Pornind de la principiul formarii sale, Spiritul nu se bucura de plinitudinea facultatilor sale. Spiritul este asemenea omului, isi are copilaria sa. La origine, spiritele nu au decat o existenta instinctiva si o palida constiinta de sine si de actele lor; abia dupa aceea inteligenta lor se dezvolta complet.
La prima sa incarnare, sufletul are o stare asemanatoare copilariei vietii corporale; inteligenta sa abia palpaie - el face proba vietii. Sufletele salbaticilor sunt oare suflete in starea de copilarie? Copilarie relativa, dar sunt suflete deja dezvoltate, ele au pasiuni. Pasiunile sunt un semn al dezvoltarii dar nu al perfectiunii; sunt un semn al activitatii si al constiintei eului in timp ce in sufletul primitiv, inteligenta si viata sunt in stare de gremen.
Viata spiritului, in ansamblul sau, parcurge aceleasi faze pe care le vedem in viata corporala. El trece in mod gradat de la starea de embrion la cea de copilarie, pentru a ajunge printr-o succesiune de perioade la starea de adult, care este cea a perfectiunii, cu urmatoarele diferente: ca nu exista declin si descreptitudine ca si in viata corporala; ca viata sa, care a avut un inceput, nu va avea sfarsit; ca ii trebuie un timp nemarginit, din punctul nostru de vedere, pentru a trece de la copilaria spiritista la o dezvoltare completa; si ca progresul sau se realizeaza, nu pe o singura planeta, ci trecand prin lumi diverse.
Viata spiritului se compune astfel dintr-o serie de existente corporale incat fiecare este pentru el o ocazie de progres, asa cum fiecare existenta corporala se compune dintr-o serie de zile si in fiecare zi omul obtine un spor de experienta si instructie. Dar, asa dupa cum, in viata omului, exista zile ce nu aduc niciun rod, in cea a spiritului sunt existente corporale ramase fara rezultat, pentru ca el nu a stiut sa profite de ele.
Nu este posibil ca inca din aceasta viata, printr-o conduita exemplara, sa se sara peste toate gradele si sa se devina spirit pur fara a trece prin alte stadii intermediare. Nu este posibil datorita faptului ca ceea ce crede omul ca ar fi perfect este departe de perfectiune; exista calitati ce-i sunt necunoscute si pe care nu le poate intelege. Astfel poate fi perfect potrivit naturii sale terestre, dar aceasta nu este perfectiunea absoluta.
Tot asa un copil oricat de precoce ar fi, trebuie sa treaca prin tinerete inainte de a ajunge la maturitate; tot asa bolnavul trece prin convalescenta inainte de a-si recapata sanatatea in totalitate. Si apoi, spiritul trebuie sa avanseze in stiinta si moralitate; daca nu a progresat decat intr-un sens, el trebuie sa progreseze si in celalalt pentru a atinge inaltimea scarii spiritiste. Dar, cu cat omul avanseaza mai mult in viata sa prezenta, cu atat probele urmatoare vor fi mai putin lungi si grele. Omul isi poate asigura inca din aceasta viata o existenta viitoare mai putin plina de amaraciune. Se pot distruge lungimea si dificultatile drumului. Singurul nepasatorul se gaseste intotdeauna in acelasi punct. Un om, in noile sale existente poate cobori ca pozitie sociala mai jos decat a fost, dar ca spirit, nu. Sufletul unui om caritabil nu poate, intr-o noua incarnare, sa anime corpul unui scelerat pentru ca el nu poate degenera. Sufletul unui om pervers poate deveni cel al unui om caritabil, dar numai daca s-a cait, si atunci starea aceasta devine o recompensa.
Drumul spiritelor este progresiv si niciodata retrograd; ele se ridica in mod gradat in ierarhie si nu coboara deloc din rangul la care au ajuns. In diferitele lor existente corporale ele pot cobori ca oameni, dar nicidecum ca spirite. Astfel sufletul unui puternic al zilei poate mai tarziu sa anime cel mai umil lucrator si invers; caci rangul printre oameni este adesea in raport invers cu elevatia sentimentelor morale. Irod era rege si Iisus dulgher.
Posibilitatea de a se ameliora intr-o alta existenta, determina anumite persoane sa persevereze pe un drum gresit prin gandul ca vor putea intotdeauna sa se corijeze mai tarziu. Cel ce gandeste astfel nu crede in nimic; ideea unei pedepse eterne nu-l retine mai mult, caci ratiunea lui o respinge, si aceasta idee conduce la neincredere in toate.
Daca nu s-ar folosi doar mijloace rationale pentru a conduce oamenii, nu ar fi fost atatia sceptici. Un spirit imperfect poate, intr-adevar, sa gandeasca in felul acesta in timpul vietii sale corporale dar odata degajat de materie, el gandeste altfel, caci observa curand ca a facut un calcul fals, si aceasta ii da, intr-o noua existenta, un sentiment contrar. Astfel se realizeaza progresul si iata de ce pe pamant unii oameni sunt mai avansati decat altii; unii au deja o experienta pe care altii nu o au inca, dar o vor obtine putin cate putin. Depinde de ei sa-si accelereze progresul sau sa-l amane la nesfarsit.
Omul care are o pozitie rea doreste sa o schimbe, facand tot ce este posibil. Cel ce este convins ca framantarile din aceasta viata sunt consecinta imperfectiunilor sale va cauta sa-si asigure o existenta mai putin impovaratoare; si acest gand il va intoarce mai degraba de pe calea raului decat gandul focului etern in care nu crede.
Spiritele, neputandu-se ameliora decat suportand framantarile vietii corporale, ar rezulta ca viata materiala ar fi un fel de sita deasa sau purificatoare pe unde trebuie sa treaca fapturile lumii spiritiste pentru a ajunge la perfectiune. Ele se amelioreaza in aceste incercari evitand raul si practicand binele. Dar numai dupa mai multe incarnari sau purificari succesive, ele ating intr-un timp mai lung sau mai scurt, si conform eforturilor depuse, scopul catre care tind.
Spiritul este totul; corpul pe care il posedam este un vesmant ce se strica: asta-i tot. O comparatie materiala pentru diferitele grade de purificare a sufletului o gasim in mustul vitei de vie. Acesta contine licoarea numita alcool, dar amestecata cu o multime de materii straine ce ii altereaza esenta; mustul nu ajunge la puritatea absoluta decat dupa mai multe distilari, la fiecare dintre acestea depunandu-se cateva impuritati. alambicul este corpul in care sufletul trebuie sa intre pentru a se epura; materiile straine sunt asemenea prespiritului care se epureaza el insusi pe masura ce spiritul se apropie de perfectiune.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
La prima sa incarnare, sufletul are o stare asemanatoare copilariei vietii corporale; inteligenta sa abia palpaie - el face proba vietii. Sufletele salbaticilor sunt oare suflete in starea de copilarie? Copilarie relativa, dar sunt suflete deja dezvoltate, ele au pasiuni. Pasiunile sunt un semn al dezvoltarii dar nu al perfectiunii; sunt un semn al activitatii si al constiintei eului in timp ce in sufletul primitiv, inteligenta si viata sunt in stare de gremen.
Viata spiritului, in ansamblul sau, parcurge aceleasi faze pe care le vedem in viata corporala. El trece in mod gradat de la starea de embrion la cea de copilarie, pentru a ajunge printr-o succesiune de perioade la starea de adult, care este cea a perfectiunii, cu urmatoarele diferente: ca nu exista declin si descreptitudine ca si in viata corporala; ca viata sa, care a avut un inceput, nu va avea sfarsit; ca ii trebuie un timp nemarginit, din punctul nostru de vedere, pentru a trece de la copilaria spiritista la o dezvoltare completa; si ca progresul sau se realizeaza, nu pe o singura planeta, ci trecand prin lumi diverse.
Viata spiritului se compune astfel dintr-o serie de existente corporale incat fiecare este pentru el o ocazie de progres, asa cum fiecare existenta corporala se compune dintr-o serie de zile si in fiecare zi omul obtine un spor de experienta si instructie. Dar, asa dupa cum, in viata omului, exista zile ce nu aduc niciun rod, in cea a spiritului sunt existente corporale ramase fara rezultat, pentru ca el nu a stiut sa profite de ele.
Nu este posibil ca inca din aceasta viata, printr-o conduita exemplara, sa se sara peste toate gradele si sa se devina spirit pur fara a trece prin alte stadii intermediare. Nu este posibil datorita faptului ca ceea ce crede omul ca ar fi perfect este departe de perfectiune; exista calitati ce-i sunt necunoscute si pe care nu le poate intelege. Astfel poate fi perfect potrivit naturii sale terestre, dar aceasta nu este perfectiunea absoluta.
Tot asa un copil oricat de precoce ar fi, trebuie sa treaca prin tinerete inainte de a ajunge la maturitate; tot asa bolnavul trece prin convalescenta inainte de a-si recapata sanatatea in totalitate. Si apoi, spiritul trebuie sa avanseze in stiinta si moralitate; daca nu a progresat decat intr-un sens, el trebuie sa progreseze si in celalalt pentru a atinge inaltimea scarii spiritiste. Dar, cu cat omul avanseaza mai mult in viata sa prezenta, cu atat probele urmatoare vor fi mai putin lungi si grele. Omul isi poate asigura inca din aceasta viata o existenta viitoare mai putin plina de amaraciune. Se pot distruge lungimea si dificultatile drumului. Singurul nepasatorul se gaseste intotdeauna in acelasi punct. Un om, in noile sale existente poate cobori ca pozitie sociala mai jos decat a fost, dar ca spirit, nu. Sufletul unui om caritabil nu poate, intr-o noua incarnare, sa anime corpul unui scelerat pentru ca el nu poate degenera. Sufletul unui om pervers poate deveni cel al unui om caritabil, dar numai daca s-a cait, si atunci starea aceasta devine o recompensa.
Drumul spiritelor este progresiv si niciodata retrograd; ele se ridica in mod gradat in ierarhie si nu coboara deloc din rangul la care au ajuns. In diferitele lor existente corporale ele pot cobori ca oameni, dar nicidecum ca spirite. Astfel sufletul unui puternic al zilei poate mai tarziu sa anime cel mai umil lucrator si invers; caci rangul printre oameni este adesea in raport invers cu elevatia sentimentelor morale. Irod era rege si Iisus dulgher.
Posibilitatea de a se ameliora intr-o alta existenta, determina anumite persoane sa persevereze pe un drum gresit prin gandul ca vor putea intotdeauna sa se corijeze mai tarziu. Cel ce gandeste astfel nu crede in nimic; ideea unei pedepse eterne nu-l retine mai mult, caci ratiunea lui o respinge, si aceasta idee conduce la neincredere in toate.
Daca nu s-ar folosi doar mijloace rationale pentru a conduce oamenii, nu ar fi fost atatia sceptici. Un spirit imperfect poate, intr-adevar, sa gandeasca in felul acesta in timpul vietii sale corporale dar odata degajat de materie, el gandeste altfel, caci observa curand ca a facut un calcul fals, si aceasta ii da, intr-o noua existenta, un sentiment contrar. Astfel se realizeaza progresul si iata de ce pe pamant unii oameni sunt mai avansati decat altii; unii au deja o experienta pe care altii nu o au inca, dar o vor obtine putin cate putin. Depinde de ei sa-si accelereze progresul sau sa-l amane la nesfarsit.
Omul care are o pozitie rea doreste sa o schimbe, facand tot ce este posibil. Cel ce este convins ca framantarile din aceasta viata sunt consecinta imperfectiunilor sale va cauta sa-si asigure o existenta mai putin impovaratoare; si acest gand il va intoarce mai degraba de pe calea raului decat gandul focului etern in care nu crede.
Spiritele, neputandu-se ameliora decat suportand framantarile vietii corporale, ar rezulta ca viata materiala ar fi un fel de sita deasa sau purificatoare pe unde trebuie sa treaca fapturile lumii spiritiste pentru a ajunge la perfectiune. Ele se amelioreaza in aceste incercari evitand raul si practicand binele. Dar numai dupa mai multe incarnari sau purificari succesive, ele ating intr-un timp mai lung sau mai scurt, si conform eforturilor depuse, scopul catre care tind.
Spiritul este totul; corpul pe care il posedam este un vesmant ce se strica: asta-i tot. O comparatie materiala pentru diferitele grade de purificare a sufletului o gasim in mustul vitei de vie. Acesta contine licoarea numita alcool, dar amestecata cu o multime de materii straine ce ii altereaza esenta; mustul nu ajunge la puritatea absoluta decat dupa mai multe distilari, la fiecare dintre acestea depunandu-se cateva impuritati. alambicul este corpul in care sufletul trebuie sa intre pentru a se epura; materiile straine sunt asemenea prespiritului care se epureaza el insusi pe masura ce spiritul se apropie de perfectiune.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu