Lucruri ciudate se intampla in centrul galaxiei noastre, iar astronomii nu au nicio explicatie clara, scrie editia online a New York Times.
Un grup de cercetatori care lucreaza pe datele obtinute de telescopul spatial Fermi, folosit pentru studiul emisiilor de raze gama, a anuntat marti ca au descoperit doua "bule uriase" de energie care erup din centrul Caii Lactee.Cele doua sfere de energie se intind pe o distanta de 25.000 de ani lumina, in ambele parti ale galaxiei (deasupra si sub galaxie, in imaginea de mai jos) si contin echivalentul energetic a 100.000 de explozii ale unor supernove.
Care este sursa acestor bule de energie? Astronomii nu pot decat sa-si dea cu parerea acum, dar sunt foarte incantati sa spuna ca este inca un mister. Una dintre ideile luate in calcul ar fi ca cele doua eruptii energetice ar fi provocate de nasterea si moartea unui numar impresionant de stele in acea zona a galaxiei. O alta optiune ar fi "un masiv ragait" al uriasei gauri negre care "locuieste" in centrul Caii Lactee, explica foarte plastic nytimes.com. Un lucru ar parea sa fie insa sigur: cele doua bule de energie nu au ca sursa materia intunecata, acel ceva misterios despre care astronomii spun ca reprezinta circa un sfert din Univers si ajuta la mentinerea integritatii galaxiilor (materia intunecata este o substanta despre care se stiu foarte putine, exista doar in teorie, particulele care o alcatuiesc nefiind detectate experimental, dar a carei prezenta este creditata cu mentinerea integritatii galaxiilor).
David Spergel, astrofizician la universitatea Princeton, neimplicat in studiul care a fost publicat ieri in "The Astrophyssical Journal" s-a aratat foarte uimit dar la fel de incantat. "Si noi credeam ca stim foarte multe despre propria galaxie..." a spus Spergel, adaugand ca cele doua bule energetice sunt aproape la fel de mari ca si calea Lactee si, totusi, nu au fost descoperite pana acum. Seful echipei de cercetatori, Doug Finkbeiner, de la Centrul de Astrofizica Harvard - Smithsonian, a fost unul dintre cei mai surprinsi cercetatori de rezultatul studiului. In urma cu un an, Finkbeiner a facut parte dintr-un grup de cercetatori care au anuntat ca au descoperit ca in centrul galaxiei se afla o "ceata" misterioasa de particule puternic energizate. Aceste particule se manifestau ca o ceata foarte fina, energizata, care era afisata de datele oferite de telescopul Fermi, dupa ce toate sursele cunoscute de raze gamma au fost excluse. Razele gama reprezinta cea mai puternic energizata forma de radiatie electromagnetica. Atunci, echipa de cercetatori din care facea parte si Finkbeiner a presupus ca ceata energetica era produsa de materia intunecata. In centrul galaxiei au loc o multime de fenomene ciudate si extrem de violente din punct de vedere al energiei, cum ar fi prezenta gaurii negre si a unor pulsari care se rotesc foarte rapid, dar teoriile cosmologice prezente sugereaza ca tot centrul galaxiei ar fi locul cu cea mai mare concentratie de materie intunecata. In teorie, coliziunile dintre particulele ce ar alcatui materia intunecata ar produce emisii de raze gama. Analizele ulterioare au aratat insa, pe langa faptul ca ceata ocupa mult mai mult spatiu decat credeau cercetatorii, ca aceasta este foarte bine delimitata si formeaza o adevarata bula. Potrivit teoriilor, materia intunecata ar trebui sa fie mult mai difuza, mai rarefiata.
"Materia intunecata exista acolo de miliarde de ani", a explicat Finkbeiner. "Daca ceva se intampla acolo de miliarde de ani, n-ar trebui sa exista aceasta delimitare clara", a mai spus cercetatorul, care a precizat ca asta nu inseamna ca materia intunecata nu ar exista in centrul galaxiei, ci doar ca ar fi mai greu de observat.
Interviu cu Alfred Lambremont Webre - directorul Institutului pentru Cooperare in Spatiu (ICS)
Am 67 de ani. M-am născut într-o bază navală din Florida, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Locuiesc în Vancouver. Sunt Doctor în Drept şi Judecător al Tribunalului din Kuala Lumpur pentru crime de război. Sunt căsătorit, am un fiu şi două fiice vitrege. Trăim într-un univers de origine inteligentă. Sunt dovezi că există civilizaţii etice mai avansate decât a noastră, care participă la procesul nostru de dezvoltare.
Daţi-mi dovezi.
Există declaraţii ale angajaţilor guvernului Statelor Unite, care atestă că au participat în programe secrete de relaţionare cu anumite civilizaţii extraterestre.
Aceasta înseamnă că deja a avut loc contactul cu extratereştrii?
Da, după spusele acestor martori guvernul Statelor Unite lucrează cu ei în secret încă din anii 50.
???
Andrew Basiago, fiul unui oficial CIA, a fost înscris la vârsta de 7 ani într-un program secret pentru copii super-dotaţi care erau antrenaţi să devină ambasadori înaintea raselor extraterestre.
Vreun contact?
A avut loc o întâlnire cu 3 astronauţi de pe planeta Marte. În ianuarie 2009, Virginia Olds, angajată a CIA, a confirmat că CIA ştie că există o civilizaţie umanoidă ce trăieşte la suprafaţa lui Marte.
???
Credem că în anul 9500 î.Hr. fragmente ale supernovei Vela au intrat în sistemul nostru solar şi au distrus ecologia de pe Marte. Marţienii, cu vreo 1.500 de ani mai avansaţi decât noi etic şi tehnologic, s-au refugiat sub pământ.
...
În decembrie 2008 am publicat un raport ce includea fotografii făcute de robotul NASA, Rover Spirit, în care se identifică anumite specii de umanoizi, animale şi structuri, la suprafaţa lui Marte. Îl puteţi vedea pe siteul Exopolitics
Existră 3 astronauţi care ne asigură că au văzut viaţă extraterestră.
Da, Buzz Aldrin care a călătorit cu Apollo XI spune că la sosirea pe Lună, în 1969, erau două nave extraterestre mari în jurul marelui crater; versiunea lui a fost verificată de mai-marii oficiali ai NASA.
Am rămas fără cuvinte.
Doctorul Steven Greer, director al Proiectului „Disclosure” (Dezvăluire), a adunat mai mult de 500 de mărturii de la armată, guvern şi inteligenţe de ordin superior, care sunt martori ai prezenţei extraterestre, iar aceste dovezi au fost făcute publice în mai 2009, la Clubul Naţional de Presă din Washington.
Mexic, Chile, Brazilia şi Peru şi-au făcut publice arhivele despre OZN-uri.
Recent şi Franţa, Suedia, Danemarca şi Marea Britanie, care a scos la lumină 7.200 de dosare OZN adunate de D155, o unitate secretă a Ministerului Apărării.
De ce nu se dezvăluie existenţa vieţii pe Marte?
Din raţiuni politice. Vom insera o întrebare, invocând legile libertăţii de informare, pentru ca NASA să recunoască viaţa inteligentă de pe Marte.
Iar marţienii de ce nu se prezintă ei înşişi în societate?
Planeta noastră este una de ordin inferior şi bănuim că se află într-o carantină impusă de către conducerea universului.
Şi această carantină se încheie acum...
Credem că civilizaţiile etice extraterestre au utilizat fenomenul OZN pentru a ne obişnui cu existenţa lor, iar între 2010 şi 2020 putem începe să avem relaţii deschise cu aceste civilizaţii.
Şi primul contact va fi cu marţienii?
Da, deoarece există multe avantaje mutuale: ei ne pot da tehnologii şi cunoaştere, iar noi avem o planetă verde preţioasă pe care ei pot emigra.
Cum funcţionează universul?
Există multe dimensiuni şi universuri paralele cu al nostru. Unele civilizaţii extraterestre vin din altă dimensiune, alt univers paralel, de aceea OZN-urile pot apărea şi dispărea.
Cum sunt aceste civilizaţii mai evoluate?
Se pare că trăim într-un univers organizat, iar civilizaţiile mai etice au reuşit să domine dimensiunea Timp şi probabil că ele sunt cele ce vor dezvolta realitatea noastră.
...Dar sună teribil.
După unele teorii, evoluăm în formă acelerată pentru a abandona economia de război permanent şi pentru a o transforma într-o economie sustenabilă. Conştiinţa umană se dezvoltă pentru a intra în vârsta universală şi pentru a se relaţiona în mod deschis cu aceste alte civilizaţii.
...Ne-aţi putea da o mână de ajutor.
Există o normă primordială: nu se intervine în evoluţia unei civilizaţii de pe altă planetă. Dar în foarte puţin timp omul va învăţa să folosească teleportarea cuantică şi să scoată energie din spaţiu. Suntem într-o eră de tranziţie, în care trebuie să decidem dacă mergem către distrugere ori către evoluţie.
Ocupaţia dumneavoastră constă în a studia marele guvern al universului?
Exopolitica este o ştiinţă socială care studiază relaţiile dintre civilizaţia noastră umană şi alte civilizaţii inteligente din univers. Unul din primii noştri paşi pentru diplomaţia universală va fi prin intermediul civilizaţiei marţiene.
Înţeleg.
Personal, lucrez cu doctorul Norman Miranda, şeful de cabinet al preşedintelui Ansamblului General al ONU, pentru ca ONU să reprezinte Pământul în faţa civilizaţiei de pe Marte.
Alfred Lambremont Webre
E posibil ca acest interviu să vă lase la fel de perplecşi ca şi pe mine, dar luaţi aminte la mărturiile celor care au participat la Summit-ul European de Exopolitică din 2009 – astronauţi de la NASA şi Agenţia Spaţială Rusă, care afirmă că a existat contact cu civilizaţiile extraterestre – şi la cele ale organizatorului său, Webre, autorul Exopoliticii (Vesica Piscis), Procuror General al Agenţiei pentru Protecţia Mediului din New York şi consultant al Fundaţiei Ford; ex-profesor de economie la Yale şi Universitatea Texas; delegat în convenţia democrată din Texas, în 1996 (Clinton-Gore). Ei vorbesc de o realitate marţiană, dacă e cert: există oare mai mult decât atât, la scară galactică?
Timpul se misca foarte, foarte repede, pentru ca incepeti sa experimentati noi perceptii in jurul vostru. Incepeti sa va schimbati perceptiile, pentru ca aveti o perspectiva superioara. Dorim sa impartasim astazi cu voi ce inseamna aceasta perspectiva si ce anume veti trai in corpurile voastre energetice si fizice, pe masura ce Pamantul se schimba. Sa vorbim mai intai despre Univers ca intreg, pentru ca se intampla ceva foarte interesant chiar acum. Multi dintre voi si oamenii vostri de stiinta credeti ca Pamantul a aparut ca urmare a Marii Explozii (Big Bang). Motivul pentru care este numita mare explozie este acela ca a existat un punct central, de la care totul s-a imprastiat in toate directiile. Este foarte usor pentru cercetatorii vostri sa masoare asta si sa observe ce s-a intamplat. Noi va spunem ca nu a fost o mare explozie, ci a fost mai degraba o rupere a barierei dintre o dimensiune si alta, care a dat nastere la ceva cu adevarat magic. Acest lucru s-a intamplat de mai multe ori in istoria Universului, dar in dimensiunea voastra ati putut percepe numai unul dintre aceste evenimente.
Big Bang si Universul in expansiune
Va spunem asta datorita evenimentelor care se petrec acum pe planeta Pamant. Totul pe Pamant a avut de-a face cu fluxurile si refluxurile, inspiratia si expiratia. Multi dintre voi ati observat ca inspiratia si expiratia sunt cateodata numite Respiratia lui Dumnezeu. Intre aceste doua actiuni, inspiratia si expiratia, exista ceva numit punctul linistii, sau un moment de tranzitie. Daca aruncati o minge in aer, ea urca pentru ca la un moment dat sa se opreasca, inainte de a cadea inapoi pe Pamant. Acest lucru este reprezentativ pentru majoritatea stiintelor voastre si pentru ceea ce voi numiti legile fizicii pe Pamant. Va spunem toate acestea, pentru ca ceea va vom descrie in continuare nu se supune acestor legi. Exista un motiv foarte important pentru care se intampla acest lucru si anume, faptul ca perspectiva voastra va permite sa vedeti numai o portiune foarte limitata din intreg. Din aceasta cauza, stiintele voastre pornesc de la premiza ca totul a inceput, de fapt, de la un singur punct central, chiar daca nu asa s-a intamplat. Dar, din punctul vostru de vedere, in contextul stiintelor si al perceptiei voastre, asa veti vedea lucrurile. Acum vine partea interesanta. Pe masura ce Universul se extinde, v-ati astepta ca el sa incetineasca, dar el nu o face, ci, de fapt miscarea sa se accelereaza. Este numai o iluzie datorata punctului vostru de perceptie, deoarece ceea ce se intampla este ca respiratia lui Dumnezeu a inceput cu o miscare de expiratie. Expansiunea s-a oprit si acum Universul se intoarce spre unitate, toate adunandu-se pentru a forma Unul. Nu va dati seama de asta, pentru ca nu a existat niciun punct de oprire, nicio ezitare sau pauza la schimbare a directiei. Ceea ce se intampla este ca, pe masura ce evoluati si pe masura ce Universul incepe sa se extinda cu aceeasi miscare, el incepe sa se contracte. (In acest punct al transmisiunii, am incercat sa ilustrez miscarea pe care mi-o aratau – de du-te vino, fara intrerupere. Este cu adevarat usor in 5D, dar mâinile mi s-au incurcat, incercand sa arat asta in 3D si Grupul mi-a raspuns– nota lui Steve Rother). Ne este foarte dificil sava ilustram acest lucru in trei dimensiuni. Miscarea da nastere unui val care trece intre dimensiuni fara oprire si acelasi lucru se intampla si cu Universul.
Expansiunea personala
De ce este important de stiut toate astea? Deoarece corpurile voastre fizice reactioneaza exact in acelasi fel. Corpurile voastre fizice si energetice s-au extins si ele, intr-un ritm de necrezut. Parte din provocare este ca ati reusit sa invatati cum sa va controlati campul energetic si sa il pastrati inauntru, pentru a va putea descurca pe aceasta planeta. Este foarte usor de vazut. Daca va duceti intr-un loc in care este trafic intens, multa aglomeratie si inghesuiala – cum ar fi orice aeroport sau gara – veti vedea cum toata lumea isi restrange cat mai mult campul energetic, pentru a putea trece fara probleme. Oamenii sunt concentrati asupra locului in care trebuie sa ajunga si asupra restrangerii campului lor energetic astfel incat sa nu trebuiasca sa interactioneze sau sa simta. Acesta este felul in care ati invatat sa supravietuiti energetic. Printr-un astfel de comportament, dezvoltat pe perioade foarte lungi de timp, oamenii au invatat sa-si restranga campurile energetice, ca parte a existentei umane... era ceva de asteptat. Acum, la schimbarea directiei, aceste restrictii trebuie ridicate si campul vostru trebuie sa se extinda, pentru a va permite sa eliberati tiparele corporale pe care le-ati folosit pe toata perioada Jocului. Ati folosit, in mod particular, unul dintre cele 500 de modele pe care le-ati ales sa va gazduiasca energia in corp uman Modelele v-au fost foarte utile, pentru ca v-au dat o baza sau un recipient in care sa va asezati energia, daca putem spune asa. A functionat, pentru ca toti oamenii sunt direct legati de unul dintre cele 500 de modele. In curand nu veti mai fi limitati de aceste modele si asta se va datora expansiunii. Acest lucru poate functiona in ambele cazuri, fie daca va extindeti campul energetic pentru a va elibera tiparul, fie daca va eliberati tiparul, cu scopul de a va extinde campul energetic. Veti invata cum sa patrundeti in deplinatatea campului vostru energetic, in timp ce va aflati inca in corp fizic. Veti invata cum sa va folositi campul de energie, in moduri pe care nu le-ati fi crezut posibile. Va spunem ca acest lucru nu s-a mai intamplat nicaieri in Univers. Au fost multe jocuri care au atins nivele incredibile de vibratie, cunoastere tehnica si ceea ce voi numiti progres – cu toate acestea, niciunul nu a facut trecerea constienta de la un nivel la altul. Acest lucru se intampla acum. Este foarte captivant si infricosator, in acelasi timp, pentru multi dintre voi, pentru ca recipientul care va continea energia si care v-a dat forma este acum eliberat. In mod natural, acest lucru va va afecta pe multi dintre voi, sub forma fricii sau a unor situatii neplacute, deoarece veti avea tendinta de a va pierde o parte din personalitate, sau forma si energie. Veti descoperi anumite lucruri care merg si altele care nu merg. Apoi, dupa foarte putin timp, va veti stabili intr-un nou tipar creat de voi insiva, pentru ca nu veti mai fi limitati numai la cele 500 de tipare de dinainte. Puteti crea cate tipare doriti si puteti sa va adaptati, dupa bunul plac, containerul in care va tineti energia. Chiar acum va ganditi la corpul fizic si spuneti: „Bun. Pot, in sfarsit, sa scap de greutatea in plus si sa arat cu 20 de ani mai tanar.” Nu vorbim despre aspectul fizic aici, ci mai degraba despre armonicele pe care le veti gasi in trupul vostru. Vorbim despre structuri energetice, care va permit sa purtati mai mult din spiritul vostru in corp fizic si sa lucrati constient cu acest spirit.
De la automat la semi-automat
V-am mai vorbit pana acum despre una dintre cheile cu care veti lucra, dar este important sa o reluam aici. Multe dintre functiile voastre sunt automate si au fost astfel, pentru a va asigura supravietuirea pe aceasta planeta. Acum insa, multe dintre aceste functii ies din regimul automat. Oamenii nu prea au idee cum va fi cand vor respira constient. Nu stiti cum este sa respiri dintr-o data, pentru ca voi respirati automat. Daca inchideti ochii, respiratia incepe automat. Vor fi momente in care va veti afla in fata televizorului, va veti da seama, dintr-o data, ca va sufocati si va veti da comanda sa respirati. Multe dintre aceste lucruri care au fost in regim automat vor trece la semi-automat sau semi-constient si va rugam sa va jucati cu ele. Acestea sunt noile moduri de control pe care le detineti asupra structurii voastre energetice si asupra noului corp precum si noile tipare care vin odata cu ele. Cu cat incepeti sa intelegeti mai devreme acest lucru si sa va jucati cu aceste concepte si idei, cu atat va va fi mai usor sa deschideti usa si sa ii lasti si pe altii sa va urmeze. Cu asta a lucrat, majoritatea dintre voi aici.
Sunt atat de multe schimbari care se petrec pe planeta Pamant, pentru a putea face loc oamenilor care si-au asumat puterea. Sunteti urmariti cu mult entuziasm in intregul Univers, cum faceti aceasta transformare si cum schimbati totul in jurul vostru.Va spunem ceva ce ati stiut de mult – dar care va deveni din ce in ce mai important in zilele ce vor urma. Materia pluteste liber prin Univers, in fiecare moment, dar cand aveti o forma de energie, materia isi gaseste calea spre acea forma de energie si creaza lucrurile din lumea voastra. Tot ceea ce ganditi si tot ceea ce exista in lumea voastra a inceput prin a fi o forma-gand. Voi creati acolo energie si materia va veni si se va lipi de ea. Nu este niciun secret, pentru ca acest lucru este stiut in intregul Univers, de multa vreme. Oricum, oamenii sunt cei care fac pasul urmator pornind de la asta – ceea ce inseamna ca veti deveni creatori constienti, in loc de creatori inconstienti. Primul lucru care se va intampla este ca multe dintre restrictiile asupra creatiilor voastre vor fi indepartate. Multi oameni se vor teme de asta, adica oamenii vor incerca sa faca uz si abuz de asta... ceea ce este tipic omenesc. Odata ce veti depasi aceste suisuri si coborasuri, veti afla ca propriile voastre ganduri pot crea forme de energie, mult mai repede decat ati fi crezut ca este posibil. Multe dintre procesele voastre de gandire se petrec, acum, mult mai rapid. Campurile de energie pe planeta Pamant se clarifica. Pentru ca voi lucrati pentru a curata mult din bruiajul din energia innascuta care va inconjoara, invatati sa preluati controlul unui corp cu totul nou. Invatati cum sa faceti ceva diferit si cum sa traiti experienta de om cu intreaga putere asumata, in timp ce va aflati inca in corp fizic. Vor exista, cu siguranta, si provocari in legatura cu asta. Majoritatea dintre voi va avea de-a face, undeva pe parcurs, cu ajustari ale ego-ului. Exista tot felul de micute provocari nostime, cu care va veti confrunta pe planeta Pamant, ca urmare a acestui lucru – si suntem convinsi ca la veti gasi raspunsul. Nu incercam decat sa va atragem atentia asupra a ceea ce va urma, pentru ca este asemenea unui tren de marfa, care se afla in plina miscare si nu mai poate fi oprit. Ati trecut deja in cea de-a cincea dimensiune si acum invatati, pur si simplu, cum functioneaza lucrurile. Aflati in fiecare zi cum sa o folositi, invatand cum sa va creati realitatea si raiul pe Pamant – chiar aici, chiar acum. Nimic din asta nu este scris asa ca, daca gasiti un lucru care functioneaza, impartasiti-l. Nu spuneti: „Am raspunsul”, ci „Am un raspuns.”
Rezonanta armonica
Mai avem o ultima parte pe care dorim sa o adaugam, deoarece va constitui o parte importanta din tot ceea ce vom lucra cu voi, in urmatorii doi ani. Este vorba despre campul vostru propriu de energie extins. Atunci cand va extindeti campul energetic, se intampla ceva magic. Sa ne intoarcem la persoanele din gara, care incearca in mod constant sa-si inchida campul si sa se miste fara sa deranjeze pe nimeni... fara sa deranjeze niciun camp energetic. Se simt in siguranta, facand asta. De ce? Pentru ca simti o anumita responsabilitate, atunci cand treci pe langa alte persoane si ai un efect asupra lor – asa ca ati invatat constient sa va inchideti campul energetic. Cand iti extinzi campul, insemna ca acest camp energetic se va combina cu altul. De fapt, este cu desavarsire imposibil ca doua campuri energetice sa se suprapuna perfect si sa se cuprinda unul in celalalt, ceea ce ne aduce urmatoarea cheie a existentei voastre pe planeta Pamant. Totul va fi despre armonice, despre cum formati armonii si rezonanta armonica, pe aceasta planeta. Vom impartasi cu voi cateva idei de baza, dar va vom arata si cateva dintre posibilitatile intentionate, care va sunt disponibile atunci cand acest lucru evolueaza. Unele sunt foarte simple, asa ca invatati sa le folositi si, odata ce le veti intelege potentialul, veti putea vedea in cat de multe domenii va poate ajuta acest dar nou, identificat.
Va vom da un exemplu. Chiar in afara acestei cladiri, pe strada, este o curba foarte dificila pe care Pastratorului (Steve Rother n. tr.) ii place sa o ia in drumul spre parcare, atunci cand vine aici. Este deseori periculoasa, pentru ca masinile sunt deseori prea aproape si pot lovi cu usurinta spatele masinii, inainte ca el sa poata intoarce. Acum, ceea ce face el este sa inceapa sa armonizeze energia situatiei respective, cu cateva mile inainte de a ajunge acolo. Si astfel, atunci cand ajunge in locul respectiv, exista intotdeauna spatiu suficient sa intoarca, pentru ca se armonizeaza cu energia dificila, inainte de a ajunge acolo. Stie foarte bine ca, atunci cand semnalizeaza intentia de a o lua la stanga, nu va fi nimeni in spatele lui, pentru ca a creat acest spatiu dinainte. Este cu totul posibil sa va setati vibratia si sa lasati materia sa se adune in jurul ei, pentru a crea o armonie cu propria energie, in orice situatie. Nimeni nu poate potrivi toate vibratiile direct, dar o poate face prin intermediul armonicelor. Acest lucru va va ajuta sa va creati realitatea, mult mai rapid, mult mai direct si mai intentionat decat ati facut-o pana acum, pe aceasta planeta. Este o unealta pe care o puteti folosi pentru crearea Raiului pe Pamant.
V-am spus unele dintre lucrurile captivante la care sa va asteptati si partile minunate pe care fiecare dintre voi le veti constitui. Insa armonicele pe aceasta planeta vor fi extrem de importante pentru voi, atunci cand va veti extinde campurile, pentru simplul motiv ca nu ii mai puteti lasa pe toti ceilalti in afara experientei voastre de viata. Sunteti o parte din fiecare dintre acesti oameni pe langa care treceti si acum veti incepe sa va dati seama de asta. Evident, acest lucru va determina mult amplificarea emotiilor si va crea probleme pana la un anumit punct, dar darurile pe care le aduce sunt de-a dreptul incredibile. Nu va puteti imagina posibilitatile incredibile care apar, ca urmare a acestui gen de expansiune. Expansiunea voastra si siguranta si confortul pe care le veti simti in cursul ei vor fi determinate de capacitatea voastra de a va armoniza usor si comod. Armonicele sunt simple. Sa va mai dam un exemplu, pentru a putea intelege exact despre ce vorbim. Sa spunem ca intrati intr-o camera si nu este nimeni acolo. Aprindeti lumina, priviti in jur si spuneti: „Ei bine, am cinci minute de asteptat. Sa ma asez.” In acel moment, ocupati fiecare colt al camerei respective cu vibratia voastra, pentru ca ea este in stare sa ocupe o camera, indiferent cat de mare ar fi ea. Ce se intampla daca mai intra cineva in camera? Imediat, chiar daca nu va dati seama de prezenta lor, va dati seama ca energia s-a schimbat in incapere, pentru ca, de indata ce intra, in campul vostru se petrece o reactie dizarmonica. Primul lucru pe care il aveti de facut este sa deschideti ochii, sa vedeti persoanele, sa faceti o conexiune cu ele si sa va armonizati energiile. Lucrul acesta se face acum automat – si asa a fost de multa vreme. El constituie unul dintre elementele care vor iesi din regim automat si vor trece imediat in regim constient. Controlul vostru asupra campului energetic nu mai este automat. Daca il lasati in voie si daca in acest punct nu il extindeti constient, el se va micsora si veti mentine un camp energetic la numai cativa centimetri de corp. Ce pierdere inseamna asta, pentru ca exista atat de multa iubire in Univers pe care ati putea sa o simtiti!
A te simti vulnerabil si puternic
Atunci cand incepeti sa va extindeti campul energetic, sigur ca va veti simti in nesiguranta, dar in acelasi timp veti invata cum sa va armonizati diferitele parti ale campului energetic. Veti invata cum sa lasati dizarmonia si energia discordanta sa intre in campul vostru, fara sa-l afecteze. Pentru a face asta, e foarte important sa aveti granitele energetice bine stabilite , sa stiti nu numai cine sunteti, dar si cine nu sunteti. Nu mai incercati sa fiti totul. In acest moment din desfasurarea expansiunii, va este util sa stiti care va este rolul si locul in Univers. Extinderea propriului camp energetic si eliberarea tiparelor fizice va este la indemana, chiar acum. Va mai spunem si ca se intampla foarte multe si pentru ca Pamantul insusi trece printr-un ciclu. Intreaga omenire trece printr-un ciclu... soarele, luna, alinierea planetelor au trecut printr-un ciclu – un ciclu prin care ati mai trecut de cateva ori pe aceasta planeta. In general acest lucru a condus la dificultati si la destramarea sistemelor armonice care nu functionau. Va spunem ca de data aceasta poate fi diferit. Nu trebuie sa aveti de face cu destramarea tuturor sistemelor, pentru a putea corecta situatia si a trece la nivelul urmator. Acum, acest lucru este posibil – in special daca detineti puterea campului vostru de energie extins. Daca cunoasteti pe cineva care a trecut printr-o experienta din preajma mortii stiti ca, aproape intotdeauna, unul dintre primele lucruri pe care le simt atunci cand ies din corp este aceasta minunata explozie de lumina. Cat de imensi si de impunatori sunt in realitate. Acum este posibil sa simtiti asta, fara sa muriti. Este posibil acum sa va miscati in aceasta energie, in fiecare zi. In ceea ce priveste emotiile, aici interveniti voi, vindecatorii. Aici este locul in care invatatorii si vindecatorii de pe planeta vor fi cu adevarat de ajutor, pentru ca orice schimbare de o asemenea magnitudine va aduce frica. Va aduce expunere si toate acele lucruri de care oamenii se tem de obicei, pentru ca veti pierde putin din consistenta voastra. Va veti pierde putin din siguranta, in aceasta expansiune. Pe masura ce expansiunea are loc, veti invata noi tehnici de armonizare, de a cladi armonia in intreaga lume. Ce faceti, atunci cand armonizati? Va schimbati pe voi insiva, pentru a va potrivi? Veti deveni ceilalti si nu voi? Va veti pierde, de fapt, pe sine? Din aceasta cauza, este bine sa aveti granite sanatoase, stabilite inainte de a incepe sa va extindeti. Daca stiti cine sunteti, daca stiti unde va sunt hotarele si cunoasteti aceste elemente, atunci va puteti extinde fara a va pierde hotarele. Va puteti extinde si puteti folosi energia, in loc sa va luptati impotriva ei. Asadar, este un Joc si acum invatati sa jucati acelasi Joc, dar dintr-o perspectiva mai inalta. Va putem spune ca regulile se schimba, dar nu va putem spune ce veti face, cu exactitate. Iubitilor, reamintiti-va ca traiti pe o planeta a liberului arbitru si ca orice ati face, va merge. Suntem atat de incantati sa privim ce se intampla pe aceasta planeta. Nu numai noi, dar ochii intregului Univers sunt atintiti acum asupra planetei Pamant. Acest lucru nu s-a mai intamplat pana acum. Felicitari! Ati castigat Jocul.
Tot ce va rugam sa faceti este ca, pe masura ce descoperiti aceste piese noi, sa iesiti si sa le impartasiti cu oamenii din jurul vostru. Nu trebuie sa fie perfect. Paradigma profesorului s-a schimbat. Nu mai trebuie sa fii un maestru, pentru a putea da lectii, trebuie doar sa doresti cunoasterea si sa o cauti impreuna cu elevii tai, in loc sa ii conduci pe cale. Totul incepe sa se schimbe, pe masura ce invatam cum sa ne amestecam unii cu ceilalti si incepem sa inlaturam aceste iluzii ale separatiei intre oameni, pe planeta Pamant. Nu mai este timpul secretelor. Este vremea in care putem vedea clar unul in inima si in mintea celuilalt. Acesta este momentul in care fiecare dintre noi sa se indragosteasca de intreaga omenire. Impartasim aceste informatii cu voi, cu cea mai mare onoare. Suntem onorati pentru ca am impartasit aceste lucruri de multa vreme. Insa numai de curand ati putut sa le auziti. Fiti bineveniti Acasa, dragilor! Creati chiar acum, cu iubirea voastra, pe planeta Pamant!
Va lasam acum, cu cea mai mare onoare, urmatoarele trei mici sfaturi – sa va tratati unul pe celelat cu cel mai mare respect. Aveti grija unii de ceilalti si ajutati-va cu orice ocazie, mai ales daca sunteti in asta armonie. Nu uitati ca jucati un joc frumos de-a oamenii si jucati-va frumos impreuna!
E.H. este un om ca oricare altul. Nimic misterios sau "paranormal" in aspectul lui ori comportamentul sau. Fost inginer, a iesit la pensie in 1988 si a putut sa consacre integral pasiunii sale: drumetiile montane. Divortat din 1974, fara copii, aceasta pasiune de multe ori excesiva nu intampina nici un fel de piedica. N-a fost niciodata atras de alpinism, era mai curand un iubitor al naturii: nu i-au placut piscurile accesibile doar "la coarda", ci traseele lungi, la capatul carora placerea este si un rezultat al efortului. Lecturile sale nu aveau nimic in comun cu paginile volumului nostru. Era (si intr-un anumit fel, a ramas) o fire pragmatica, care n-ar fi fost in nici un caz atras de titlul acestui material. Totul s-a schimbat intr-o zi din toamna anului 1990, in masivul Piatra Mare. Domnul E.H. ne-a vizitat si ni s-a destanuit, dar ne-a rugat sa-i protejam numele. Acestea fiind scrise, sa-i lasam cuvantul:
"Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990 pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite. Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa, calduroasa chiar in umbra padurii. In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul, ca sa ma bucur de frumusetea peisajului.
Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de... ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si, la un moment dat, am zarit ceva bizar, ca o sclipire, in dreapta mea; soarele, reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure. O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic. In mod evident, eram in alt unghi fata de lumina soarelui. Dupa cateva minute de urcat, am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis, totul imi era vizibil, dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut... imi este greu sa va descriu. Era o forma eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit "Fata Morgana" ? pe sosele, din cauza caldurii la sol, se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat, unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept, il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei: portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata. Daca vreti o alta comparatie, mai semana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma, o suprafata eliptica intinsa in aer, aparent concava.
Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea. Elipsa avea cam 1 metru, 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime. Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire, de voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede, adica fenomenul de alterare optica se termina brusc.
Ce-am facut ? m-am gandit ca ar putea fi vorba de vreo panza de paianjen foarte fina, dar cred ca incercam sa ma conving ca aveam in fata un fenomen natural, ceea ce in mod evident, dupa cum aveam sa ma conving, nu era. M-am fatait cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire, un fel de instinct, de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei. Creanga intampina o rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri castigati. Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila. Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp, continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime si disparuse pe jumatate inauntru. Cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma aceea disparuse cu totul. Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii....
Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si am aruncat-o in elipsa; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea forma nu se mai intorcea. In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana. Mai inainte insa, am fost nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din padure. Ca sa recunosc locul, am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit.
Am ajuns la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar problema continua sa ma macine. Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata intamplarea. Omul ma stia, asa ca nu si-a batut joc de mine. Mi-a spus ca el n-a vazut niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fi vorba de "vreo noua dracovenie de-a armatei". Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15. A inceput sa bata vantul, s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna. Cum eram si obosit, m-am hotarat sa raman peste noapte si am vorbit cu cabanierul. Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului, un pusti de 12 ani. Il cunosteam destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate. "Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ", mi-a spus el. "Stiti, eu am vazut stafia din padure!" Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand a zarit prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte: cand are aspect transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte; cand, asa cum o vazuse Stefan o singura data, devine albicioasa si ceva mai mare, functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea cealalta sa treaca prin ea.
A doua zi de dimineatza am plecat si, din cauza vremii foarte proaste, n-am mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere, unul dintre cei care il insotisera pe Stefan in preumblarile sale prin padure. Pe drum el mi-a povestit o intamplare si mai stranie legata de elipsa: cu doua luni in urma, din ea ar fi iesit ("tasnit" spusese baiatul) ceva ca o minge mare, alba; aceasta s-ar fi rostogolit fara directie prin padure si orice incercare de a o gasi ar fi esuat. Nu prea stiam daca sa-i dau sau nu crezare, dar ma gandeam ca n-avea niciun motiv sa minta. In plus parea destul de speriat. Ajunsi in luminis, dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea ca nu visasem. Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesit din minte.
Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open Doors Research Group - Grupul pentru cercetarea portilor deschise). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in luna aprilie, am primit din partea lor un colet. Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate, asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare, imi trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite de mine.
Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente, sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi. In anul 1962, Barry Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii. Din 1963 pana astazi ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra. Cele mai multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observate intre anii 1988 si 1995), Polonia (3 porti) si Romania (Poarta observata de mine in masivul Piatra Mare). In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma eliptica observata de mine (verticala sau orizontala), dar au fost consemnate si porti circulare.
O poarta trece prin 4 faze distincte: deschidere, stare de acces, stare de sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei. Tot ce se stie , gratie unor observatii facute pe teren , este faptul ca la deschidere este prezenta o radiatie extrem de intensa, care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta. In aceasta stare, ea este transparenta, prezentand doar fenomenele de modificare optica descrise mai sus. Starea de sursa este cea descrisa de Stefan - in aceasta faza, Poarta de o culoarea albicioasa, nu permite accesul din partea noastra, ci functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?), descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase, care se deplaseaza cu foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime. Faza de inchidere, niciodata observata, pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa.
Acum ajungem la cel mai important aspect: ce sunt Portile? ODRG a pornit prin excludere: ce nu sunt Portile? Nu sunt, in niciun caz, opera omului. Daca ele ar fi facut parte din vreun proiect militar secret, aparitia lor n-ar fi fost intamplatoare.
ODRG sustine ipoteza potrivit careia ele ar fi alterari intentionate ale continuum-ului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri paralele. O alta civilizatie, extraterestra, ar poseda aceasta tehnologie extrem de avansata si ar explora alte lumi prin intermediul Portilor. Mingile descrise ar fi un fel de sonde expediate in lumea noastra, capabile sa inregistreze date despre universul nostru. In starea de acces, Portile ar prezenta momente de absorbtie, in care obiecte materiale din lumea noastra ar fi "supte" de elipsa. Exista descrieri ale acestor momente, cand Portile intra intr-o stare vibratorie si orice obiect din vecinatatea lor imediata este absorbit. Nu pot decat sa ma bucur ca n-am prins Poarta din Piatra Mare intr-un asemenea moment...
ODRG investigheaza si cazuri de disparitii inexplicabile: extrem de multe persoane au disparut, ca din senin, in timpul unor banale plimbari prin natura. In foarte multe cazuri, exista martori care povestesc situatii aparent absurde: cutare se plimba cu ei in padure, la un moment dat a luat-o putin inainte si... a disparut. Toate cercetarile (implicand si politia) n-au dat niciun rezultat. ODRG a inregistrat 27 de cazuri de disparitii care pot fi puse pe seama Portilor, fiindca marturiile legate de aceste cazuri cuprind descrieri ale unor Porti.
Daca lucrurile incep sa fie mai clare in privinta Portilor, ramane un singur mare mister... ce se afla dincolo?
Miturile sumeriene, egiptene, mayaşe, chineze, ca să cităm numai pe cele mai cunoscute, vorbesc despre fluviul ceresc al creaţiei, denumit când coloana de susţinere a cerului, când croodil sau dragon. Cert este că toate aceste denumiri se referă la cordonul ombilical care făcea legătura dintre Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii o denumeau Axis Mundi (Axa Lumii). Conform unei teorii controversate, dar nu lipsită de argumente, prin axa lumii, favorizată de puternicul flux energetic au debarcat extratereştrii, creând Oamenii Primordiali. După unii cercetători în frunte cu gen. V. Dragomir, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, după alţii ar trece prin muntele sacru al dacilor – Kogaionon.
Adamclisi, ”pământul lui Adam”, conţine codul genetic
Conform Scripturii, Dumnezeu a creat din lut prima fiinţă oemnească, pe Adam, care în limba ebraică înseamnă Om. În 2003, cercetătorii amerciani şi francezi au ajuns, independent unii de alţii, la concluzia senzaţională că elementele de bază ale vieţii biologice se ascund în pământul obişnuit, confirmând concepţia biblică a originii omului. Isabela Iorga ajunge la concluzia că, prin numele de Adam se înţelege ADN-ul uman, care conţine însuşi codul genetic al organismului, intrat în subconştientul popoarelor drept Arborele Vieţii.
Scriitorul E. Delcea remarcă pe bună dreptate că respectivul „arbore” este unul dintre cele mai vechi elemente decorative prezente în arta populră românească. Prof. T. Diaconu, pe baza unei metode proprii de analiză a scrierii hieratice (sfinte), scrie despre cuvântul Adamclisi că are două părţi clare, Adam şi Clisi, iar înţelesul este „pământul lui Adam”. Or, încă din paleoliticul mijlociu (100.000-40.000 î.e.n.), peşterile Cheia (La Izvoare) şi Târguşor (La Adam) din Dobrogea au fost locuite.
Dr. D.D. Farcaş, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate din România, apreciază că prezenţa extratereştrilor pe Terra datează de cel puţin 25.000 de ani. Într-o cronologie discutabilă, E. Delcea coboară „experineţele” extratereştrilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acum 10 milioane de ani, având ca rezultat populaţia „ramani”, toate civilizaţiile terestre având iniţiatori veniţi din „zona stelei Sirius din Constelaţia Orion”. În sprijinul teoriei că Oamenii Primordiali au fost pe plaiuri mioritice, scriitorul respectiv aduce ca argument „Australopithecus Oltensis” de la Bugiuleşti (Vâlcea) cu o vechime de două milioane de ani, dar aici este vorba numai de oase de animale folosite ca unelte, singura dovadă certă ca vechime (cca 50.000 de ani) fiind falanga de picior a unui om de tip Neanderthal, descoperit la Ohaba-Ponor (Retezat), lăsând la o parte controversele legate de subiect, cecetările recente duc către localizarea Edenului inclusiv în Carpaţi şi la Dunăre.
Herculane, cel mai încărcat punct energetic din lume ?
Cercetătorii geneticieni de la Berkeley (California), comparând tipul de ADN mitocondrial – care se transmite numai pe linie maternă – au ajuns la concluzia pe cat de indiscutabilă, pe atât de senzaţională că toţi oamenii de pe Pământ se trag dintr-o singură femeie, care a trăit acum 350-200 de mii de ani. Deci Eva biblică, a cărei nume înseamnă în ebraică „viaţă”, a existat, completând perfectul echilibru al Creaţiei şi e posibil ca acele fiinţe perfecte de tip Havva (Eva), create din eter şi apă, să fie chiar „îngerii din ceruri”, respectiv cei 144.000 de sori cu care a coborât Dumnezeu pe Pământ. Adam şi Eva trăiau pe mirificul Eden, unde totul era învăluit într-o lumină roz, rezultată din reflexia razelor pe suprafaţă bolţii de gheaţă din jurul Terrei, devedindu-se experimental că erau asigurate condiţii optime atât pentru conservarea ADN-ului uman în starea iniţială, cât şi pentru dezvoltarea optimă a celulelor plantelor.
Spaţiul cu vegetaţie luxuriantă al Edenului trebuie lărgit la patru fluvii: Ghihon (Nilul), Hidechel (Tigrul), Eufrat şi Pison. În ce priveşte Pisonul există două variante, dar între Gange şi Dunăre, ambele considerate sfinte, considerăm că varianta corectă ar fi Dunărea, locuitorii antici riverani numindu-se fisoniţi sau dabieni care, în opinia lui Pseudo Cesarius erau foarte cucernici, abţinându-se de la „consumul legitim şi nevinovat al cărnii”.
I. Iorga deduce că ţara Havila se afla la nord de Dunăre, fiind de acord cu scriitorul S. Coryll, care echivalează Havila cu Valahia. Pare o teorie destul de greu de digerat, dar N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a murit convins că centrul „populaţiunii neolitice din Europa, al oamenilor născuţi din pământ, a fost în zona Porţile de Fier-Munţii Bucegi-Munţii Buzăului.
Marele istoric V. Pârvan scrie că eroul Hercule, de la care îşi trage numele staţiunea Herculane era dac. Celebrul bioenergetician Iulian Urziceanu, primit de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea, a constat că „la Băile Herculane la Cascadă, spre 7 izvoare (...) este cel mai încărcat punct energetic din lume”. În zonă, la Peştera Hoţilor, s-a semnalat prezenţa unor vânători şi pescari acum 10.000 de ani, iar puţin mai departe, la Toteşti în ţinutul Haţegului, au fost găsite brăţări de aur în chip de capete de viperă din specia Amodites, specie comună în tot SV Daciei şi, după cum se ştie, şarpele a fost vârful de lance care a dus în Grădina Raiului, „păcatul de moarte”. Conform mitologiei Hercule (dac) a avut cu Echidna (tracă) trei fii din care se trag neamurile înfrăţite ale agathyrşilor, gelonilor şi sciţilor, înrudite bineînţeles cu dacii şi tracii. După Homer, sciţii ocupau întreaga regiune de nord a lumii vechi cunoscute sub numele de „Terra antiqua”. Socotindu-i pe pelasgi drept strămoşi a ramanilor, avâd unul dintre „centre” la Porţile de Fier, se poate lansa supoziţia că Edenul se întindea şi la nord de Dunăre, la Herculane, unde există şi o climă submediteraneană care păstrează până astăzi exemplare endemice a unei flori luxuriante care exista înainte să aibă loc procesul de separare a polilor.
Nu trebuie ignorată complet teoria lui Rene Guenon, unul dintre cei mai mari savanţi sufişti ai sec. Al XX-lea, potrivit căreia Axa Lumii nu coincide în mod necesar nici cu axa de rotaţie şi nici cu axa magnetică a Pământului, deşi acest lucru se poate întâmpla uneori.
Porţi de legătură cu Universul, în Carpaţii româneşti
Întorcându-ne la miturile antice, trebuie specificat că Axis Mundi era canalul de energie cosmică. N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion. Este o problemă controversată.
După patru ani de cercetări asidue, ing. C. Pânculescu este convinsă că Kogaionul, centrul energetic-informaţional al Terrei, se află în Bucegi, mai precis pe vârful Bucura-Dumbrava din apropierea vârfului Omu. Este o ipoteză care trebuie verificată, dar relatările unor personalităţi demne de toată încrederea indică că s-au încărcat energetic pentru o perioadă de timp, după ce au vizitat platoul Bucegilor, iar în jurul Sfinxului, a fost observat un halou de lumină cu efecte benefice asupra organismului. Este posibil ca datorită fluxului enrgetic favorabil, la primii paşi ai evoluţiei umanităţii prin „poarta Kogaionului” să fi venit reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care a îndrumat omenirea.
Alţii localizează această poartă în Peştera Ialomicioarei din Bucegi, unde au loc fenomene paranormale, unul fiind că lămpile se sting în timp ce lumânările rămân aprinse. Mai aproape de realitate sunt cei care localizează Kogaionul în masivul Godeanu, cel mai sălbatic şi mai puţin cercetat dintre Carpaţii româneşti. Teoria lui Al. Borza care localizează arbitrar muntele sfânt pe Vârful Gugu in masivul Ţarcu (Banat), nerezistând criticii, Gen. V. Dragomir a demonstrat ştiinţific că punctul geografic cel mai înalt din punct de vedere al planetei este Masivul Godeanu. Fenomenul a fost demonstrat de V. Dragomir pe cale astro-geodezică şi gravimetrică în Godeanu creându-se un câmp magnetic atât de puternic încât câmpul gravitaţional capătă ondulaţii.
„Luate-ar Gaia”, o expresie plină de tâlc
Fireşte că, în legătură cu ipoteza existenţei Axei Lumii pe plaiuri mioritice ca poartă energetică spre Univers, viitorul ne va aduce surprize. Miturile dogonilor – mic popor african de pe teritoriul Republicii Mali – povesteau despre venirea pe Pământ, într-o „arcă rotitoare” a unor fiinţe legate de sistemul astral al lui Sirius. Dogonii stiau că în jurul lui Sirius A se roteşte Sirius C, astru nedescoperit încă. Se presupune doar că Geea sau Gaia antică, Zeiţa Mamă a Pământului primoridal, ar avea biocâmp, comportându-se ca o fiinţă vie. De la geto-daci, care se credeau nemuritori, ne-a rămas o expresie plină de tâlc: „Luate-ar Gaia”. E bine ca fiecare dintre noi să mediteze la sensurile ei, într-o lume ce face parte dintr-un sistem mai amplu cu organizare de sine-stătătoare, în care mecanismul de corectare este însăşi Axa Lumii.
De-a lungul timpului, au fost numeroase propuneri ale istoricilor în legatura cu "zona sacra" sau "muntele sacru", în mai tot lantul Carpatilor, cum ar fi Muntii Calimani (M. Sadoveanu) sau Vf. Omu (N. Densusianu). Împotriva acestor variante de amplasare a Kogaionului- muntele sfânt- s-au ridicat obiectii legate de faptul ca muntele în cauza trebuia sã fie, neaparat,"un munte ascuns", asa cum pretind vechile traditii. În legatura cu localizarea Kogaionului (Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul), trebuie amintit ca majoritatea istoricilor, urmând pe Constantin si Hadrian Daicoviciu, sustin ideea ca muntele "Kogaionon" al dacilor este Dealul Muncelului (Dealul Gradistei), din Muntii Orãstiei, cu complexul sãu de sanctuare. Istorici de seamã ca C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu par a admite ca Kogaionon ar fi actualul munte Gugu, bazat, în principal, pe existenta unei pesteri situata aproape de vârf, adusa în atentie de naturalistul Alexandru Borza în anul 1942, dar si pe o similitudine de fonetism: Cogheon, Coghen,Gugu, atât pentru munte, cât si pentru apa care curge în preajma lui (amintita de Strabon).
Conform vechilor traditii, o însusire a muntelui sacru trebuia sa fie aceea de a se ascunde privirilor, dar nu într-o banala ceata, care ar exclude ideea de supranatural. Ori, un asemenea fenomen, real, a fost descris: "...acest cel mai înalt pisc al masivului Godeanu uneori se ascunde. Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste în sens avantajos, Gugu poate fi învaluit în ceata, sau cine stie cum si în ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi strãveziu. Nu se întâmpla totdeauna aceasta, poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde." (Victor Kernbach - "Muntele ascuns al lui Zamolxis", România pitoreasca nr. 7/1972).
Înainte de a da o explicatie acceptului de egalitate între "muntele sacru" si Vf. Gugu, trebuie subliniat ca este vorba de un fenomen optic de totala refractie a luminii, care se produce în anumite conditii meteo. El se datoreazã straturilor de aer, cu densitati diferite, care se "pliaza" pe versantii estici ai muntilor din zonã, în conditii de calm atmosferic local. Fenomenul, de o deosebita complexitate, poate fi explicat prin rolul de factor determinant ce-l are "centrul de frig local", generat de prezenta a douã caldari glaciare în imediata apropiere a vârfului Gugu si a vârfului Cracul Pesterii, care modifica densitatea stratului de aer si, implicit, indicele de refractie. Un alt fenomen asociat acestui "centru" este cel de drenare a nebulozitatii (ceata, nori) de pe versantul estic al celor douã vârfuri sub forma unui condens în albia pârâului Branului. Pe versantul vestic, fenomenul determina precipitatii, care alimenteaza pârâul Izvorul Gugului.
In aceste conditii, mai ales deasupra versantului rasaritean, este frecvent cer senin. Caracteristicile mentionate conferã locului o trasatura de "sacralitate", dar mai ales versantului estic îi oferã conditii ce permit observarea cerului. Conexând cele de mai sus cu afirmatia lui Strabon legatã de faptul cã Zamolxis "întemeiat pe semne ceresti, facea prorociri..", se pot avansa urmatoarele: - În perioada în care Zamolxis "îi învata pe fruntasii tãrii", în sec VI î.e.n., în zona paralelei 45, clima Europei se racise considerabil (dovada studiile de climatologie istorica, pe baza miscarilor ghetarului Fernau), rezultând si o nebulozitate accentuata si de lunga durata, ceea ce ridica probleme în privinta amplasarii unui observator astronomic.
Zamolxis a cautat un loc, de unde, în ciuda conditiilor neprielnice, sa poata observa nestingherit cerul. Acest loc a fost gasit, era "o locuinta subpamânteana", în fapt o crevasa naturala în apropierea vârfului muntelui, care a fost modificata, pentru a obtine un coridor din care se putea observa cerul într-o anumita dechidere unghiulara. Dupa ce lucrarea a fost terminata, Zamolxis "dispare din mijlocul tracilor, coborând în locuinta lui de sub pamânt. A trãit acolo trei ani. Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. In al patrulea an, el le-a aparut si astfel Zamolxis fãcu vrednice de crezare învataturile lui..."(Herodot.IV.95).
Desi vreme de trei ani a lasat sa se creada ca este mort, ca apoi sa apara iar în comunitate, se pare ca Zamolxis nu a urmarit o "reînviere" care sa întareascã învataturile lui despre nemurire, ci cu totul altceva. Scopul autoizolarii de trei ani a fost observarea unui anumit fenomen ceresc, considerat de o deosebitã importanta. Locuinta subpamanteana, ca un observator astronomic si poate ca o constructie ce permitea urmarirea astrelor si ziua, pentru ca, desi fantanarii se feresc sa o spunã, se stie ca din fundul fantanilor adânci se poate vedea si ziua licarirea stelelor, datorita reflexiei razelor de lumina sub un anumit unghi de incidenta în mediul dat. În plus, daca lumina soarelui n-ar "estompa" în timpul zilei cerul, atunci s-ar putea observa cum în 24 de ore constelatiile zodiacului se perinda una dupa alta, la o ora si jumatate, deasupra orizontului. Terenul ales, un "amfiteatru" cu "amplificare" naturala datorita orografiei locului, ar fi putut sa fi fost incinta sacra, unde, dupa reaparitie, se asista la "revenirile" zeului si de unde acesta îsi facea cunoscute învataturile si prorocirile pe baza observatiilor astronomice. Referitor la aceste cunostiinte, ele erau extrem de avansate pentru acea epoca, iar Iordanes (sec.VI e.n.), istoric al gotilor, atrage atentia ca geto-dacii, în timpul regelui Burebista si a marelui preot Deceneu, cunosteau "teoria celor douasprezece semne ale zodiacului, cum creste si scade orbita Lunii, cu cât globul de foc al Soarelui întrece masura globului pamântesc, sub ce nume si sub ce semne cele trei sute si patruzeci si sase de stele trec în drumul lor cel repede de la rasarit la apus, spre a se apropia sau departa de polul ceresc, eclipsele solare, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor care se grabesc sa atinga regiunea orientala si sunt duse înapoi în regiunea occidentala". Este ceva, nu?
Amplasarea "observatorului astronomic" din Gugu, semnalat pentru prima data de Alexandru Borza ("Sanctuarul Dacilor", Publicatiile Institutului Social Banat-Crisana, Timisoara, 1942), permite observarea cerului pe o deschidere de cca. 160 grade, pe directa de la NE la S. În situatia data, în perioada solstitiului de iarnã se putea observa Constelatia Gemenii, care prin orbita ei culmineaza deasupra orizontului de sud. Cerul nocturn din solstitiul de vara permitea observarea culminatiei Constelatiei Sagetãtorului, tot deasupra orizontului sudic, ea având orbita cea mai joasã dintre toate constelatiile zodiacului. Între orbitele celor doua constelatii, se înscriu orbitele celorlalte constelatii zodiacale. Vârful Cracul Gugului cu "observatorul astronomic" îsi primeste astfel înca o legitimitate.
Trebuie subliniat ca la o încercare, astazi, de a se reconstitui "cerul" observat de Zamolxis, ar aparea probleme majore, datorita procesiei echinoctiilor în timpul celor peste 2.500 de ani trecuti, în care punctul vernal si semnele zodiacului s-au deplasat în sens retrograd cu cca. 28 de grade fatã de constelatiile zodiacale. In ce priveste "observatorul", acesta este o crevasa amenajata în Vf. Cracul Gugului, dimensiunile fiind: lungime 10 m, latime 2 m, înaltime 2-3 m, coordonatele geografice fiind 45 grade 16 minute 54 secunde latitudine nordica si 22 grade 42 minute 44 secunde longitudine estica, altitudinea fiind de de 2.150 m. Accesul nu este deloc facil, muntele putând fi abordat dinspre vest, dar mai ales dinspre est, unde se gasesc si astazi stanele, care acum doua milenii si jumatate "asigurau" probabil pe cel de la "observator".
Acolo se poate ajunge venind doar pe plaiuri, pe creste, dinspre (fapt semnificativ) Depresiunea Hateg, Valea Jiului sau Valea Cernei. Piscul secundar al vârfului Gugu - Cracul Pesterii - este alcatuit din blocuri de granit dezagregate, peisajul oferit de clivajul rocilor dizlocate si pravalite de climatul aspru de altitudine, fiind spectaculos. Cu toata inaccesibilitatea muntelui si duritatea rocilor, "pestera" sugereaza o munca titanica de amenajare, intrarea amintind de o poarta megalitica. Realizarea constructiei subpamântene a marelui preot a necesitat calcule si eforturi, care nu puteau avea decât o motivatie - o credinta intensa, capabila sa mobilizeze energii spirituale si materiale la un înalt nivel. În afara de acel "confort astronomic" necesar, locul trebuia sa mai contina si unele simboluri ale marelui preot, cum ar fi tringhiul dreptunghic format de cele trei vârfuri, posibile elemente de triangulatie pentru masuratori ceresti.
Un mister - Varful Gugu din Masivul Retezat - Godeanu
Ziua de 4 august 1991 are şi o conotaţie mai specială [...] Atunci, în zona Retezatului a avut loc un fenomen care a mai avut replici ciudate dar care nu a fost explicat nici până astăzi. Tocmai de aceea poate că e bine să ne reamintim de celebra poveste a Vârfului Gugu.
Iubitorii traseelor montane din Munţii Godeanu, aflat în vecinătatea Masivului Retezat, au semnalat existenţa în zona Vârfului Gugu a unor energii stranii, absolut inexplicabile. Acest vârf, încărcat de sculpturi megalitice, dispare cu desăvârşire la anumite ore din noapte, timp în care o linişte apăsătoare, grea, resimţită aproape fizic, încremeneşte întreg peisajul, ca într-un tablou. Un prim episod din aceste evenimente ciudate s-a derulat în noaptea de 4 august 1991, când din tabăra „Comisiei Centrale de Turism Sportiv”, stabilită în preajma Vârfului Gugu, s-a putut observa o „explozie” luminoasă, care părea că iese chiar din munte, în apropierea lacului Bucura. Culmea este că „explozia” luminoasă, care a ţâşnit spre cer, a luat cu ea şi Vârful Gugu. Cei şapte membri ai taberei nu au mai putut aţipi întreaga noapte, din pricina unor „apăsări atmosferice”, care le provocau o acută surescitare.
Următoarea întâmplare care a dat de gândit parapsihologilor a fost „accidentul” din noaptea de 13 spre 14 august, din acelaşi an, când un avion IL 14 al companiei Tarom s-a „pulverizat” în curmătura Bucurei, din imediata vecinătate a Vârfului Gugu. A fost sesizat „Centrul de Ştiinţe Perspective” şi „Asociaţia Naţională pentru Cercetări Aplicative Parapsihologice”, ambele cu sediul în Bucureşti, care au trimis un grup de zece persoane, condus de Mihaela Murai. Timp de două zile, între 17 şi 18 august 1991, membrii grupului şi-au stabilit tabăra în preajma Vârfului Gugu. În această perioadă s-au confruntat cu diverse stări de spaimă fără motiv, dar şi cu senzaţii acute de sufocare, în special noaptea, toate asociate „exploziilor” luminoase, cu liniştea unui peisaj devenit brusc straniu, precum şi impresia că sunt supravegheaţi de „ceva” ori „cineva” cu stăruinţă.
Cea mai mare surpriză le-a fost oferită însă la întoarcere, la Bucureşti, de aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi, pe care fixaseră imagini ale Vârfului Gugu, luate din zeci de unghiuri şi care nu înregistraseră, de fapt, niciun cadru. Din cauza acestor evenimente, din anul 1992, puţini turişti se mai încumetă să mai poposească în zonă, majoritatea acestora ocolind împrejurimile, nemaiîndrăznind să înnopteze în taberele din vecinătatea Vârfului Gugu. Cercetătorii în materie sunt puşi şi în faţa unor alt fel de argumente... După cum se ştie, Jules Verne, despre care se spune că a fost „iluminat” de o „inteligenţă cosmică”, şi-a plasat acţiunea romanului „Castelul din Carpaţi” exact în zona Gugu, fără ca autorul să fi vizitat vreodată România.
Victor Kernbach, autorul volumului „Enigmele miturilor astrale”, afirmă că Vârful Gugu este centrul unuia dintre „punctele energetice esenţiale” ale Terrei. Până la găsirea unor eventuale explicaţii ştiinţifice ale acestor fenomene, facem o invitaţie pentru cei curajoşi şi interesaţi de mistere: vizitaţi Vârful Gugu şi rămâneţi peste noapte în zonă!
