Opinia dupa care cretinii si idiotii ar avea un suflet de o natura inferioara este nefondata. Ei au un suflet omenesc, adesea mai inteligent decat gandim noi, si care sufera datorita insuficientei mijloacelor ce le are la dispozitie pentru a comunica, asa cum cel mut sufera ca nu poate sa vorbeasca.
Spiritele pedepsite sunt cele care locuiesc in trupurile idiotilor. Aceste spirite sufera datorita constrangerii incercate si neputintei in care se afla, adica de a se manifesta prin intermediul unor organe nedezvoltate sau stricate.
Organele au o mare influenta asupra manifestarii facultatilor dar ele nu creeaza facultatile. Un bun muzician cu un instrument necorespunzator nu va face o muzica buna, dar acest lucru nu-l va impiedica sa fie un bun muzician.
Trebuie sa distingem starea normala de cea patologica. In starea normala, ceea ce este moral depaseste obstacolul pus de materie, dar sunt cazuri cand materia ofera o astfel de rezistenta incat manifestarile sunt impiedicate sau denaturate, ca in cazul idioteniei sau nebuniei; acestea sunt cazuri patologice. In aceste stari, sufletul, nebucurandu-se de intreaga sa libertate, legea omeneasca il elibereaza de responsabilitatea actelor sale. Se pune intrebarea atunci care ar fi meritul existentei pentru fapturile ce nu pot progresa, nuputand face nici binele, nici raul, asa cum sunt idiotii si cretinii? - este o ispasire impusa datorita abuzului facut fata de anumite facultati; este un timp de stationare.
Corpul unui idiot poate sa inchida un spirit ce ar fi animat un om de geniu intr-o existenta anterioara. Geniul devine cateodata un adevarat flagel cand se abuzeaza de el. Superioritatea morala nu este intotdeauna in acord cu superioritatea intelectuala, si cele mai mari genii au mult de ispasit; de aici, adesea o existenta inferioara pentru ele fata de cea pe care au efectuat-o deja, si o cauza a suferintelor; piedicile pe care spiritul le incearca in manifestarile sale sunt pentru el asemenea lanturilor care impiedica miscarile unui om viguros. Se spune ca idiotul si cretinul sunt handicapati la creier, asa cum schiopul este la picioare so orbul la ochi.
In starea de spirit, idiotul are adesea constiinta starii sale mentale. El intelege ca lanturile ce impiedica zborul sau sunt o incercare si o ispasire.
Spiritul, in stare de libertate, primeste direct impresiile sale si isi exercita direct actiunea asupra materiei; dar incarnat, se gaseste in conditii total diferite si in necesitatea de a nu o face decat cu ajutorul organelor speciale. Daca o parte sau intregul acestor organe sunt denaturate, actiunea sau impresiile sale, in ceea ce priveste aceste organe, sunt intrerupte. Daca-si pierde ochii, devine orb, daca-i auzul, devine surd, etc. Daca organele ce dirijeaza efectele inteligentei si ale vointei sunt partial sau in intregime atacate sau modificate, spiritul, nemaiavand in serviciul sau decat organe incomplete sau denaturate, trebuie sa rezulte de aici o perturbare despre care spiritul, prin el insusi si in forul sau interior, are perfect constiinta, dar nu este stapan sa-i opreasca cursul.
Corpul este dezorganizat, nu spiritul dar nu trebuie pierdut din vedere ca, tot asa cum spiritul actioneaza asupra materiei, si aceasta reactioneaza asupra lui intr-o oarecare masura. Spiritul se poate gasi momentan impresionat de alterarea organelor prin care se manifesta si-si primeste impresiile. Se poate ajunge cu timpul ca, atunci cand nebunia a durat mult timp, repetarea acelorasi acte sa savarseasca prin a avea asupra spiritului o influenta de care nu se elibereaza decat dupa completa separare de intreaga impresie a materiei.
Uneori nebunia duce la sinucidere. Spiritul sufera de constrangerea incercata si de neputinta de a se manifesta liber, si de aceea cauta in moarte un mijloc de a-si rupe lanturile. Spiritul se poate resimti catva timp dupa moarte pana cand se va fi degajat de materie, tot asa cum omul care se trezeste se resimte catva timp datorita tulburarii in care l-a aruncat somnul.
Dupa moarte, alterarea creierului actioneaza asupra spiritului ca o amintire, o greutate asupra spiritului. Cum el n-a avut priceperea a tot ceea ce s-a intamplat in timpul nebuniei sale, ii trebuie un anumit timp pentru a se pune la curent; de aceea cu cat mai mult a durat nebunia in timpul vietii, cu atat mai mult dureaza chinul, constrangerea dupa moarte. Spiritul degajat de corp continua sa resimta un timp oarecare impresia lanturilor sale.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Spiritele pedepsite sunt cele care locuiesc in trupurile idiotilor. Aceste spirite sufera datorita constrangerii incercate si neputintei in care se afla, adica de a se manifesta prin intermediul unor organe nedezvoltate sau stricate.
Organele au o mare influenta asupra manifestarii facultatilor dar ele nu creeaza facultatile. Un bun muzician cu un instrument necorespunzator nu va face o muzica buna, dar acest lucru nu-l va impiedica sa fie un bun muzician.
Trebuie sa distingem starea normala de cea patologica. In starea normala, ceea ce este moral depaseste obstacolul pus de materie, dar sunt cazuri cand materia ofera o astfel de rezistenta incat manifestarile sunt impiedicate sau denaturate, ca in cazul idioteniei sau nebuniei; acestea sunt cazuri patologice. In aceste stari, sufletul, nebucurandu-se de intreaga sa libertate, legea omeneasca il elibereaza de responsabilitatea actelor sale. Se pune intrebarea atunci care ar fi meritul existentei pentru fapturile ce nu pot progresa, nuputand face nici binele, nici raul, asa cum sunt idiotii si cretinii? - este o ispasire impusa datorita abuzului facut fata de anumite facultati; este un timp de stationare.
Corpul unui idiot poate sa inchida un spirit ce ar fi animat un om de geniu intr-o existenta anterioara. Geniul devine cateodata un adevarat flagel cand se abuzeaza de el. Superioritatea morala nu este intotdeauna in acord cu superioritatea intelectuala, si cele mai mari genii au mult de ispasit; de aici, adesea o existenta inferioara pentru ele fata de cea pe care au efectuat-o deja, si o cauza a suferintelor; piedicile pe care spiritul le incearca in manifestarile sale sunt pentru el asemenea lanturilor care impiedica miscarile unui om viguros. Se spune ca idiotul si cretinul sunt handicapati la creier, asa cum schiopul este la picioare so orbul la ochi.
In starea de spirit, idiotul are adesea constiinta starii sale mentale. El intelege ca lanturile ce impiedica zborul sau sunt o incercare si o ispasire.
Spiritul, in stare de libertate, primeste direct impresiile sale si isi exercita direct actiunea asupra materiei; dar incarnat, se gaseste in conditii total diferite si in necesitatea de a nu o face decat cu ajutorul organelor speciale. Daca o parte sau intregul acestor organe sunt denaturate, actiunea sau impresiile sale, in ceea ce priveste aceste organe, sunt intrerupte. Daca-si pierde ochii, devine orb, daca-i auzul, devine surd, etc. Daca organele ce dirijeaza efectele inteligentei si ale vointei sunt partial sau in intregime atacate sau modificate, spiritul, nemaiavand in serviciul sau decat organe incomplete sau denaturate, trebuie sa rezulte de aici o perturbare despre care spiritul, prin el insusi si in forul sau interior, are perfect constiinta, dar nu este stapan sa-i opreasca cursul.
Corpul este dezorganizat, nu spiritul dar nu trebuie pierdut din vedere ca, tot asa cum spiritul actioneaza asupra materiei, si aceasta reactioneaza asupra lui intr-o oarecare masura. Spiritul se poate gasi momentan impresionat de alterarea organelor prin care se manifesta si-si primeste impresiile. Se poate ajunge cu timpul ca, atunci cand nebunia a durat mult timp, repetarea acelorasi acte sa savarseasca prin a avea asupra spiritului o influenta de care nu se elibereaza decat dupa completa separare de intreaga impresie a materiei.
Uneori nebunia duce la sinucidere. Spiritul sufera de constrangerea incercata si de neputinta de a se manifesta liber, si de aceea cauta in moarte un mijloc de a-si rupe lanturile. Spiritul se poate resimti catva timp dupa moarte pana cand se va fi degajat de materie, tot asa cum omul care se trezeste se resimte catva timp datorita tulburarii in care l-a aruncat somnul.
Dupa moarte, alterarea creierului actioneaza asupra spiritului ca o amintire, o greutate asupra spiritului. Cum el n-a avut priceperea a tot ceea ce s-a intamplat in timpul nebuniei sale, ii trebuie un anumit timp pentru a se pune la curent; de aceea cu cat mai mult a durat nebunia in timpul vietii, cu atat mai mult dureaza chinul, constrangerea dupa moarte. Spiritul degajat de corp continua sa resimta un timp oarecare impresia lanturilor sale.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu