Spiritul, odata unit cu trupul, nu se identifica cu materia. Materia nu este decat invelisul spiritului, asa cum costumul este invelisul corpului. Spiritul, unindu-se cu trupul, pastreaza atributele naturii spirituale.
Exercitarea facultatilor spiritului depinde de oeganele care ii serveste drept instrument; el este slabit de caracterul grosier al materiei. Anvelopa materiala ar fi un obstacol pentru libera manifestare a facultatilor spiritului, asa cum o sticla opaca se opune propagarii libere a luminii. Se mai poate compara actiunea materiei grosiere a corpului asupra spiritului cu cea a unei ape noroioase care impiedica miscarile corpului ce se afla cufundat in ea.
Organele sunt instrumentele manifestarii facultatilor sufletului; aceasta manifestare este subordonata dezvoltarii si gradului de perfectionare a acestor organe asa cum calitatea muncii este subordonata calitatii uneltelor.
In legatura cu influenta organelor - nu se poate deduce un raport intre dezvoltarea organelor cerebrale si dezvoltarea facultatilor morale si intelectuale. Nu trebuie confundat efectul cu cauza. Spiritul are intotdeauna facultati proprii, or, nu organele sunt cele ce dau facultatile, ci facultatile sunt cele care accelereaza dezvoltarea organelor.
Nu este intru totul exact ca diversitatea aptitudinilor omului tin doar de starea spiritului. Calitatile spiritului, care poate fi mai mult sau mai putin avansat - acolo trebuie vazut principiul. Trebuie tinut seama de influenta materiei ce impiedica mai mult sau mai putin exercitarea facultatilor sale.
Spiritul, incarnandu-se, poarta anumite predispozitii, si daca se admite pentru fiecare organ corespondent in creier, dezvoltarea acestor organe ar fi un efect si nu o cauza. Daca facultatile si-ar avea principiul in organe, omul ar fi o masina fara liber arbitru si fara responsabilitatea actelor sale. Ar trebui sa admitem ca cele mai mari genii, savanti, poeti, artisti, nu sunt genii decat pentru ca hazardul i-a inzestrat cu organe speciale de unde ar rezulta, ca fara aceste organe, acestia nu ar mai fi genii, si ca ultimul imbecil ar putea fi Newton, un Rafael sau un Vergiliu daca ar fi fost dotat cu anumite organe - supozitie si mai absurda cand se aplica si calitatilor morale.
Astfel conform acestei logici, sfantul Vincent de Paul, dotat de natura cu cutare sau cutare organ, ar fi putut fi un scelerat si nu ar lipsi celui mai mare scelerat decat un organ pentru a fi un sfant Vincent de Paul. Admitand din contra ca organele speciale, atatea cate exista, sunt consecutive, ca se dezvolta prin exercitarea facultatii, ca si muschii prin miscare, nu vom avea nimic irational. Sa luam o comparatie vulgara in sprijinul adevarului: in anumite trasaturi fizionomice, recunoastem omul dedat bauturii; sunt aceste semne cele care-l fac betivan sau betia este cea care da nastere acestor trasaturi? Se poate spune ca organele primesc amprenta facultatilor.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Exercitarea facultatilor spiritului depinde de oeganele care ii serveste drept instrument; el este slabit de caracterul grosier al materiei. Anvelopa materiala ar fi un obstacol pentru libera manifestare a facultatilor spiritului, asa cum o sticla opaca se opune propagarii libere a luminii. Se mai poate compara actiunea materiei grosiere a corpului asupra spiritului cu cea a unei ape noroioase care impiedica miscarile corpului ce se afla cufundat in ea.
Organele sunt instrumentele manifestarii facultatilor sufletului; aceasta manifestare este subordonata dezvoltarii si gradului de perfectionare a acestor organe asa cum calitatea muncii este subordonata calitatii uneltelor.
In legatura cu influenta organelor - nu se poate deduce un raport intre dezvoltarea organelor cerebrale si dezvoltarea facultatilor morale si intelectuale. Nu trebuie confundat efectul cu cauza. Spiritul are intotdeauna facultati proprii, or, nu organele sunt cele ce dau facultatile, ci facultatile sunt cele care accelereaza dezvoltarea organelor.
Nu este intru totul exact ca diversitatea aptitudinilor omului tin doar de starea spiritului. Calitatile spiritului, care poate fi mai mult sau mai putin avansat - acolo trebuie vazut principiul. Trebuie tinut seama de influenta materiei ce impiedica mai mult sau mai putin exercitarea facultatilor sale.
Spiritul, incarnandu-se, poarta anumite predispozitii, si daca se admite pentru fiecare organ corespondent in creier, dezvoltarea acestor organe ar fi un efect si nu o cauza. Daca facultatile si-ar avea principiul in organe, omul ar fi o masina fara liber arbitru si fara responsabilitatea actelor sale. Ar trebui sa admitem ca cele mai mari genii, savanti, poeti, artisti, nu sunt genii decat pentru ca hazardul i-a inzestrat cu organe speciale de unde ar rezulta, ca fara aceste organe, acestia nu ar mai fi genii, si ca ultimul imbecil ar putea fi Newton, un Rafael sau un Vergiliu daca ar fi fost dotat cu anumite organe - supozitie si mai absurda cand se aplica si calitatilor morale.
Astfel conform acestei logici, sfantul Vincent de Paul, dotat de natura cu cutare sau cutare organ, ar fi putut fi un scelerat si nu ar lipsi celui mai mare scelerat decat un organ pentru a fi un sfant Vincent de Paul. Admitand din contra ca organele speciale, atatea cate exista, sunt consecutive, ca se dezvolta prin exercitarea facultatii, ca si muschii prin miscare, nu vom avea nimic irational. Sa luam o comparatie vulgara in sprijinul adevarului: in anumite trasaturi fizionomice, recunoastem omul dedat bauturii; sunt aceste semne cele care-l fac betivan sau betia este cea care da nastere acestor trasaturi? Se poate spune ca organele primesc amprenta facultatilor.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu