele vietii sunt adesea consecinta imperfectiunii spiritului. Cu cat este mai putina imperfectiune, cu atat este mai putin zbucium; cel ce nu este nici invidios, nici gelos, nici avar, nici ambitios, nu va avea zbuciumul nascut de aceste defecte.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Actiunea fapturilor corporale este necesara in mersul universului; dar Dumnezeu, in intelepciunea sa, a dorit ca si in aceasta actiune ele sa gaseasca un mijloc de a progresa si a se apropia de el. Astfel incat, in virtutea unei legi admirabile in providenta sa, totul in natura se inlantuie, toate partile sunt solidare.
Toate spiritele sunt create simple si ignorante; ele se instruiesc in decursul luptelor si framantarilor vietii corporale. Dumnezeu, care este drept, nu putea sa le faca pe unele fericite, fara suferinta si fara truda, si, in consecinta, fara merit. Spiritele care, din principiu, au urmat calea binelui ajung mai repede la tel; si apoi, suferintele vietii sunt adesea consecinta imperfectiunii spiritului. Cu cat este mai putina imperfectiune, cu atat este mai putin zbucium; cel ce nu este nici invidios, nici gelos, nici avar, nici ambitios, nu va avea zbuciumul nascut de aceste defecte.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu