Din principiul eliberarii sufletului in timpul somnului, pare sa rezulte ca avem simultan o dubla existenta: cea a corpului, care ne da viata in relatia exterioara si cea a sufletului, care ne da viata in relatia oculta. In starea de eliberare viata corpului cedeaza locul vietii sufletului dar nu sunt la drept vorbind, doua existente. Sunt mai degraba doua faze ale aceleiasi existente, caci omul nu vietuieste in doua moduri.
Doua persoane care se cunosc pot sa se viziteze in timpul somnului si chiar multe persoane care cred ca nu se cunosc se intalnesc si isi vorbesc. Noi putem avea, fara indoiala, prieteni intr-o alta tara. Faptul de a merge, in timpul somnului, sa ne vizitam prietenii, cunostintele, oamenii care ne pot fi utili, este atat de frecvent incat il realizam noi insine aproape in fiecare noapte.
Care ar fi utilitatea acestor vizite nocturne, de vreme ce nu ne amintim nimic dupa aceea? Ramane in mod obisnuit o intuitie a visului, si aceasta este la originea anumitor idei ce ne vin in mod spontan fara a ni le explica si care nu sunt altele decat cele ivite in aceste conversatii.
Omul adormind, spiritul sau se trezeste, si ceea ce omul hotarase, spiritul este adesea departe de a-l urma, caci viata omului intereseaza prea putin spiritul atunci cand este eliberat de materie. Deci, omul nu poate provoca vizite spiritiste prin vointa sa... sa-si spuna "in noaptea asta vreau sa ma intalnesc prin spirit cu cutare persoana, sa-i vorbesc si sa-i spun cutare lucru".
Acest lucru se poate realiza doar la oamenii suficient de elevati, ceilalti petrecandu-si in cu totul alt mod existenta spirituala; se dedau pasiunilor sau raman in inactivitate. Se poate deci, dupa motivul pe care si-l propune, spiritul sa mearga sa viziteze persoanele dorite dar vointa pe care o are fiind treaz, nu este un argument pentru ceea ce face.
Un anumit numar de spirite incarnate pot astfel sa se intalneasca si sa aiba intruniri. Legaturile de prietenie, mai vechi sau mai noi, reunesc adesea astfel diferite spirite fericite de a se gasi impreuna. Prin cuvantul "vechi", trebuie sa se inteleaga legaturile de prietenie din existentele anterioare. Atribuim visului intuitia ideilor ivite in aceste intruniri oculte, dar a caror sursa o ignoram.
O persoana care si-ar crede unul dintre prieteni mort in timp ce el nu ar fi, ar putea sa-l intalneasca prin spirit, sa afle ca este viu si in acest caz, sa aiba aceasta intuitie la trezire. Ca spirit, el poate cu siguranta sa-si vada si sa-si cunoasca soarta; daca nu-i este impusa ca proba de credinta in moartea prietenului sau, el ar avea un presentiment al existentei sale, asa cum ar putea avea pe cel al mortii sale.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu