miercuri, 31 martie 2010

Pregatire pentru 2012


Mesaj de la Master Yu

Dragi prieteni,

In aceasta primavara, noi facem un pas urias prin intermediul ochilor acestui an... ochi de foc prin care egoul nostru ranit va fi mistuit de flacari. Permiteti-va sa renasteti din nou si sa va indreptati spre 2012 plini de iubire, fara frica, cu responsabilitate.

Universul intotdeauna sarbatoreste. Doar noi, oamenii, am ales sa fim nefericiti. Viata ne prevede oportunitati nesfarsite, pe care le putem alege in fiecare moment. Chiar daca alegem constient sau mai putin constient inca avem o alternativa. Daca hotarati sa va preamariti viata sau sa suferiti, intotdeauna este propria voastra decizie. Atunci cand deveniti constienti de alegerile inconstiente pe care le-ati facut incepeti sa triati cu intelepciune. Intrati in profunzimea fiintei voastre si incercati sa identificati care sunt alegerile inconstiente si cele constiente pe care le-ati facut. La sfarsit, alegeti sa sarbatoriti pentru ca sunteti foarte aproape de a va dizolva mintea-ego si de a deveni una cu existenta.
Petrecerea este mai amuzanta si agreabila!

Permiteti ca inima voastra „metta” sa vina spre voi, spre ceilalti si spre toate fiintele.  ( inima „metta” - sa-i serviti pe toti cei care sunt in nevoie fara a tine cont de varsta, gen, nationalitate, religie, clasa sociala, traditii sau obiceiuri, intruchipand cele Patru Inimi Nemarginite ale bunavointei, compasiunii, bucuriei si echilibrului sufletesc).

Ingredientele necesare transformarii urmaresc trei aspecte esentiale:  

1. respiratia
2. dorinta de a va cunoaste pe voi insiva
3. curajul de a va arunca in viata. 


Constiinta evolueaza pe aceasta planeta de milioane de ani. Energiile care sustineau planul fizic devin acum inutilizabile. Existenta a asteptat miliarde de ani ca sa evoluam pentru a ajunge intr-un punct in care noi putem crea un nou stil de viata pe aceasta planeta. Acesta se va baza pe capacitatea innascuta a fiecarei persoane de a trai cu iubire, integritate si curaj. In loc sa traim cu vechiul nostru ego centrat pe frica si programe competitive, schimbarea la nivel global din 2012 ne va aduce multe oportunitati prin care vom putea crea o viata mai buna. Mama Natura stie ca acum este momentul sa distrugem vechile structuri, iar ea ne va ajuta sa cladim o noua temelie, mult mai solida unde fiecare poate trai cu bucurie si  in abundenta.

Din moment ce axa Pamantului isi modifica pozitia pana in 2012, se va elibera un mare si puternic val de energie care va ajuta omenirea sa intre intr-o vibratie superioara a existentei. Ca si un cutremur care face sa tremure suprafata planetei, miscarea finala a schimbarii axei va provoca distrugeri masive la nivel fizic, mental si emotional, pentru fiecare fiinta de pe glob. Vremea din regiunea nordica se va modifica devenind ca cea din regiunea de sud, iar cea din regiunea sudica va deveni ca cea din nord. Mai mult, dezechilibrul creat de putere si avere nu se va mai putea autosustine mult timp.

2012 ne va expune intr-un grad foarte ridicat propriul nostru intuneric inconstient. Toti acei care vor cauta sa-si satisfaca doar interesele lor egoiste vor deveni din ce in ce mai vizibili si din ce in ce mai nefericiti. Insa toti cei care au lucrat din greu sa se purifice si sa-si gaseasca adevaratul lor sine vor gasi adevarata bucurie si fericire, care se afla in propria lor inima si constiinta. 

Deconectarea de trecut

Un numar semnificativ de oameni deja au inceput sa recunoasca ca nimeni nu va mai putea fi separat de Univers. Multi devin constienti de faptul ca religiozitatea lor innascuta este independenta de credintele si conditionarile create de sistemele religioase. Noi am creat concepte multiple despre un Dumnezeu exterior, care provin din frica de necunoscut si am invatat sa controlam viata in loc sa-i celebram abundentele-i binecuvantari. Conceptele facute de noi despre diferitii dumnezei au creat multa durere si suferinta pentru intreaga umanitate si ne-au adus intr-un punct in care ne putem autodistruge. In acest moment supravietuirea noastra depinde de renuntarea la diferitele idei despre Dumnezeu, precum si de unificarea noastra ca fiinte cosmice care apartin unui singur pamant si unui singur univers.

Toti cei care isi aduna curajul pentru a renunta la mintea-ego se vor vindeca in constiinta si vor fi purtatori de torte in acest nou ciclu al evolutiei speciei umane. Noul inceput va da nastere unui nou tip de barbat si femeie, care vor urma propria lor inteligenta si cunoastere interioara, manifestand adevarul din propria lor inima.

A trai cu noua constiinta
 
Universul evolueaza si se extinde la fel cum ne transformam energia inconstientului individual in constienta. Asa cum suntem dispusi sa transformam energia colectiva, este nevoie ca fiecare persoana, barbat sau femeie, sa-si asume pe deplin intreaga responsabilitate pentru propria transformare a constiintei si sa inceapa sa functioneze din centrii energetici superiori (adica din chakre). 2012 ne va trezi din somnul colectiv si ne ofera posibilitatea de a renunta la atasamente, frici, conditionari si sisteme vechi de credinte. Distrugerea vechilor structuri ne va ajuta sa ne curatam primele trei chakre si sa ne propulseze la nivel colectiv in cea de-a patra chakra de unde vom incepe sa functionam prin intermediul inimii. In chakrele superioare, frica pentru supravietuire, competitivitatea si simtul separarii se va transforma in iubire, compasiune, si constientizarea propriei fiinte.

Pe masura ce ne indreptam spre Constiinta Universala, ne vom aminti de adevarata noastra natura si vom recunoaste ca fiinta noastra nu moare niciodata. Cu constienta eternei si indestructibilei noastre prezente, fricile vor disparea si nimeni nu va mai fi capabil sa ne controleze sau sa ne manipuleze. Vom fi fericiti sa ne asumam riscuri si sa traim in prezent in loc sa insistam pe trecut sau sa evadam in viitor. De asemenea ne vom opri din suferinta.  2012 va permite tuturor celor care au avut cele mai bune intentii venite din inima sa stabileasca noi standarde in viata sociala. Lumina lor va straluci cu putere, pregatind terenul pentru multi altii care vor trece de la vechi la nou. Nici un rau nu-i va atinge pe cei care sunt constienti, pentru cai ii va proteja propria constiinta. 

Cel mai bun lucru pe care il putem face pentru a ne pregati pentru 2012 este sa ne purificam energia si constiinta, deci ne putem muta in vibratia bucuriei si a celebrarii. Prin placerea si glorificarea vietii vom putea fi capabili sa urcam pe imensul val al schimbarii globale si cosmice, care duce spre Noua Era a Constiintei Universale.  


Șapte pasi pe care ii puteti face in pregatirea pentru 2012

1. Intrebati-va: Cine sunt? si De ce sunt aici? Examinati-va atitudinea pe care o aveti fata de viata si moarte si cautati-va fiinta eterna.
2. Renuntati la vointa personala pentru Vointa Existentei si la tot ceea ce va aduce viata in fiecare moment.
3. Faceti o lista cu fricile voastre si permiteti-va sa actionati netinand seama de ele. Sa nu va fie teama sa fiti diferiti.
4. Intelegeti si incalcati conditionarile voastre sociale si religioase. Cautati in interior pentru a gasi propriul raspuns in loc sa va incredeti in opiniile celorlalti atunci cand este vorba despre ceea ce este corect pentru voi.
5. Cautati sa aflati care este lectia pe care o aveti de invatat din fiecare situatie in ciuda urcusurilor si coborasurilor din viata.
6. Fiti cinstiti cu voi si cu ceilalti si asumati-va intreaga resposabilitate pentru gandurile si emotiile voastre.
7. Traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima si aveti incredere ca existenta, intotdeauna, va avea grija de voi.


Cine este Master Yu?


Master Yu, Jae Sheen este unul dintre cei mai dinamici şi inovatori antrenori ai tradiţiei Sundao din America şi Europa. S-a instruit în Coreea de Sud. A practicat Vindecare Sundao, Tai Chi Integral şi Yoga Taoistă. 

Din 1998 s-a stabilit în SUA şi practică în California şi Arizona. Este fondator şi director al Institutului Natural de Vindecare Sundao din Los Angeles şi Iniţiator şi Coordonator de Programe la Centrul de Vindecare din Scottsdale, Arizona.  

Într-o formă deosebit de atractivă, Master Yu ne luminează cu principiile pline de profunzime şi înţelepciune ale vindecării antice din Est, precum şi cu artele marţiale şi filozofia specifică acestei zone.

În seminariile sale veţi trăi o experienţă profundă de vindecare Sundao. Tot ceea ce veţi învăţa în cadrul acestor seminarii se poate aplica în viaţa de zi cu zi pentru a vă continua propria dezvoltare şi creştere spirituală.  

"Eu trăiesc în Arizona, SUA. Lucrez ca un om care învaţă pe alţii tehnica Sundao. Nimeni nu m-a obligat să o fac, niciun profesor. Este ceva ce a venit din inimă. Pentru mine a fost o mare plăcere şi o mare trezire.

Învăţător – este capacitatea de a transmite. Acest lucru necesită o disciplină specială, o anume conduită. O persoană care alege o astfel de ocupaţie este de preferat să fie bine fizic şi să se simtă confortabil cu sine. Acest învăţător – nu este cel care vine de undeva, în fiecare dintre voi se află câte unul. Astfel, uneori, învăţătorul trebuie să fie protejat, şi nu pentru că el sau ea este respectat ori dimpotrivă slab, ci pentru că ne arată adevărul şi trebuie să ne poarte.

Când întâlnesc alţi învăţători admir ceea ce au reuşit să facă, mai ales că fiecare dintre ei au depăşit o durere sau o suferinţă personală. Nu există învăţător perfect. Fiecare dintre noi este un învăţător în ceva. Vreau sa înţelegeţi că acest cuvânt „învăţător” este un concept funcţional, nu absolut. Oamenii uită acest lucru foarte, foarte uşor.

Şi în sfârşit, un învăţător poate uita de unde a venit şi îşi poate uita funcţiile reale ale misiunii sale. Dacă vom utiliza această funcţie ca pe un aparat, de exemplu ca pe o busolă, atunci vom folosi oportunitatea acesteia. Iar această funcţie uneori se cere a fi restaurată. Cu alte cuvinte, nu există lucruri perfecte, toţi avem nevoie de îmbunătăţiri, de sprijin.

Şi scopul tuturor este de a înţelege adevărul sau de a ne aminti de acest adevăr şi de dragostea pe care o purtăm în noi. Şi îmi doresc foarte mult, ca orice învăţător, inclusiv eu, să nu devină o barieră în calea înţelegerii propriului vostru adevăr. Voi fi foarte fericit dacă voi adăuga ceva substanţial pe calea voastră. Uneori este foarte greu să nu stai ca o piatră în drumul cuiva."

(extras din înregistrările seminarului de la Harkov, Ucraina, mai 2007)

sursa: Fundatia Floarea Vietii

marți, 30 martie 2010

Levitatia


Levitatia este un fenomen paranormal prin care un corp se ridica in spatiu si ramane suspendat o anumita perioada de timp. Reprezinta capacitatea unor persoane de a se ridica in aer sau de a determina ridicarea diverselor obiecte, fara a le atinge in vreun fel. Acestea plutesc, se deplaseaza si se intorc la locul de plecare. Se poate produce spontan, intr-un moment de relaxare totala sau atunci cand ne rugam cu fervoare. Initiatii pot levita prin meditatie si prin puterea vointei. In yoga, se realizeaza levitatia ca urmare a practicii anumitor tehnici speciale. Poate fi practicata si in stare de transa autoprovocata. Fenomenul este cunoscut si practicat, din cele mai indepartate timpuri, de catre vraci, sfinti, initiati, brahmani, yoghini, pustnici, magicieni,fakiri ce si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.

"Cuvântul levitaţie vine din latinescul levitas, însemnând uşurime. Producerea acestui fenomen este legată de bioenergia şi biocontrolul corpului conectate la sistemul universal infoenergetic. În acel moment, individul are acces la Energia Universului, fiind o picătură care face parte din acelaşi ocean. Însă nu oricine poate avea acces, căci nu deţine cheia. Aceasta se află ascunsă în iniţierea spirituală. 

Un copil vede un balon care stă suspendat pe tavanul camerei şi nu înţelege cum reuşeşte să stea acolo. El nu ştie că în interiorul balonului se află un gaz mai uşor decât aerul. Un alt copil vede un vehicul pe pernă de aer cum stă deasupra solului fără să îl atingă. El nu înţelege cum poate sta suspendat în aer, neştiind că o turbină puternică pompează aer sub presiune între vehicul şi sol pentru a crea o forţă mai mare decât cea produsă de greutatea sa. Astfel, este învinsă forţa gravitaţională şi vehiculul rămâne suspendat. Un al treilea copil vede un tren care stă deasupra singurei linii de cale ferată aflată în centrul lui fără să o atingă şi nu înţelege cum este posibil. El nu ştie că s-a creat un câmp magnetic între linie şi tren şi astfel s-a produs o forţă mare de respingere între acestea, la fel ca între polii de acelaşi fel ai doi magneţi.

Un om matur vede cum un altul, fără vreun aparat special, ci numai prin concentrare psihică, reuşeşte să se ridice deasupra solului fără să-l atingă, sfidând gravitaţia. Cel care priveşte rămâne surprins, văzându-l pe cel de lângă el că levitează, pentru că nu înţelege mecanismul acestui fenomen. Ştiinţific, nu-şi poate explica ce se întâmplă. Suntem copii încă în faţa fenomenelor paranormale. Atunci când puterea psihicului poate acţiona asupra unui obiect pentru a-l ridica are loc levitarea acestuia, iar când concentrarea realizează ridicarea persoanei are loc levitaţia ei. 

Levitaţia a fost evidenţiată de mii de ani. Brahmanii, yoghinii, fachirii, pustnicii o practică din acele timpuri. Aceste practici, fiind religioase, nu erau publice, desfăşurate sub formă de spectacole şi de aceea nu au fost mediatizate. Însă multe personalităţi, printre care şi oameni de ştiinţă care au vizitat Asia, au asistat în zona Indiei sau a Tibetului la şedinţe de yoga sau la demonstraţii ale fachirilor care se încheiau cu levitaţii. 


Bodhidharma, fondatorul budhismului Zen, a învăţat shaolinii din mănăstirile tibetane secretul folosirii energiilor pentru realizarea stării de levitaţie. Budha şi mentorul său, Sammat, puteau levita chiar ore întregi. Călugării asiatici iniţiaţi practică levitaţia, dar secretele ei rămân cunoscute numai în cercuri restrânse, închise. În Europa, fenomenul acesta este practicat tot în cadrul cercurilor religioase de iniţiaţi.

Dau în continuare un întreg evantai de exemple, din diverse perioade istorice şi de oriunde de pe Pământ, pentru a sublinia că acest fenomen există. Arnobe şi Sulpiciu Sever notau că Simon Magul, după ce s-a ridicat în cer, sub ochii lui Neron şi ai poporului, a căzut pe pământ, rupându-şi coapsa. La Moscova, Vasile cel Binecuvântat era purtat de o forţă necunoscută pe deasupra apei Moscovei în faţa a numeroşi oameni. Cel mai cunoscut însă este Daniel Douglas Hewn, care a trăit în secolul al XIX-lea. Începând de la performanţe mici, el a ajuns să intre în stare de levitaţie oricând dorea. 40 de ani a oferit spectacole de levitaţie. Printre cei prezenţi la demonstraţiile sale se aflau W.M. Thackeray, Mark Twain, Napoleon al III-lea. Sfântul Petru de Alcantara se ridica în biserică atât de sus, încât atingea lambriurile corului. Doi dintre regii Ungariei, Ştefan I şi Ladislav I, au fost specificaţi ca având calităţi pentru practicarea levitaţiei. Arhiepiscopul de Valence, în timpul lui Carol al V-lea, în anul 1555, a fost suspendat în aer timp de 12 ore, fapt ce a fost remarcat nu numai de oamenii palatului şi de preoţi, ci şi de cetăţenii oraşului. 


La Roma, în 1893, s-a făcut o experienţă notabilă. A fost ridicată prin levitare o masă la 30 de centimetri deasupra solului, după care trei persoane au fost şi ele ridicate prin levitaţie, fiind apoi aşezate pe masa suspendată. Cele trei persoane erau mediumuri: inginerul Palmiani şi doi studenţi, Arturo Rigieri şi Alberto Fontana. La acea şedinţă au asistat 14 persoane, printre care se aflau doctori, pictori, directori, ziarişti. 

Profesorul de la School Colege


O altă experienţă interesantă şi pentru faptul că sunt descrise inclusiv stările prin care trece persoana care trăieşte practic fenomenul de levitaţie este cea a profesorului de la School Colege. În ziua de 30 iunie 1870, acesta, stând la o masă, a simţit că se îndepărtează cu scaunul de masă şi se întoarce cu spatele către studenţi. Dintr-o dată, scaunul s-a ridicat în aer 50-60 de centimetri, rămânând suspendat, după care profesorul l-a părăsit, zburând pe verticală spre plafonul încăperii, printr-o mişcare lină. Mai târziu, el a declarat: "Aveam perfectă cunoştinţă de ceea ce se petrecea şi descriam mersul fenomenului celor care se găseau aşezaţi la masă. Aveam un creion la piept şi cu el am putut să marchez tapetul de pe colţul zidului. Capul trebuie să fi fost foarte aproape de plafon. N-am simţit în corp nici o presiune, ci aveam senzaţia că sunt într-un ascensor şi văd obiectele trecând prin faţa mea. Îmi amintesc că aveam o uşoară dificultate de respiraţie, mi se părea că sunt umplut cu aer şi că sunt mai uşor decât atmosfera. Apoi am fost coborât încet şi aşezat pe scaunul meu, care îşi reluase şi el poziţia iniţială". - Romulus Popescu (Jurnalul.ro) 

Filmuletele de mai jos nu sunt traduse in romana, dar imaginile spun totul. In primul filmulet se pare ca este prezentata o levitatie reala a unui shaman african. In cel de-al doilea este filmat un impostor din India.
Pentru a putea asculta in conditii bune, opriti muzica blogului din partea dreapta, sus (deasupra profilului meu)



duminică, 28 martie 2010

Plantele - Fiinte vii


   
LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE AU NUME DE FLORI!

Oamenii cred că povestea despre sentimentele plantelor ţine de science-fiction. Anul acesta (2006) se împlinesc 40 de ani de cînd un cercetător american a descoperit că plantele pot comunica între ele, dar şi cu oamenii. Ele nu numai că nu sunt imobile cum s-a crezut secole de-a randul, dar transmit şi sentimente, pot fi agresive sau prietenoase, geloase, supărate, fericite, altruiste sau egoiste, au compasiune. Sunt nişte spioni tăcuţi, dar discreţi, care asistă la evenimentele din viaţa noastră. Poate că vegetarienii ar trebui să-şi revizuiască părerea că animalele merită cruţate, iar plantele nu. Lumea vegetală are o viaţă secretă a ei, pe care n-o percepem. Plantele sunt fiinţe la fel de vii ca şi noi, ne simt, ne urmăresc şi încearcă să ne transmită ce au de spus.


Sufletul lumii vegetale

Fără plante nu am putea nici respira şi nici manca. Pe dosul fiecărei frunze, 75 de milioane de kmp de ţesuturi vegetale se străduiesc să devoreze gazul carbonic şi să expire oxigen. Din cele 375 de miliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe planetă, partea cea mai importantă vine de la plante. Oamenii se simt fericiţi atunci cînd trăiesc înconjuraţi de verdeaţă. Florile ne însoţesc acasă, la serviciu, la evenimente festive. Le oferim dragoste şi respect. Casele noastre se înfrumuseţează cu grădini, oraşele cu parcuri, ţările cu rezervaţii naturale. Suntem înconjuraţi de plante, dar nu ştim că ele sînt martore la stările noastre sufleteşti. Mai mult, ne judecă, ne avertizează cu privire la nenorocirile ce se vor întîmpla, funcţionează ca nişte veritabile detectoare de minciuni. A purta o conversaţie cu plantele nu trebuie considerat un gest caraghios. O dovedesc numeroasele experimente ştiinţifice.

Plantele se mişcă


Darwin a demonstrat că fiecare carcel este înzestrat cu puterea de a se mişca independent de ceilalţi. La începutul secolului XX, biologul vienez Raoul France a emis ideea, şocantă pentru naturaliştii din vremea sa, că plantele se mişcă la fel de liber şi de graţios ca cele mai mlădioase animale, numai că noi nu ne dăm seama de aceasta pentru că mişcarea se petrece într-un ritm mult mai lent decît putem percepe. În perioade de secetă, rădăcinile în căutare de umiditate sparg reţelele de canalizare şi se înfig, cum e cazul lucernei, pînă la 12 metri adîncime, străpungînd obstacolele de beton. O tulpină de secară are circa 13 milioane de radicele, însumînd mai bine de 600 de kilometri. Un carcel are nevoie, în medie, de 67 de minute ca să dea un ocol complet spaţiului din jurul său, iar atunci cînd întalneşte un suport, îi ajung 20 de secunde ca să înceapă să se răsucească în jurul obiectului respectiv. Dacă mutăm o plantă de la locul ei, în mai puţin de o oră îşi va schimba direcţia, în funcţie de noua poziţie.

Viaţa secretă a plantelor“


În „Viaţa secretă a plantelor“, cartea care a făcut senzaţie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins şi Christopher Bird descriu experimentele făcute în acea perioadă pentru a demonstra că plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit că ele disting sunete pe care urechea omenească nu le poate percepe şi unde luminoase, invizibile pentru om, cum sunt razele infraroşii şi ultraviolete. Plantele sunt sensibile în special la razele X şi la frecvenţa înaltă folosită în transmisiile televizate. Cei doi cercetători au plecat de la concluziile lui France: „plantele sunt înzestrate cu toate atributele fiinţelor vii şi se dovedesc capabile de cele mai violente reacţii cînd sunt maltratate şi de cea mai vie recunoştinţă faţă de cineva care le înconjoară cu dragoste şi le îngrijeşte din suflet“. Numai că la vremea aceea studiile publicate de el au fost fie ignorate de specialişti, fie considerate pure elucubraţii.

A ghicit gîndul omului

În 1966, Cleve Backster, cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul dintre electrozii poligrafului său la una dintre frunzele unei plante tropicale. Backster era curios să vadă dacă, turnînd apă la rădăcină, planta va reacţiona în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafului a lăsat urme care indicau o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt. Uluit, Backster a înţeles din oscilaţiile specifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Şi-a continuat experimentele. Gîndindu-se ce să mai încerce, Backster şi-a închipuit că arde o frunză. Peniţa a început să deseneze o curbă energică, prelungită în sus. Planta îi ghicise gîndurile şi s-a speriat. Mai tîrziu, Backster s-a prefăcut că vrea să aprindă chibritul. Reacţia a fost nulă. Planta părea că poate face diferenţa între intenţiile reale şi cele simulate.

Şi plantele leşină


Cercetătorul a crezut că e ceva în neregulă cu poligraful, aşa că şi-a echipat laboratorul cu aparatură performantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante şi fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Acestea reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui cîine în încăpere. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decît văd oamenii cu ochii“, a conchis el. El a mai observat că atunci cînd o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără „leşinînd“, ca o fiinţă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T şi a încercat să ghicească care e anul naşterii unui prieten. A început să rostească pe rînd nişte ani. Planta a determinat abaterea acului atunci cînd anul a fost ghicit, semn că a identificat reacţia emoţională a omului la rostirea adevărului.

Cei mai buni detectivi

Încercand să vadă dacă plantele sunt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat un răufăcător. A aşezat două plante în aceeaşi cameră. Şase poliţişti legaţi la ochi au tras cîte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria că poliţistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămînă cea de-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacţie la poligraf la trecerea celor cinci nevinovaţi prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneşte la apropierea făptaşului. Cînd o tanără a fost găsită asasinată într-o fabrică din New Jersey, Backster a fost însărcinat de poliţie să investigheze principalii suspecţi cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster s-a gîndit să conecteze la poligraf fiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul. Toţi suspecţii au trecut prin încăpere. Plantele n-au reacţionat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigaşul. Nu era dintre muncitorii uzinei.

Dragoste la distanţă

Între o plantă şi stăpanul ei pare a se stabili o relaţie afectivă. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gîndurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă. Plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa cînd el s-a hotărît să se întoarcă acasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacţionat emoţionată în clipa cand, la o comunicare ştiinţifică, a fost proiectată asistenţei o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleaşi. Poligraful reacţiona şi cînd stăpînul se tăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar şi la moartea bacteriilor din ţeava chiuvetei atunci cînd cercetătorul a turnat dezinfectant.

Rumoare în lumea ştiinţei


După doi ani şi jumătate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în altă încăpere, a opărit un crevete. Toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea crevetelui. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în 1968 în articolul „Dovezi ale unei reacţii primare la vegetale“, din The International Journal of Parapsychology. Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a starnit o adevărată nebunie în presă şi lumea ştiinţifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster au suscitat un asemenea interes încat în întreaga lume secretarele şi menajerele au început să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor. Descoperirea lui Backster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Cu subvenţiile care au început să curgă din toate părţile, Backster şi-a procurat echipamentele cele mai scumpe.

Detectoarele infidelităţii

După Backster, mai mulţi fizicieni, biologi din întreaga lume au început să facă experimente pe plante înregistrandu-le reacţiile la acţiunea diferiţilor stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, a reuşit să schimbe sensul de deplasare al unui trenuleţ în funcţie de gîndurile şi de emoţiile pe care le transmitea conectat la o plantă. A repetat experienţa în faţa publicului de la Madison din New Jersey. A mai reuşit să aprindă lumina folosind reacţiile plantelor conectate la un comutator. A studiat şi reacţiile la plăcere ale plantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacţionat la plăcerea lui, declanşînd comutatorul. Putea să devină bogat vanzîndu-şi invenţia soţiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes fiindcă nimeni n-a vrut să investească într-un aparat de depistat infidelităţile. Sauvin a mai reuşit să facă să decoleze un avion miniatural şi să deschidă uşa garajului cu ajutorului gandului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat în sfarşit interesată, dar rezultatele au rămas secrete. 


Doctorul Ken Hashimoto, colaborator al poliţiei japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experienţele lui Backster a încercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semăna cu bazaitul ascuţit al cablurilor de înaltă tensiune. Soţii Hashimoto au reuşit să înveţe planta să numere şi să socotească cu numere pînă la 20. Lucrarea sa „Introducere în percepţia extrasenzorială“ a fost solicitată în 60 de tiraje, iar „Misterele lumii quadridimensionale“, în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe la mijlocul anilor ’50, a rupt două frunze şi în fiecare zi s-a gîndit la ele. La una, sugerîndu-i că e încă în viaţă, la cealaltă, ca la una moartă. După o săptămînă, prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorba de transfer de „energie psihică“ şi că intenţionalitatea creează un cîmp energetic.    
 


În primăvara lui 1971, Vogel a început o nouă serie de experienţe. Cerand unui prieten să transmită nişte ganduri unui filodendron, reacţia plantei s-a stins repede. Prietenul a dezvăluit că s-a gandit că filodendronul lui de acasă e mult mai frumos. Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Ele manifestă aversiune sau simpatie profundă şi faţă de anumiţi oameni. Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformînd-o într-un adevărat Eden, deşi solul era arid. A fost bănuit că uriaşele lui legume sînt obţinute cu îngrăşăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultură al Organizaţiei Naţiunilor Unite, n-a putut da o explicaţie şi totul a fost considerat un mister. În realitate, stăpanul obţinuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sînt nişte fiinţe vii, cu personalitate proprie. Cleve Backster, cel de la care a pornit totul, este în prezent preşedintele Fundaţiei de cercetări Backster. Într-un interviu realizat în 2003, el afirma: „În fiecare celulă se găseşte un fel de conştiinţă ancestrală. Cîmpul energetic posedă o natură universală, căci îl au toate fiinţele vii“.      

    
Sovieticii au experimentat şi ei capacitatea plantelor de a comunica. În anul 1972, la Institutul de Medicină Clinică şi Experimentală din Novosibirsk, cercetătorii Kaznacheev, Surin şi Mihailova au înregistrat o conversaţie între două culturi de celule identice, dar izolate total printr-un perete de cuarţ. Infestarea uneia dintre culturi cu un virus distrugător a fost însoţită de apariţia unei afecţiuni similare la lotul martor. S-a presupus că transmiterea informaţiei între cele două culturi s-a realizat pe lungimea de undă a radiaţiei ultraviolete, transmisie permisă de cuarţ, dar blocată în cazul folosirii sticlei obişnuite. Celulele nu erau integrate într-un organism şi, în consecinţă, nu existau legături nervoase între ele, care să le permită captarea şi decodificarea informaţiei. În ciuda acestui fapt, comunicarea s-a produs.      

        
Există plante care nu se înghit unele pe altele, nu acceptă să stea în aceeaşi vază sau care se luptă să arate mai arătoase decît celelalte. Iată cele mai cunoscute „antipatii“ şi atracţii între plante: narcisele şi liliacul nu suportă lalele, trandafirii nu se înţeleg cu garoafele, în schimb acceptă pătrunjelul, ceapa şi usturoiul. Lîngă lăcrămioare nu rezistă niciun fel de flori, viţa-de-vie respinge varza, dar îngăduie prezenţa macului. Măslinul nu suportă stejarul, mesteacănul şi pinul sînt bucuroşi să-şi ţină companie unul altuia, sub fagul roşu nu creşte nimic, nucul şi stejarul nu se pot suferi, ridichea cu hreanul se înţeleg de minune. Din punct de vedere chimic, aceste fenomene se bazează pe eliminarea şi asimilarea unor substanţe.

   
Cu toate rezultatele notabile, teoriile cum că plantele emit informaţie sînt privite cu rezerve nu numai pentru nota lor de senzaţional, ci şi pentru motivul că în lumea vegetală nu s-a putut descrie încă o structură nervoasă - singura considerată de ştiinţă ca aptă să prelucreze informaţia. Dar adevărul constatat empiric rămîne incontestabil: un pom, o plantă sau o floare faţă de care, în afară de hrana ce i-o dăm, manifestăm şi tandreţe, are o dezvoltare mult mai prosperă decît dacă avem o atitudine indiferentă sau chiar ostilă. Plantele ne „vorbesc“, chiar dacă nu o fac prin grai articulat.
Articol scris de Camelia Onciu (Monitorul Expres)


Interviu cu Marioara Godeanu

"Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu"    

Plante care lesina de frica - Copaci care tipa cand mor - Nucul care transmite arii de opera - Piramida care purifica apa
  
Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.      
   
- Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului…

- Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.  
- Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii?
- Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la “executia” suratei ei, primea un semnal de la “condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.
 
- Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?
- Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.  
- Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: “Dincolo de tacerea plantelor” si “Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj…

- Intr-adevar, primul a fost realizat in 81, iar al doilea a fost aprobat in august 82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. “Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film (“Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: “Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.        

 - Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?
- Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul “Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie. Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles). De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie “tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice – incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid.  
- Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…
- Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.        

        
- Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?
- Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii. Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului “Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia “Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei “Flacara” pentru “atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.        



- Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?

- Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum “infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi.  
- Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?    
- Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.

 
- Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu?
In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.  


     
 Piramida de la Pitesti  

   
E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”        
 - O alta realizare “miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de “bizara”?

- Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-am mirat si eu cand am zis: “Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula – ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri – i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.  
- Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo? 
– Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi.  
 - Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?
- Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nrnberg, Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nrnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei.  
- Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?

- In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa “tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: “E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.
Articol scris de Corina Pavel (Formula AS

Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin

 
     
   
 



vineri, 26 martie 2010

Protectie si autoaparare extrasenzoriala


Revista NEXUS New Times Magazine in colaborare cu Terra Scientific Investigations organizeaza:

Cursul intensiv teoretic si practic de protectie si autoaparare extrasenzoriala a populatiei 

Conferentiar si instructor: Vasile Rudan


Domnule Rudan, sunteti o persoana cunoscuta in Romania, mai ales in randurile celor interesati de domeniul extrasenzorialului. Ne puteti face o scurta prezentare a dumneavoastra si un istoric al activitatilor desfasurate in aceste domenii in tara noastra, precizandu-ne si relatiile pe care le-ati avut cu diverse institutii si persoane importante din perioada comunista (Elena Ceausescu, generalul Ilie Ceausescu, Armata, Securitate, etc.)?

Pentru inceput, va pot oferi cateva date sumare asupra modului in care am ajuns sa fiu pasionat de fenomenologii de frontiera. Sunt nascut intr-un sat din Bucovina de Nord, Ucraina. Mama mea era ucraineanca si telepat nativ de exceptie. In acea zona colinara cu paduri de fag si mesteacan, mestesugul comunicarii telepatice si localizarea extrasenzoriala a resurselor subterane de apa se transmitea de la o generatie la alta, fara ca aceste abilitati umane ancestrale sa fie  considerate paranormale. Am invatat de timpuriu ca intre organismul viu si mediul inconjurator exista conexiuni energetice permanente, ca cele doua parti ale intregului – organismul viu si mediul ambiant – se influenteaza reciproc in bine si in rau, indeosebi in functie de intentiile si comportamentul omului. Daca doresti sa-ti fie bine, ma povatuia mama, trebuie sa raspandesti in jurul tau ganduri si energii benefice; daca intentionezi sa faci rau altora, trebuie sa fii constient ca acesta se va intoarce si asupra ta. Altfel spus, in universul nostru totul este legat de tot, in mod permanent si indisolubil. Bineinteles ca explica aceste lucruri in cuvinte simple, pe intelesul oricui. Avand un asemenea dascal cu grai simplu si convingator, nu aveam cum sa devin ulterior adeptul frazeologiei din lucrarile unor cercetatori teoreticieni ai domeniului extrasenzorial, cu interminabile trimiteri la bibliografii incerte, cu valoare documentara discutabila. Si aceasta retinere se cam vede si in articolele pe care le scriu pe tema unor fenomenologii situate la limitele cunoasterii.
Ca fapt divers, descendenta mea pe linie paterna pare sa fie de origine persana. Potrivit unui document istoric ce se afla in posesia tatalui meu, reiesea ca eram urmasii unei stravechi caste persane, ce stapanea o zona geografica din sud-vestul Iranului actual, limitrofa Oceanului Indian, denumita Rudan, avand capitala cu acelasi nume. (Mai multe detalii in Wikipedia the free encyclopedia, Rudan County, Hormozgan Province, Iran.)
Ca fapt exotic, detin rangul de principe al secretului regal, intr-o organizatie initiatica mondiala. Este posibil ca in urma descendentei mentionate sa fi mostenit unele supersimturi active, care in mod normal exista in subconstientul uman actual in stare latenta, dar sunt activabile pe cai extrasenzoriale. Ca atare, eu nu am considerat niciodata ca as detine puteri „paranormale”, fiind vorba despre supersimturi naturale, comparabile cu cele existente la regnul animal.
In privinta celui de-al doilea segment al intrebarii dumneavoastra, este necesara o precizare esentiala. Nu toate informatiile prelevate pe caile cercetarii stiintifice pot face obiectul controlului public, indeosebi cand este vorba de date de interes strategic economic, militar sau de alta natura. Si in cazul unor contracte civile de cercetare se intocmesc acte aditionale intre beneficiar si executant, pentru asigurarea confidentialitatii datelor ce urmeaza a fi obtinute pe parcursul desfasurarii investigatiilor.
Referitor la activitatea desfasurata in domeniul mentionat de dumneavoastra, putem discuta la modul general, fara sa intram in prea multe detalii. Am participat, initial ca subiect uman iar ulterior ca instructor, la cercetari experimentale facute la cererea si sub controlul M.Ap.N., avand ca obiect comunicatiile telepatice si detectia extrasenzoriala a tintelor strategice subterane. (A se vedea in acest sens si revista NEXUS nr.12/2009, editia romana.) Incepand cu anul 1965, cercetarile experimentale la care am luat parte au inclus si unele subdomenii mai sensibile, cum ar fi monitorizarea extrasenzoriala a unor tinte umane civile si militare cu prerogative de decizie si comanda, aflate in diverse zone geografice. In anii urmatori, datorita unor descoperiri facute cercetatori rusi, investigatiile noastre au fost extinse si asupra potentialului extrasenzorial latent al unor copii. In mod semioficial, se urmarea elaborarea unor programe de antrenare a unor copii extrasenzitivi pentru comunicatii telepatice si pentru localizarea vestigiilor arheologice din subsol. Intr-o etapa ulterioara, pregatirea acestora urma sa fie orientata si catre alte domenii de frontiera, inaccesibile investigarii prin mijloacele tehnice actuale. Nu ar fi exclus sa fi existat si o componenta aplicativa militara in cadrul acelor programe, pe care eu nu o cunosteam.
Din pacate, in urma unei demonstratii experimentale facuta in anii ’70, in timpul careia doi copii telepati reusisera de trei ori consecutiv sa transmita si sa receptioneze mesaje complexe cu aparent incredibila acuratete de 100%, printr-un ordin venit „de sus” pregatirea acestora a fost sistata. Interesanta a fost concluzia ce a dus la acel controversat deznodamant, careia ii daduse glas un tovaras in civil, participant la experimentele mentionate: „Dumneata pregatesti aici viitori spioni, ce vor scotoci cu puterea gandului subsolul patriei si vor vinde secretele noastre geologice unor agenturi straine!” Si astfel s-a pus punct unor initiative ce vizau investigarea si valorificarea fantasticului potential cerebral al copiilor. Se stia cu certitudine ca la varsta copilariei, omul detine zeci de milioane de neuroni in plus fata de varsta adulta, neuroni ce se pierd in perioada scolarizarii prin neutilizarea acestora. Iar intre cele cateva zeci de milioane de neuroni activi ce se pierd de-a surda, sunt posibile miliarde de conexiuni ce ar putea imbogati substantial programul „hard disk”-ului cerebral uman. Va dati seama ce zestre genetica formidabila pierde omul, din cauza propriei sale ignorante? Am lucrat cu copii care obtinusera performante exceptionale. Vizualizau mental cavitati subterane si alte neomogenitati ale subsolului, localizau cu precizie vestigii arheologice aflate sub nivelul solului, descriau pana si inciziile de pe fragmente de ceramica aflate in pamant.
Ramane de neinteles „amnezia” de care dau dovada autorii romani de literatura de specialitate, cand mentioneaza in lucrarile lor ca in prezent, pe plan mondial, performantele atinse in comunicatii telepatice depasesc procentul de 80% acuratete la receptia mesajului, fara sa precizeze faptul notoriu ca este vorba de performante romanesti, realizate anterior celor rusesti si americane.
La inceputul anilor ’70 am participat, secvential, la un experiment mai putin obisnuit, bazat pe descoperirea de catre Henri Coanda a unei emisii bioenergetice corpusculare omnidirectionale atipice in structura biocampului uman. Era vorba de un experiment comparabil intrucatva cu teleportarea. Henri Coanda sustinea ca omul se poate autopropulsa in spatiu, folosind pentru propulsie propria sa bioenergie. Din motive obiective, experimentul nu a fost finalizat.
Timp de patru ani am colaborat cu Institutul de studii istorice si social-politice de pe langa C.C. al PCR, ca specialist in verificarea in teren a raportarilor facute de arheologi, in urma sondajelor efectuate in unele situri din tara. Incepand cu anul 1994, am coordonat investigatii multidisciplinare in teren, pentru studii comandate de Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, pentru Institutul de Geodinamica al Academiei Romane si pentru unele firme private.
„Relatia” cu Elena Ceausescu a avut un caracter unilateral. Dansa dadea un ordin prin intermediar, iar eu neavand loc de intors, trebuia sa-l execut. Am indeplinit vreo doua-trei misiuni ordonate de dansa, printre care si scanarea extrasenzoriala a palatului Cotroceni, in vederea localizarii unor posibile focare geopatogene. Dupa detectarea a 4 focare telurice virulente in interiorul palatului, Elena Ceausescu a ordonat sa fie demolata cladirea anexa din partea sudica a platoului Cotroceni, aflata in afara incidentei radiatiilor  geopatogene, iar pe locul respectiv a fost construit un nou palat, identic cu vechiul palat Cotroceni, in care isi desfasoara activitatile statale presedintii postdecembristi. Este posibil ca in urma cutremurului din anul 1977 pozitionarea focarelor geopatogene in subsolul platoului Cotroceni sa fie alta, dar asta nu e treaba mea. Potrivit dispozitiei date de Elena Ceausescu, eu urma sa scanez extrasenzorial si unele interioare din perimetrul Casei Poporului, actualul palat al Parlamentului Romaniei. (A se vedea si articolul Focare geopatogene, aparut in revista NEXUS nr. 14/2010, editia romana.)
Pe generalul Ilie Ceausescu l-am vazut ultima data la inceputul lunii septembrie 1988, la cabinetul sau de la M.Ap.N., cu prilejul stabilirii coordonatelor unui nou experiment extrasenzorial in sudul Dobrogei. Cu acel prilej, generalul mi-a propus sa devin instructorul unei unitati militare ce urma sa fie specializata in metode de lupta psihotronice. Ca atare, a dat ordin sa primesc un apartament de lux cu 4 camere pe bulevardul Victoria Socialismului si sa am acces nelimitat la magazinele cu circuit inchis, destinate protipendadei comuniste. Pana sa ma mut in noua locuinta, situata in blocul-palat A2 de pe bulevardul mentionat, un grup pestrit de „revolutionari” din decembrie ’89 mi-a luat apartamentul, pe motiv ca eu lucrasem sub ordinele generalului Ilie Ceausescu.
De departe cea mai benefica colaborare, extinsa pe mai multi ani, am avut-o cu generalul de divizie Vasile Dragomir, profesor de geodezie si astronomie, fost sef al Directiei Topografice Militare din cadrul M.Ap.N. Despre noi se spunea ca eram vioara si arcusul. Era un tip extraordinar. Daca observa ceva interesant pe versantul unui munte aflat si la 10 – 12 km departare, de exemplu, porneam imediat la drum si ne cataram cu ghearele si cu dintii, cum s-ar spune, pentru a ajunge la tinta spre a vedea despre ce era vorba. Impreuna cu generalul Dragomir am localizat, prin teledetectie extrasenzoriala, zeci de kilometri de retele antice de alimentare cu apa, ziduri stravechi, diverse cavitati antropice subterane si alte tinte, mai discrete. In urma analizarii eficientei si caracterului operativ al teledetectiei extrasenzoriale, generalul Vasile Dragomir a inclus acest procedeu in randul metodelor de localizare a tintelor strategice militare. Dar m-am luat cu vorba si intuiesc ca mai aveti si alte intrebari de pus.


Puteti aduce dovezi concrete in acest sens? Desi banuiesc ca este destul de dificil, tinand cont de institutiile implicate si probabil de natura secreta a cercetarilor realizate.      
Sa dovedesc? Cui sa dovedesc si pentru ce? Din informatiile pe care le am, la ora actuala sunt cel mai avansat cercetator din acest domeniu de frontiera de la noi din tara, si pot demonstra oricand acest lucru. Si in cazul in care exista altcineva mai avansat decat mne, as fi de-a dreptul incantat sa il cunosc! De 20 de ani am tot incercat sa sensibilizez factorii de decizie din tara noastra in scopul organizarii unor demonstratii practice, pentru a se vedea la ce nivel ajunsese cercetarea romaneasca in acest domeniu. Credeti ca au acceptat provocarea? Prefera sa se lamenteze la sesiuni de comunicari cu stereotipicul „Pacat ca nu mai are cine sa demonstreze practic aceste lucruri paranormale.” De fata cu mine! Aveti vreo explicatie pentru acest comportament bizar?  Iar cu alt prilej, un potentat militar captusit cu titluri universitare mi-a inchis gura cu replica sententioasa „Ceea ce sustineti dumneavoastra, sfideaza legile fizicii. Daca aceste lucruri nu pot fi puse in ecuatii matematice, ele nu pot fi credibile.” Cu alte cuvinte, daca un asteroid se indreapta fatidic spre Terra pe o traiectorie ce nu poate fi transpusa in formule matematice, putem vegeta linistiti. Acel asteroid nu poate exista!


Ce s-a intamplat cu ceilalti membri ai grupului din care ati facut parte?
Din cate stiu, vreo doi-trei au parasit tara in timpul evenimentelor din decembrie ’89 si s-au stabilit pe alte continente. Ceilalti nu mai raspund la apel. Poate au emigrat si ei spre alte meleaguri, mai primitoare. E regretabil ca in urma acelor evenimente s-a dizolvat grupul nostru de cercetari experimentale extrasenzoriale. Am pus mult suflet in pregatirea lor.


Ce s-a intamplat dupa revolutia din decembrie ’89 in acest domeniu? Deoarece din informatiile pe care le avem, se pare ca diverse institutii ale statului si-au pierdut brusc interesul fata de astfel de activitati, ceea ce este destul de ciudat.
Nu cred ca poate fi vorba de pierderea interesului fata de astfel de activitati. Omul – si aici ma refer la adevaratul homo sapiens sapiens, nu la vreun macac oarecare – prin natura sa e o fiinta curioasa, avida de cunoastere. Ceea ce se intampla in tara noastra in cest domeniu de frontiera defineste o realitate distructiva, sinucigasa. De ce sa ne obosim sa punem neuronii la lucru, cand putem foarte bine sa ne umplem burtile cu de toate, sa ragaim satisfacuti si sa asteptam sa vina altii sa ne hotarasca soarta? Potrivit opticii strambe a guvernantilor nostri, e bun doar ceea ce vine din afara granitelor tarii. La inceputul anilor ’90, cand am propus reluarea cercetarilor romanesti in domeniul extrasenzorialului, „factorul” de decizie caruia ma adresasem se scarpinase efectiv in turul pantalonilor si replicase: „Daca americanii, rusii, chinezii si altii, cu banii si institutele lor de cercetare nu au reusit mare lucru in acest domeniu, o sa reusim noi, cu saracia noastra?” Naste intrebarea, de unde „stia” seful postrevolutionar ca americanii, rusii, etc., nu reusisera mare lucru in acest domeniu? Ca informatiile de acest gen sunt strict secrete, nu se vand precum castravetii la tarabele din piata Matache Macelaru. Se vede treaba ca alesii nostri, aflati la conducerea unor institutii ale statului, sunt intr-o asemenea masura subjugati de mirajul banului, incat au uitat ca pentru a realiza un lucru deosebit este necesar si un dram de minte, nu numai resurse financiare.


Prin faptul ca prezentati astfel de informatii publicului larg, nu va supuneti unui anumit risc?
Presupun ca, daca am supravietuit in urma a doua tentative de exterminare fizica in decembrie’89, nu ar trebui sa-mi fac prea multe griji in acest sens. Pana la urma, cineva trebuie sa faca publice aceste lucruri. Ca o voi face eu sau altcineva, nu are prea multa importanta. Am deja 75 de ani si ma imboldeste curiozitatea sa aflu si ce e dincolo de universul nostru vizibil. La sorocul potrivit, imi voi continua calatoria in eternitate. Cred ca a sosit timpul ca oamenii sa afle adevarul despre energiile extrasenzoriale latente aflate in subconstientul lor, energii ce pot fi activate si puse la treaba in propriul folos. Astfel se vor termina poate si cacealmalele cu „paranormalii” (in fapt psihopati, sarlatani) ce sunt dirijati sistematic de institutii oculte sa apara la televiziuni, cu scopul mentinerii nivelului de informare a populatiei la cote comparabile cu cele din evul mediu.


Ne puteti vorbi de cursul de protectie extrasenzoriala si autoaparare a populatiei pe care il veti sustine in curand, despre continutul acestuia?
Desigur, pot oferi cateva date orientative in acest sens. Cursul este structurat pe trei nivele, fiind axat pe insusirea cunostintelor reale in unele domenii de frontiera de interes public, pe activarea unor supersimturi aflate in stare latenta in subconstientul omului, pe demonstratii si aplicatii practice, pe antrenamente individuale la care vor lua parte cursantii si pe completarea cunostintelor de specialitate cu informatii asupra unor fenomene de frontiera inaccesibile publicului larg, dupa cum urmeaza:

Nivelul 1. Normal si paranormal – doua fatete ale aceluiasi fenomen. Supersimturi in lumea animala. Omul – rezultat al creatiei divine, sau produs al evolutiei speciilor? Supersimturile ancestrale latente ale omului. Activarea pe cai telepatice a supersimturilor latente ale omului. (Demonstratii practice.) Creierul uman – poarta de acces catre palierul superior al existentei noastre. Comunicatiile telepatice. Biodetectia si teledetectia extrasenzoriala in timp real. (Demonstratii practice.)  Biodetectia frontala. Biodetectia omnidirectionala, prin baleiaj extrasenzorial. (Demonstratii practice.) Factorii interni si externi organismului uman, susceptibili de a induce erori in localizarea tintelor subterane. Influenta magnetosferei solare si a altor factori cosmici asupra preciziei comunicatiilor telepatice si localizarii tintelor terestre. Intervale de timp optim pentru localizarea tintelor subterane. (Exercitii practice efectuate de catre cursanti.) Informarea cursantilor asupra unor aspecte confidentiale din practica teledetectiei extrasenzoriale.
Nota: Dupa insusirea primului modul, absolventii vor avea activat in mod corect supersimtul teledetectiei extrasenzoriale si vor detine cunostintele teoretice si practice necesare scanarii subsolului si localizarii precise (precizie de localizare plus/minus 10 mm) a cavitatilor subterane si a altor neomogenitati ale subsolului, a vestigiilor arheologice si a altor repere de interes civil.

Nivelul 2. Structura energetica externa a organismelor vii. Biocampul uman – intre mit si realitate. Aure electrografice marginale. Confuzia biocampului cu aura Kirlian. Aplicatiile practice ale efectului Rudan – un bioidicator extern al functiilor fiziologice vitale. (Demonstratii practice si verificari prin analize de laborator.) Controlul extrasenzorial operativ, de la distanta, a nivelului functional al inimii, in vederea prevenirii unor accidente cardiace. (Demonstratii practice.)  Efectul Rudan la organisme vegetale. (Demonstratii practice.) Focare geopatogene, inamicul invizibil al sanatatii noastre. Detectia, localizarea si monitorizarea extrasenzoriala a focarelor geopatogene din locuinte, institutii publice, terenuri construibile, etc. (Demonstratii practice.) Determinarea intensitatii focarelor geopatogene, prin intermediul organismelor vii. (Demonstratii practice.) Detectia extrasenzoriala a unor fenomene precursoare seismelor. (Demonstratii practice.) Informarea cursantilor asupra unor aspecte confidentiale din practica teledetectiei extrasenzoriale.
Nota: Dupa insusirea corecta a modulului 2, absolventii vor fi in masura sa determine operativ nivelul general de sanatate al subiectilor umani si sa detecteze disfunctii cardiace aflate si in stadii incipiente sau latente, dificil de pus in evidenta prin intermediul analizelor clinice uzuale. Totodata, vor detine abilitatile extrasenzoriale si cunostintele necesare determinarii nivelului de sanatate al arborilor, inainte de aparitia modificarilor fizice ireversibile. Vor fi in masura sa detecteze extrasenzorial si sa monitorizeze evolutia  focarelor geopatogene din propria locuinta, din institutii publice, etc. Vor detine cunostintele teoretice si practice necesare detectarii unor fenomene precursoare seismelor.

Nivelul 3. Aplicatiile civile si militare ale telepatiei si teledetectiei extrasenzoriale. Supersimturile umane pe campul de lupta mental. Monitorizarea prin teledetectie extrasenzoriala a unor tinte umane aflate in teatre de operatiuni militare. (Demonstratii practice.) Determinarea de la distanta a nivelului de stres a unor tinte umane, cu prerogative de decizie si comanda. (Demonstratii practice.) Detectia si localizarea zacamintelor petrolifere in anticlinal. (Demonstratii practice in teren.)
Nota: Nivelul 3 este destinat unui numar restrans de cursanti, ce vor fi selectati din randul absolventilor nivelului 2. Ulterior, absolventii nivelului 3 vor fi indrumati catre sectoarele cercetarii unor fenomenologii de frontiera.
Toti cursantii vor primi gratuit instrumentele tehnice de reactie utilizate in teledetectia extrasenzoriala si manualul aplicativ cu indicatiile necesare practicarii corecte a teledetectiei extrasenzoriale.
In plus, absolventii modulelor 1, 2 si 3 vor avea posibilitatea sa participe la o preselectie pentru concursul de abilitati extrasenzorile dotat cu premiul de 1 milion de dolari oferit de JAMES RANDI EDUCATIONAL FOUNDATION din SUA. 


Exista deja in intreaga lume zeci de cursuri de „remote viewing” („vedere la distanta”). Sa inteleg ca acest curs va fi ceva asemanator?
Nu. In acele cursuri de remote viewing este vorba de insusirea unor notiuni speculative asupra osaturii fenomenului mentionat, predate in general sub forma unor protocoale, cu scopul informarii cursantilor asupra posibilitatii vederii la distanta. Este vorba de simple speculatii teoretice, nimic mai mult. Ati intalnit vreun absolvent al cursurilor de remote viewing, care sa fi deprins in mod real abilitatea vederii la distanta? Presupun ca nu includeti in aceasta categorie „clarvazatoarele” cu mintea pusa pe bigudiuri, ce apar frecvent la posturile noastre de televiziune!
Cursul nostru este orientat, in principal, pe activarea pe cai extrasenzoriale a unor supersimturi ancestrale ale omului, existente in stare latenta in subconstientul sau, supersimturi ce pot fi folosite la modul aplicativ indeosebi in comunicatii telepatice, teledetectie extrasenzoriala si in alte cateva indeletniciri de acest gen. Degeaba ar incerca cineva sa deprinda metodologia vederii la distanta, daca supersimtul sau latent susceptibil de a fi implicat in acest act, nu este activat si antrenat corespunzator. Cursul de remote viewing e la fel de folositor ca o metodologie pentru vioara, pe care ar incerca sa o aplice un surd.


Ce v-a determinat sa incepeti sa predati un astfel de curs?
Din punctul meu de vedere, nu intentionam sa ma implic in asa ceva. In ultimii doi ani am primit atentionari in acest sens de la o institutie autohtona si din partea unei organizatii internationale. Dumneavoastra  insa, v-ati tinut de capul meu sa fac publice o suma de date cu caracter confidential privind protectia si autoprotectia extrasenzoriala a populatiei, fata de posibile agresiuni neconventionale indreptate asupra maselor umane. Ati propus totodata si sa identificam cativa cursanti mai dotati din punct de vedere extrasenzorial, care sa formeze nucleul unui nou grup care sa duca mai departe cercetarile romanesti intrerupte in urma evenimentelor din decembrie ’89. Am fost de acord cu propunerea dumneavoastra, mai ales ca se stie sigur ca in viitorul apropiat vor avea loc evenimente geologice, cosmice si de alta natura, ce vor pune in cumpana existenta omenirii ca specie; iar autoprotectia extrasenzoriala poate deveni la un moment dat unica noastra sansa de supravietuire.


Sunt necesare anumite dotari native pentru a participa la acest curs? O persoana absolut obisnuita, fara nici un fel de „capacitati extrasenzoriale” poate participa?
Pentru a participa la curs nu sunt necesare capacitati extrasenzoriale, cum le spuneti dumneavoastra. Aceste abilitati subconstiente vor fi activate si antrenate pe parcursul celor trei nivele de instruire. Orice individ dezvoltat in parametri psihofiziologici normali, este apt sa deprinda abilitati extrasenzoriale determinate de activarea supersimturilor sale latente. Sigur ca, asemanator altor activitati umane ce necesita talent si perseverenta, si in acest domeniu de frontiera vor exista in final stratificari profesionale, in sensul ca cei perseverenti vor accede catre varful piramidei valorice, iar ceilalti se vor esalona spre baza acesteia. Dar competitia ca atare este deschisa oricui.


In prezentarea cursului ati precizat ca detineti 4 recorduri mondiale in comunicatii telepatice. La ce va referiti mai exact, caci dupa cate stiu, nu exista in lume la ora actuala o institutie care sa stabileasca un astfel de „clasament”?
La inceputul anilor ’60, cand am intrat eu in cursa pentru performante in comunicatii telepatice, recordul mondial era de 37% acuratete a mesajului telepatic receptionat. Bineinteles ca in acest domeniu nu se organizeaza olimpiade sau alte concursuri oficiale, sub control public. Datele asupra performantelor obtinute de telepatii inclusi in atari programe, derulate in diverse tari, sunt culese cu discretie prin canale de informatii inaccesibile publicului larg. Vazand cu cata usurinta comunicau telepatic unii dintre copiii ce luau parte la programul nostru de pregatire, am renuntat la exercitii cu celebrele figuri Zener si am investigat alte cai de accesare a subconstientului uman. In loc sa umblu pe drumuri batatorite, incercand sa apropii prin antrenamente psihice istovitoare frecventele de lucru ale telepatilor emitator si receptor, am recurs la cautarea candidatilor susceptibili de a comunica pe frecvente apropiate nativ. Asa am ajuns sa stabilesc acele recorduri. Ca ulterior performantele mele au fost reeditate si depasite de telepatii triati si instruiti de mine, e un lucru ce nu poate fi tagaduit.


Ce inseamna de fapt „efectul Rudan”? Deoarece din cele mai vechi timpuri oamenii mai dotati din punct de vedere extrasenzorial au fost capabili sa indice starea de sanatate a unui om, prin astfel de mijloace. Sa inteleg ca dumneavoastra ati definit mai clar aceasta capacitate, sau este vorba despre altceva?
Este vorba despre altceva. Efectul Rudan, descoperit pe cale experimentala in anul 1965 in biocampul organismelor vii, este un bioindicator extern al functiilor fiziologice vitale, detectabil fara a se veni in contact cu subiectul uman. Pe baza acestei descoperiri, am elaborat la vremea  respectiva si o metoda operativa de testare a nivelului functional al miocardului, prin intermediul careia pot fi puse in evidenta - in maximum 2 minute - si disfunctii cardiace aflate in stadii incipiente sau latente, dificil de depistat prin intermediul analizelor clinice uzuale. Voi demonstra cursantilor cum se fac aceste determinari.
Efectul Rudan poate avea numeroase aplicatii civile in domeniile sanatatii, aviatiei, astronauticii, sportului de performanta, etc. Aceasta radiatie nu are nici o legatura cu desenele sau cu „fotografiile” aurelelor umane speculative pe care le vedem in unele lucrari de specialitate, sau cu aura Kirlian. (Mai multe detalii vor fi publicate in revista NEXUS nr.15/2010, editia romana.)


Sa inteleg ca cineva care va absolvi toate nivelele acestui curs, va dobandi in final anumite capacitati „paranormale”?
Se poate spune si asa. Cu siguranta ca daca va exersa in mod serios, va dobandi abilitati extrasenzoriale fascinante, ce ii vor permite sa acceseze si alte niveluri de organizare a materiei, decat cele cunoscute omului obisnuit. In privinta termenilor normal si paranormal, cursantii se vor lamuri cum sta treaba chiar din prima zi de predare a cursului nostru.

Interviu realizat de Cristian Patrut
Pentru relatii suplimentare cu privire la acest curs, sunati la numerele de tel. 0788.997.478 sau 0761.187.110 sau trimiteti un email la adresa curs@nexusmagazine.ro

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina.