sâmbătă, 25 aprilie 2009

Simpatii si antipatii terestre


Doua fiinte care s-au cunoscut si s-au iubit se pot intalni intr-o alta existenta corporala. Ele nu se recunosc dar se simt atrase una fata de cealalta si adeseori legaturi intime fondate pe o afectiune sincera nu au o alta cauza. Doua fiinte sunt atrase una fata de cealalta prin circumstante fortuite in aparenta , dar de fapt este atractia a doua spirite ce se cauta in mijlocul multimii. Nu ar fi mai agreabil pentru ele sa se recunoasca. Amintirea existentelor trecute ar avea inconveniente mai mari decat credem noi. Dupa moarte, ele se vor recunoaste si vor sti timpul petrecut impreuna.

Simpatia nu este intotdeauna principiul unei cunostinte anterioare. Doua spirite care se plac se cauta in mod natural fara sa se fi cunoscut ca oameni. Exista intre fiintele ganditoare legaturi pe care nu le cunoastem inca. Magnetismul este calauza acestei stiinte pe care o vom intelege mai bine ceva mai tarziu.

Deseori se intampla sa simtim o repulsie instinctiva fata de anumite persoane la prima vedere. Aici este vorba de spirite antipatice care se ghicesc si se recunosc fara a-si vorbi. Doua spirite nu sunt neaparat rele, antipatia se poate naste dintr-o lipsa de similitudine in gandire, dar pe masura ce se inalta, nuantele se sterg si antipatia dispare.

Antipatia intre doua persoane se poate naste atat la cele al caror spirit este mai rau cat si la cele al caror spirit este bun. Doar cauzele si efectele sunt diferite. Un spirit rau are antipatie fata de oricine il poate judeca si demasca; vazand o persoana pentru prima data, el stie ca va fi dezaprobat; repulsia lui se preschimba in ura, in invidie si-i inspira dorinta de a face rau. Spiritul bun are repulsie pentru cel rau, deoarece stie ca nu va fi inteles si pentru ca nu impartasesc aceleasi sentimente; dar intarit de superioritatea sa, el nu are impotriva celuilalt nici ura, nici invidie: se multumeste sa-l evite si sa-l compatimeasca.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Niciun comentariu: