Exista lumi destinate in mod special entitatilor ratacitoare, lumi in care acestea pot locui temporar; un fel de tabere de odihna dupa o lunga si obositoare ratacire. Acestea au pozitii intermediare printre celelalte lumi, cu anumite deosebiri in functie de natura spiritelor ce pot ajunge aici si care se bucura de mai multa sau mai putina bunastare.
Spiritele care populeaza aceste lumi pot sa le paraseasca dupa vointa. Ele aflate in aceste lumi se pot desprinde pentru a merge acolo unde trebuie sa ajunga, ca niste pasari calatoare care se abat asupra unei insule, asteptand sa-si refaca fortele pentru a ajunge la destinatie.
Spiritele progreseaza si in timpul stationarilor in lumile tranzitorii. Cele ce se reunesc astfel, o fac in scopul de a se instrui, de a putea obtine mai usor permisiunea de a ajunge in locurile mai bune si de a parveni intr-o pozitie pe care o obtin doar cei alesi.
Lumile tranzitorii nu sunt vesnice; starea lor nu este decat temporara. Ele nu sunt locuite in acelasi timp si de entitati corporale. Suprafata lor este sterila. Cei care le populeaza nu au nevoie de nimic. Aceasta sterilitate nu este permanenta; sunt sterile in timpul tranzitiei. Aceste lumi tranzitorii nu sunt neaparat lipsite de frumuseti, asa cum le intelegem noi. Natura se traduce in frumuseti ale nemarginirii ce nu sunt mai putin admirabile decat acelea pe care le numim frumuseti naturale.
Pamantul a fost o lume tranzitorie in timpul formarii sale. Nimic nu este inutil in natura, fiecare lucru are scopul sau, destinatia sa. Nimic nu este gol, totul este populat, viata este peste tot. Astfel, in timpul lungii succesiuni de secole scurse pana la aparitia perioadei de tranzitie atestate de straturile geologice, inainte chiar de formarea primelor fiinte organice, pe aceasta masa informa, in acest arid haos unde elementele erau cufundate, viata nu era absenta. Entitati care nu aveau nici nevoile, nici senzatiile noastre fizice aflau aici un refugiu. Insa Dumnezeu a dorit ca lumea aceasta, chiar in stare imperfecta, sa serveasca la ceva.
Cine ar putea sa spuna ca, dintre miliardele de lumi care circula in imensitatea universului, doar una singura, una dintre cele mai mici, pierduta in multime, a avut privilegiul exclusiv de a fi populata? Care ar fi fost deci utilitatea celorlalte? Dumnezeu nu le-ar fi facut decat pentru placerea ochilor nostri? Supozitie absurda, incompatibila cu intelepciunea divina ce stralumineaza in toate operele, si inadmisibila cand se reflecta la ceea ce noi putem intrezari. Nimeni nu va contesta ca exista, conform acestei idei, lumi inca improprii vietii materiale, si totusi populate de entitati vii adaptate acestui mediu.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Spiritele care populeaza aceste lumi pot sa le paraseasca dupa vointa. Ele aflate in aceste lumi se pot desprinde pentru a merge acolo unde trebuie sa ajunga, ca niste pasari calatoare care se abat asupra unei insule, asteptand sa-si refaca fortele pentru a ajunge la destinatie.
Spiritele progreseaza si in timpul stationarilor in lumile tranzitorii. Cele ce se reunesc astfel, o fac in scopul de a se instrui, de a putea obtine mai usor permisiunea de a ajunge in locurile mai bune si de a parveni intr-o pozitie pe care o obtin doar cei alesi.
Lumile tranzitorii nu sunt vesnice; starea lor nu este decat temporara. Ele nu sunt locuite in acelasi timp si de entitati corporale. Suprafata lor este sterila. Cei care le populeaza nu au nevoie de nimic. Aceasta sterilitate nu este permanenta; sunt sterile in timpul tranzitiei. Aceste lumi tranzitorii nu sunt neaparat lipsite de frumuseti, asa cum le intelegem noi. Natura se traduce in frumuseti ale nemarginirii ce nu sunt mai putin admirabile decat acelea pe care le numim frumuseti naturale.
Pamantul a fost o lume tranzitorie in timpul formarii sale. Nimic nu este inutil in natura, fiecare lucru are scopul sau, destinatia sa. Nimic nu este gol, totul este populat, viata este peste tot. Astfel, in timpul lungii succesiuni de secole scurse pana la aparitia perioadei de tranzitie atestate de straturile geologice, inainte chiar de formarea primelor fiinte organice, pe aceasta masa informa, in acest arid haos unde elementele erau cufundate, viata nu era absenta. Entitati care nu aveau nici nevoile, nici senzatiile noastre fizice aflau aici un refugiu. Insa Dumnezeu a dorit ca lumea aceasta, chiar in stare imperfecta, sa serveasca la ceva.
Cine ar putea sa spuna ca, dintre miliardele de lumi care circula in imensitatea universului, doar una singura, una dintre cele mai mici, pierduta in multime, a avut privilegiul exclusiv de a fi populata? Care ar fi fost deci utilitatea celorlalte? Dumnezeu nu le-ar fi facut decat pentru placerea ochilor nostri? Supozitie absurda, incompatibila cu intelepciunea divina ce stralumineaza in toate operele, si inadmisibila cand se reflecta la ceea ce noi putem intrezari. Nimeni nu va contesta ca exista, conform acestei idei, lumi inca improprii vietii materiale, si totusi populate de entitati vii adaptate acestui mediu.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu