Calitatile morale ale omului, bune, rele, sunt calitatile spiritului incarnat in el - cu cat spiritul este mai pur, cu atat omul este condus spre bine. Se pare ca omul de bine este incarnarea unui spirit bun si omul vicios, a unui spirit rau. Am spune mai degraba spirit imperfect decat rau; astfel s-ar parea crede in spiritele rele pentru totdeauna, cele pe care le denumim demoni.
Caracterul indivizilor in care se incarneaza spiritele nebunatice si usuratice este al unor oameni zapaciti, nebunatici, si cateodata fiinte raufacatoare. Spiritele nu au pasiuni ce nu apartin omenirii.
Acelasi spirit da omului atat calitatile morale cat si cele legate de inteligenta - este acelasi spirit si este in functie de gradul la care a ajuns. Omul nu are doua spirite in el.
Putem intalni oameni foarte inteligenti, ceea ce denota la ei un spirit superior, dar cateodata foarte viciosi. Asta pentru ca spiritul incarnat nu este suficient de pur, si omul cedeaza influentei altor spirite rele. Spiritul progreseaza pe nesimtite printr-un mars ascendent, dar progresul nu se realizeaza simultan in toate sensurile; intr-o anumita perioada el se poate sa avanseze in stiinta, in alta in moralitate.
Spiritul trebuie sa aiba toate aptitudinile; pentru a progresa ii trebuie o vointa unica. Daca omul ar fi un amalgam de spirite, aceasta vointa nu ar exista si nu ar exista deloc pentru el o individualitate, fiindca la moartea sa toate aceste spirite ar fi ca un zbor de pasari scapate din colivie. Omul se plange adesea ca nu intelege anumite lucruri, si este curios sa vedem cum amplifica dificultatile, in timp ce are la indemana o explicatie atat de simpla si naturala. Aceea de a lua efectul drept cauza, de a face cu omul ceea ce paganii faceau cu Dumnezeu. Credeau in tot atatia dumnezei ai fenomenelor din univers, dar printre ei oameni cu judecata nu vedeau in aceste fenomene decat efecte avand drept cauza un Dumnezeu unic.
Lumea fizica si lumea morala ne ofera in legatura cu acest subiect numeroase puncte de comparatie. S-a crezut in existenta multipla a materiei, atata timp cat ne-am oprit la aparenta fenomenelor; astazi se intelege ca aceste fenomene atat de variate pot foarte bine sa nu fie decat modificari ale unei materii elementare unice. Diversele facultati sunt manifestari ale unei aceleiasi cauze care este sufletul, sau spiritul incarnat, si nu a mai multor suflete, asa cum diferitele sunete ale orgii sunt produsul aceluiasi fel de aer, si nu mai multor feluri de aer. Ar rezulta din acest rationament ca atunci cand un om pierde sau castiga anumite aptitudini, anumite inclinatii, aceasta s-ar datora in aceeasi masura spiritelor care vin sau pleaca, ceea ce ar face din el o fiinta multipla fara individualitate, si, prin urmare, fara responsabilitate. Mai mult, el este contrazis de exemplele atat de numeroase ale manifestarilor prin care spiritele probeaza personalitatea si identitatea lor.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Caracterul indivizilor in care se incarneaza spiritele nebunatice si usuratice este al unor oameni zapaciti, nebunatici, si cateodata fiinte raufacatoare. Spiritele nu au pasiuni ce nu apartin omenirii.
Acelasi spirit da omului atat calitatile morale cat si cele legate de inteligenta - este acelasi spirit si este in functie de gradul la care a ajuns. Omul nu are doua spirite in el.
Putem intalni oameni foarte inteligenti, ceea ce denota la ei un spirit superior, dar cateodata foarte viciosi. Asta pentru ca spiritul incarnat nu este suficient de pur, si omul cedeaza influentei altor spirite rele. Spiritul progreseaza pe nesimtite printr-un mars ascendent, dar progresul nu se realizeaza simultan in toate sensurile; intr-o anumita perioada el se poate sa avanseze in stiinta, in alta in moralitate.
Spiritul trebuie sa aiba toate aptitudinile; pentru a progresa ii trebuie o vointa unica. Daca omul ar fi un amalgam de spirite, aceasta vointa nu ar exista si nu ar exista deloc pentru el o individualitate, fiindca la moartea sa toate aceste spirite ar fi ca un zbor de pasari scapate din colivie. Omul se plange adesea ca nu intelege anumite lucruri, si este curios sa vedem cum amplifica dificultatile, in timp ce are la indemana o explicatie atat de simpla si naturala. Aceea de a lua efectul drept cauza, de a face cu omul ceea ce paganii faceau cu Dumnezeu. Credeau in tot atatia dumnezei ai fenomenelor din univers, dar printre ei oameni cu judecata nu vedeau in aceste fenomene decat efecte avand drept cauza un Dumnezeu unic.
Lumea fizica si lumea morala ne ofera in legatura cu acest subiect numeroase puncte de comparatie. S-a crezut in existenta multipla a materiei, atata timp cat ne-am oprit la aparenta fenomenelor; astazi se intelege ca aceste fenomene atat de variate pot foarte bine sa nu fie decat modificari ale unei materii elementare unice. Diversele facultati sunt manifestari ale unei aceleiasi cauze care este sufletul, sau spiritul incarnat, si nu a mai multor suflete, asa cum diferitele sunete ale orgii sunt produsul aceluiasi fel de aer, si nu mai multor feluri de aer. Ar rezulta din acest rationament ca atunci cand un om pierde sau castiga anumite aptitudini, anumite inclinatii, aceasta s-ar datora in aceeasi masura spiritelor care vin sau pleaca, ceea ce ar face din el o fiinta multipla fara individualitate, si, prin urmare, fara responsabilitate. Mai mult, el este contrazis de exemplele atat de numeroase ale manifestarilor prin care spiritele probeaza personalitatea si identitatea lor.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu