Misterele Bucegilor

 Sfinx Bucegi

 

Taina Marelui Sfinx

Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii. 

 Sfinx - Egipt

Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi. 

Sfinx - Peru

Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra? 

 Sfinxul din Bratocea - Muntii Ciucas

Muntele cu nume de om

"Un munte care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?" Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele "Omul". Altii spun ca e mai mult de atat. Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului. Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu "Tronul lui Zamolxe". Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial. E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m. Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.

Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele. Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele. Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse? 

 Babele

Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile. Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta. 

Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori. S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita "Biserica Trasnita". Vasile Lovinescu sustine si el, in "Dacia Hiperboreana," ca "muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri". 

 Sfinx banatean - Toplet

Nume vrajite

La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora. Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura. Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult. Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului. Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura... O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc... 

Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie. Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista. Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor. Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic. 

Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai "a comorilor"? Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului. Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului? 

Si atatea alte nume de poveste... Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor. 

Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas. Pana si "stanca" si "stana", vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi. 

Un urias sanctuar stravechi

Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor. A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate. 

Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru "Cel Sfant", iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte. Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti. Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii. Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu... Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu. Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului. Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile. 

Locul unde se intalnesc lumile

Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii. Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului. Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon. Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim. Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara. 

In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita "Sapte Izvoare", aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927. Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume! De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii 80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este "apa vie", cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori. 

Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant. Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie. Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar. Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.

Aurora Petam (Carpati.Org)

Profetii despre Romania I

Profetia lui R.A. Gupta Swami

Un cunoscut clarvazator indian se afla in aceste zile in Romania, in Bucovina, iar prezenta si mai ales declaratiile sale apocaliptice referitoare la viitorul Romaniei au creat deja controverse. Desi pentru publicul larg din Romania, R.A. Gupta Swami este un necunoscut, in mediile internationale el este recunoscut ca unul din cei mai de seama clarvazatori. Gupta Swami este profesor indian, doctor in istoria religiilor, guru si maestru spiritual. Mai mult decit atat, clarvazatorul indian sustine chiar ca, pentru o scurta perioada de timp, in anul 1983, a fost unul dintre clarvazatorii cuplului Ceausescu. Gupta Swami sustine ca a fost expulzat din Romania dupa ce i-a prezis Elenei Ceausescu sfarsitul pe care il va avea. In aceste zile, gurul indian s-a intors in Romania pentru a vizita regiunea Bucuvinei, acolo de unde el crede ca va pleca viitorul conducator al lumii. 

„Ceea ce mi-a purtat pasii spre binecuvintatul pamant al Bucovinei e faptul ca, intr-un viitor nu prea indepartat, de aici va porni la intalnirea cu destinul sau cea mai puternica personalitate politica pe care o va cunoaste poate mileniul care a inceput. Un conducator care nu va mai fi ceea ce este. Am venit sa ma familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mantuitorul omenirii viitoare... Din Bucovina se va ridica un om bun si credincios, tare ca o stanca. O mana de fier, un om intelept si drept, de nimeni cunoscut asa pana la acea data. El va opri prabusirea natiunii romane si tot el o va inalta in fruntea statelor de pe glob. Romania va ajunge in scurt timp la cea mai mare extindere teritoriala din intreaga sa existenta si la cea mai mare inflorire economica”, sustine R.A. Gupta Swami intr-una din profetiile sale. Pana la inflorirea Romaniei, clarvazatorul indian sustine insa ca tara noastra va trece printr-o baie de sange si va participa inca de la inceput la cel de-al treilea razboi mondial. „Ultimul razboi mondial va fi declansat si intretinut de fortele oculte care conduc omenirea. Romania va participa la razboi inca inainte de extinderea si mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducatorilor ei. Tinerii romani vor muri pe capete in tari straine, in locul unor straini, pentru o cauza nedemna de interesele romanilor. Presedintele Romaniei va fi ucis intr-un atentat pus la cale de opozanti din propriul partid, de guvernamant. Moartea sa si fariseismul ucigasilor aflati la conducerea Romaniei vor declansa explozia sociala care se va rostogoli ca un bulgare de zapada pe covorul nenorocirilor romanesti. Mii de romani vor muri sub pretextul infaptuirii dreptatii pe care o asteptau de atatia ani. Romania se va scalda intr-o baie de sange, demna de personajul Dracula”, a mai declarat Gupta Swami. (articol din ziarul  "Cronica Romana" - 14 mai 2004 )

 

În secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii. Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea celui de-al III-lea şi de fapt ultimul război mondial. Ţările care vor fi puternic spiritualizate vor dobândi imediat, la sfârşitul acestui ultim război, supremaţia mondială. Ţările noastre, India şi România, vor deveni atunci pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi de comunism printr-o mişcare socială ce va fi cu mult mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, ce va fi bazată cel mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii de piaţă care cel mai adesea sunt complet lipsite de suflet.

 Profetia Vangai despre Romania

"Eu sunt prea mica pentru ca el sa vina la mine, asa ca eu transmit aceasta veste care mi-a venit de Sus si care va trebui dezvaluita in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005. In cel mult o luna de zile, aceasta profetie sa fie dusa aceluia la care voi face referire aici. Daca nu se va putea ajunge la el, atunci sa fie data oamenilor din jurul lui. Sa va ajute Dumnezeu! In bucuria acestei lumi, in Romania va fi ACELA care a fost promis lumii. Intraga lume se va bucura de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii sai, pana cand va veni ceasul sau. Putere de Sus el va avea! Pamantul, Apa si Focul il vor ajuta. Odata cu inceperea lucrarilor lui in aceasta lume, minciuna va disparea. Acest lucru se va intampla in 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primul care il va recunoaste, va fi poporul sau. Drept rasplata, va aduce acest popor pe inalte culmi ale desavarsirii din aceasta lume. Acest popor va fi un exemplu real pentru toate popoarele lumii. El nu va calari un cal real, cu unul de fier pe care singur il va manui."

Profetia lui Sundar Singh

Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer. În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească.

Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu. În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei.

Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu - de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu. Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud. Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.

În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu. Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero. România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘’Nou Canaan’’, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil “Nou Ierusalim” pământesc.

Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea Noului Ierusalim biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine. În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.

Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea Adevarului îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni Una cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede.  Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.

Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului. Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez - rasa galbenă - în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti. 

După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război “al sufletului” va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna. În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic.

Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “Noul Ierusalim” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr. În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.

Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri. O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate.

Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere. Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc. Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.

Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc. Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui.

Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru. Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală. Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie. Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină.

Iisus spune: "De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu. Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma spiritului, se află o scânteie din Dumnezeu.

Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă. În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări.

Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti. În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.

În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi. Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine. Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii. Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea.

Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile. În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.

Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim – România, va fi dusă lupta cea mai aprigă. 

Profetia  Fericitului Agathanghel de Zosima

Am vazut 3 focuri pe o movila inalta pe Dunare, un glas striga: Romanie, Romanie, sfarsitul necazurilor tale un 5 si 50, adica 550 de ani. Vedenia are loc la anul 1327+550 de ani=1887, cand Romania si-a dobandit independenta. Apoi am vazut un bou si un leu. Boul este mult luptator, dar va scoate drepturile sale, anul 1916 biruinta. De cand e tara aceasta a avut numai de suferit, dar a rabdat ca si boul, este boul de pe stema Moldovei. Leul este prea viteaz, se va ridica deasupra cocosului (Ungaria). Cocosul insa va scoate ochii leului, i-a scociorat in 1940, ne-a luat Ardealul, dar Leul (Transilvania) a luat inapoi de la unguri Ardealul.”

“Si atuncea se vor duce toti la dansul din toate partile si isi vor cere partile tarilor care au fost robite de alti imparati, si isi vor lua locurile care le au stapanit altii cu nedreptate, pentru ca, zice: se vor intoarce fiecare la cuiburile parintesti, ca zice Sf. Metodie: si boul va ragi, adica tara noastra (Romania), care era de jaful tuturor. Asisderea vor face natiunile, si isi vor lua partile lor fiestecare. Ca imparatul acesta asa va fi de pasnic, ca va fi ca un tata al tuturora. Romania va lua toate hotarele sale! “ (extras din cartea "Hristmos" - tradusa in Manastirea Neamt, anul 1905).

Parintele Arsenie Papacioc 

„Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-am zis: - Nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foamea. Să vă pregătiţi pentru martiraj. Rugăciunea Tatăl nostru „Şi nu ne duce pe noi în ispită” se referă la lepădările de Dumnezeu. Acesta este testamentul pe care trebuie să-l urmăm noi. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti necioplit”.

Agathanghel, traitor la 1273 in insula Rhodos

Intr-o vreme a circulat aceasta profetie despre Romania, intr-o carte, editie restransa, dar adunata repede de o mana nevazuta, chiar si din colectiile particulare, pentru a nu se citi ceea ce Dumnezeu ii va da Romaniei.

„În vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe”.
 

Fraţilor, noi suntem obiectul acestei minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a proorociei, care continuă: „Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor”, si aici noi ne-am cutremurat. Iată deci misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi. Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început. Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege, rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii, de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă, servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce împotriva ta. Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.Să aducem neamul la Biserică! Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”

Parintele Arsenie Boca 

  

„Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva (atunci a început revoluţia) Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)
 

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Neofit Pustnicul 

A proorocit Neofit Pustnicul, un nevoitor isihast român, că “vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această Înviere tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate [...] Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumină şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare încât va depăşi toate legile fireşti”.

Parintele Iustin Parvu

Să ne întipărim în inimă şi cuvintele Duhovnicului Neamului, Părintele Justin Parvu: „Ţara Românească este o ţară sfinţită, cu un popor sfinţit. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!” 

va urma 

Alte articole: 

Profetiile celebrei Vanga  

Profetiile Sfantului Malachia

Sincronicitatile

Probabil ca ati trait voi insiva acele “coincidente” stranii, cand o anumita intamplare pare, cumva, ca este mai mult decat o simpla potriveala. Ele va lasa cu un sentiment ciudat, ca si cum, poate, ati dat peste un episod din “Zona crepusculara”. Am observat si am studiat sincronicitatile, timp de peste treizeci de ani. Ele m-au intrigat si mi-au starnit interesul. Asemenea multor oameni, am trait si eu foarte multe astfel de experiente, poate de ordinul sutelor, in cabinetul meu de terapie si in cadrul seminarelor mele.

Sincronicitatile sunt rezultatul unei profunde conexiuni intre constiinta si lumea noastra materiala, care ne sfideaza logica obisnuita. Pe la 20-30 de ani, consideram ca natura paradoxala a sincronicitatilor era perturbatoare, dar acum nu mai cred ca logica este elementul esential, asa cum consideram odata. Unele lucruri nu sunt doar albe sau negre. Iar parerile noastre despre modul in care functioneaza universul sunt doar niste idei.

Recent, am intalnit un fizician, in Elvetia, care mi-a impartasit viziunile sale asupra stiintei, in raport cu perceptia umana. Mi-a placut aceasta analogie, despre care voi vorbi acum. El mi-a spus ca noi suntem asemenea unor copii care privesc la un joc de carti, al mamei si tatalui lor. Pe moment, canasta este jocul la care privim si, prin observare, intelegem unele dintre reguli. Dintr-o data, ei schimba jocul si incep sa joace poker. Regulile s-au schimbat, iar noi suntem zapaciti. Stiinta reprezinta actiunea de a observa jocul de carti al cosmosului si de a deslusi intelesul regulilor. Potrivit spuselor acelui fizician, nu exista legi cosmice. Ceea ce pare a fi lege se poate schimba cat ai clipi, ori de cate ori se schimba jocul.

Intr-un mod cat se poate de real, pentru mine, intalnirea cu sincronicitatile a reprezentat “schimbarea jocului”. Experimentasem, oarecum, astfel de situatii, pe la 20 de ani, dar, in timp ce invatam pentru absolvirea studiilor de psihoterapeut, ele s-au mai rarit. Eram preocupat sa devin un profesionist si nu mai aveam timp sa acord atentie unor astfel de coincidente ciudate. Pe vremea aceea, nici nu stiam ca exista un nume pentru aceste intamplari bizare. Pe masura ce imi dezvoltam practica privata, eram foarte multumit de modesta mea versiune despre “regulile jocului”. Aveam propriul meu ungher in alb si negru – si totul parea suficient. Eram un psihoterapeut cu o practica privata de succes. Era chiar si o lista de asteptare cu oameni care vroiau sa ma vada. In pozitia mea, eram in siguranta, daca nu chiar ingamfat. Chiar daca mai experimentam, din cand in cand, evenimente de sincronicitate, ele nu constituiau un pericol pentru viziunea mea logica asupra universului. Apoi, a aparut ea. Un alt terapeut imi trimisese o pacienta, pe nume Sue (nu este numele sau real), care suferea de multa vreme de depresie si paranoia.

Declansarea incendiilor

In cadrul primei noastre sesiuni, Sue mi-a spus ca izbucneau deseori incendii in vecinatatea casei sale. Avand o neliniste caracteristica personalitatilor de tip paranoid, aceasta repetare suparatoare a incendiilor era pentru ea o mare sursa de tulburare. Fiind un terapeut bazat pe logica, am presupus ca ea doar isi inchipuia problemele legate de incendii, dar am incurajat-o sa vorbeasca in continuare. S-a dovedit ca, pe la varsta de 7 ani, ea incendiase din greseala casa familiei sale, care fusese complet distrusa. Din momentul acelui accident incolo, ea s-a temut de foc, mai ales de acela care parea sa izbucneasca in jurul sau, fara niciun motiv. Si atunci, ca intotdeauna, aveam o lumanare aprinsa in cabinetul de terapie, care era pentru mine un simbol al “luminii cunoasterii”, pe care ma straduiam sa o ating, in numele meu si al clientilor mei. Aceasta lumanare era asezata pe polita semineului. Pe masura ce continuam sa vorbim, am auzit zgomotul unei explozii ciudate in cabinetul meu. M-am uitat imprejur si, consternat, am vazut ca lumanarea explodase, iar ceara ardea, imprastiata pe tot semineul. Nevenindu-mi sa cred, priveam la suvoiul de ceara in flacari, care se scurgea pe podeaua de lemn. Am sarit repede si am stins focul. Iar ea mi-a spus: “Vezi, ti-am spus eu!”

Am asigurat-o ca a fost vorba de o simpla coincidenta si ca astfel de lucruri nu se intampla in realitate. (De atunci, am ajuns chiar sa cred ca nu exista o doar singura realitate. Sunt de acord cu Chomsky, care sustine ca nu exista decat realitati perceptuale, care sunt unice pentru fiecare persoana in parte. Dar, revenind la povestea mea, pe atunci credeam ca exista o singura realitate consensuala pe care cineva o poate folosi ca masura a tuturor lucrurilor). Inarmat cu o astfel de rigurozitate infatuata a perceptiei mele, am asigurat-o pe Sue ca o puteam ajuta sa se elibereze atat de vinovatia declansata de incidentul din copilarie, cat si de ideea falsa ca era, fara voia sa, un fel de incendiator.

Am reprogramat-o pentru saptamana urmatoare. In timpul urmatoarei sesiuni, pe cand discutam detaliile incidentului din copilarie, am auzit sunetul sirenelor. Am privit pe fereastra si am vazut cisternele pompierilor oprite in fata unei case cuprinse de flacari, de pe cealalta parte a strazii! Am asigurat-o pe clienta mea tulburata ca aceasta era, fireste, o alta coincidenta bizara, dar, oricum, doar o coincidenta. Nu era, si nici nu putea fi vorba, in mod logic, de vreo legatura cu faptul ca Sue imi spunea o poveste despre un incident din copilarie, chiar daca acesta se referea la faptul ca daduse foc casei parintesti. I-am aratat cum sa comunice in scris, intr-un jurnal, cu micutul sau copil interior oprimat de sentimentul vinovatiei si am rugat-o sa aduca ceea ce va scrie, cand ne vom intalni din nou. Am programat o noua sesiune pentru saptamana urmatoare.

In zilele care au urmat, am incercat sa ma autoconving ca planul meu terapeutic era bun. De buna seama, aveam de partea mea intreaga teorie referitoare la psihoterapie. Sarcina mea era sa o determin sa-si retraiasca evenimentul suprimat din copilarie, sa vorbim despre el, sa derulam inapoi energia blocata in psihicul sau, sa aducem in mintea constienta tulburarea tinuta captiva in subconstient. Astfel, sentimentul de vinovatie putea fi eliberat. Trebuia sa o desensibilizez  pe Sue fata de ideea de foc, aprinzand o alta lumanare, demonstrandu- i ca aveam incredere in afirmatia mea ca asemenea fenomene, cum ar fi declansarea focului, erau niste simple iluzii.

La ce-a de treia intalnire, eram putin agitat. Am aprins lumanarea si m-am asezat pe scaunul meu. Am inceput sa discutam despre sentimentele sale legate de copilarie si de intalnirile noastre precedente. Din partea sa, discutia era foarte emotionala si, impreuna, am reusit sa atingem emotii foarte profunde. Am simtit ca ajunsesem intr-un moment propice vindecarii, si am condus-o intr-o usoara stare de hipnoza, pentru a retrai incidentul din copilarie. Sesiunea se apropia de sfarsit. Nu mai izbucnise niciun foc in cabinetul meu, sau de-a lungul strazii. Victorios, eram gata sa-i dau aceasta veste buna, cand – si jur ca acesta este purul adevar – o furgoneta noua a fost cuprinsa de flacari, chiar in fata cabinetului meu. Ea se apropia de semaforul din intersectia, unde se afla cabinetul meu si tocmai luase foc! Gasindu-mi cu greu cuvintele cu care sa o pot linisti, i-am spus, destul de neconvingator, ca focul s-a mutat ceva mai departe de noi, ceea ce indica, probabil, ca faceam progrese.

Am stabilit o noua intalnire. Saptamana urmatoare, o clienta foarte nervoasa a venit in cabinetul unui terapeut foarte nervos. Dar, nu s-a mai intamplat nimic – si nimic asemanator nu a mai aparut vreodata. Munca din aceste patru saptamani i-au transformat stigmatul copilariei, iar fenomenele gen poltergeist din jurul sau au luat sfarsit. Munca noastra comuna s-a incheiat cu succes, dar nu a fost deloc usor. Partea logica a creierului meu s-a chinuit foarte mult sa priceapa ceva din ceea ce se intamplase. Oare era posibil ca o constiinta umana sa creeze cu adevarat fenomene precum aprinderea spontana a focului? M-am asigurat pe mine insumi ca astfel de lucruri nu erau reale, ci erau doar niste coincidente bizare. In ciuda a incercarii mele de a-mi mentine starea de confort, senzatia de neliniste nu a disparut. In pregatirea mea profesionala nu se facuse nicio referire la faptul ca se pot intampla asemenea lucruri in procesul terapeutic. Pur si simplu, eu nu aveam cadrul conceptual pentru asemenea evenimente stranii. 

Timp de peste un an, am continuat sa primesc clienti cu dileme psihologice neobisnuite. Deseori, munca terapeutica necesita patrunderea in teritoriul transpersonal. De exemplu, uneori, rezolvarea unei probleme psihologice obisnuite a condus la o “posibila” viata anterioara. Spun posibila, fiindca nu exista o modalitate stiintifica de a dovedi daca o anumita experienta este cu adevarat dintr-o alta viata sau este o metafora creata de mintea subconstienta. Printre altele, eu am descoperit ca determinarea autenticitatii unei amintiri dintr-o viata anterioara nu este chiar atat de importanta, daca ea poate schimba comportamentul psihologic in prezent. Dupa cum spunea bunica mea, dovada este in budinca; dar, sa revenim la cabinetul meu de terapie. Coincidente bizare apareau peste tot, precum ciupercile dupa ploaie. Apoi, am trait experienta unei coincidente, care mi-a bulversat mintea.

Reptila launtrica

De ceva vreme, avusesem o serie de vise in care eram urmarit. O reptila gigantica, cu o arma Uzi automata, ma pandea din tufisuri, pentru a ma asasina imediat ce ieseam din casa. Acest vis s-a repetat aproape in fiecare noapte, timp de cateva saptamani. Visul era foarte suparator si parea real; am inceput sa notez intr-un jurnal si sa dialoghez cu asasinul reptilian. Nu voi intra in detalii aici, fiindca aceasta experienta nu se refera direct la subiectul acestui articol, dar pot spune ca a fost implicata foarte multa energie, dupa cum va puteti imagina.

Intr-o noapte, dialogam cu creatura din vis prin intermediul jurnalului meu. Dupa un timp, am chemat-o, spunandu-i ca imi produce o stare emotionala neplacuta. I-am dat asasinului meu virtual numele de Liz, fiindca era, desigur, o reptila (NT: Lizard, in limba engleza). Atunci, a sunat telefonul. Imi amintesc ca m-am uitat la ceas. Era aproape 3 dimineata. M-am dus la bucatarie si am ridicat receptorul. Vocea de la capatul firului era clara, desi era foarte multa energie staica pe linia telefonica. “Este Liz acolo?”, a intrebat vocea. “Da,” i-am raspuns, “Si as vrea sa plece!” Am inchis telefonul, iar mintea mea a luat-o razna. Adica, ce posibilitati ar fi existat ca un strain sa greseasca apelul, cautand pe cineva cu numele de Liz, in timp ce eu dialogam cu o creatura din vis, numita Liz?

Intr-o zi, am dat peste scrierile unui psihiatru elvetian, Carl Jung. Dintr-o data, am descoperit cadrul pentru aceste intalniri stranii. In cartile sale, Jung descria ceea ce experimentasem eu. El avea si o definitie pentru aceste experiente: “Sincronicitatile indica ceva care se misca in profunzimea mintii subconstiente. Cand aceasta miscare este suficient de puternica, ea influenteaza mediul exterior”. Dr. Jung a fost inspirat in teoria sa privind sincronicitatea de o experienta foarte ciudata cu un pacient de-al sau. Atunci, pacientul a descris un vis profund si plin de viata despre un bondar. Era pe la mijlocul iernii si afara se asternusera mormane de zapada. Deodata, Dr. Jung si pacientul sau au auzit o bufnitura in fereastra acoperita de gheata. S-a dovedit ca sursa acelui zgomot era un bondar!

Posibilitatea unei astfel de intamplari iti tulbura mintea. Ciudatenia unui astfel de eveniment te descumpaneste. Cum era posibil ca un bondar sa zboare de colo-colo in miezul iernii, lovindu-se, in mod repetat, de fereastra unei incaperi in care un pacient povestea un vis in care aparea un bondar? Eram coplesit. Carl Jung a devenit calauza mea. Am citit tot ce mi-a cazut in mana. Si, s-a intamplat ceva foarte ciudat. Cu cat acordam mai multa atentie sincronicitatilor, cu atat ele pareau sa se manifeste tot mai des. Sincronicitatile trezesc intotdeauna o senzatie ciudata. Cred ca acest lucru se datoreaza unei alinieri bruste intre experienta noastra interioara si lumea exterioara. Timp de unul sau doua momente, cele doua lumi ale noastre, interioara si exterioara, par extrem de conectate. Uneori, sincronicitatile pot fi amuzante. In cadrul unui workshop din Big Island, Hawaii, un tanar (sa-i spunem Joe), s-a confruntat cu puterea evenimentelor sincronice, intr-un mod foarte amuzant.

Broasca testoasa

Aceasta era prima calatorie a lui Joe in Hawaii, iar el se indragostise de scufundari. El isi luat echipamentul de scufundare si plonja in apa din apropierea hotelului, ori de cate ori era posibil. Intamplator, pe tot parcursul workshop-ului, apele au fost pline de broaste testoase. Stiu acest lucru fiindca si mie imi plac scufundarile si m-as fi aruncat oricand in apa. Unora le place sa inoate cu delfinii, dar eu prefer broastele testoase. In primul rand, pentru ca pot tine ritmul cu ele. Inotul alaturi de o testoasa de 100 de ani este o experienta minunata. Imi amintesc cum am inotat cu una dintre aceste simpatice vietuitoare, timp de aproape o ora. Semana la fata cu Yoda din Razboiul stelelor si, de fiecare data cand ma privea, ma simteam asemenea unui copil de 4 ani; lumea se transforma, din nou, intr-un loc magic, minunat. In ultima zi a workshop-ului, Joe a iesit pentru o ultima runda de scufundari din aceasta calatorie. Spre disperarea sa, toate broastele testoase disparusera si nu mai ramasese nicio urma a prezentei lor. Totusi, el si-a amintit de exercitiile noastre de materializare a dorintelor si a inceput sa le practice.

Secretul materializarii

In timpul workshop-ului, explorasem efectele emotiilor, in special in legatura cu manifestarea. Ca parte a acestei explorari, am facut un exercitiu in care ne-am imaginat emotia pe care doream sa o exprimam in viata noastra. Cheia era sa fim cat mai la obiect posibil si sa simtim, cat mai puternic posibil, emotiile generate de obtinerea rezultatului dorit. Impreuna, cele doua elemente (specificitatea si emotia) sunt aliati puternici in procesul de materializare. M = S + E.

Important este sa fiti cat mai exacti posibil, imaginandu-va detaliile in minte, cat mai clar. Apoi… sa generati emotii pozitive in legatura cu aceasta viziune. Sa simtiti ca aveti deja ceea ce va doriti – si, un aspect foarte important este sa simtiti recunostinta, ca si cum ati avea ceea ce va doriti! Urmatorul pas implica detasarea de viziune si de emotii. Ati creat un electromagnet. El va incepe sa atraga situatia/situatiile catre voi, care sa va ajute in materializarea viziunii. Dar trebuie sa va detasati de magnetul mental, ca sa zic asa. Detasati-va de dorinta – si fiti siguri ca veti fi surprinsi de rezultat. Apoi, faceti ceea ce simtiti ca ar fi necesar pentru a materializa dorinta respectiva. De obicei, nu ajunge doar sa va imaginati materializarea dorintei. Trebuie sa si faceti ceva. Dar, in general, veti descoperi ca “magnetul mental” pe care l-ati creat va face ca materializarea sa se produca mai rapid si cu un efort mai mic. Cu toate acestea, trebuie sa aveti grija. Fiti atenti cu ceea ce alegeti sa creati si asigurati-va ca nu va leza pe nimeni – inclusiv pe voi insiva. 

Dar, sa revenim la Joe si la disparitia testoaselor. Plutind prin apa, el a inchis ochii si si-a reamintit cum se simtea atunci cand inota cu batranii sai prieteni. Mi-a spus ca s-a simtit atat de puternic, incat, la un moment dat, nu mai stia ce era real si ce doar isi imagina. Si-a amintit sa cheme testoasele din inima si, pentru un timp, a continuat sa inoate. Apoi, a deschis ochii, gata sa se intoarca inot pe plaja hotelului. Spre uimirea si incantarea sa, broastele testoase se intorsesera! Inotau peste tot in jurul sau. Intr-o stare de extaz, Joe a inotat impreuna cu noii sai prieteni, tot timpul care-i mai ramasese. Acest eveniment sincronistic a fost cu adevarat extraordinar pentru Joe; dar, a mai urmat ceva interesant. Intors in camera, Joe si-a facut bagajul, gata sa paraseasca hotelul, pentru a pleca spre casa. Pe cand facea check-out-ul, Joe s-a intors catre un prieten al sau din copilarie, cu care pierduse legatura. Ei crescusera impreuna, iar acesta era momentul minunat al regasirii. Incredibil de interesant, numele sau era Turtle (broasca testoasa)!

De-a lungul anilor, am observat ca sincronicitatile apar adesea in preajma mortii sau a transformarilor psihologice care sunt percepute asemenea mortii. Am trait experienta unei astfel de sincronicitati ciudate in preajma mortii mamei mele. 

Am primit un telefon, tarziu, in noapte, de la o sora medicala de la un camin de batrani, care mi-a spus ca mama era pe moarte. Am condus cinci ore si am ajuns la casa parintilor mei dupa amiaza, tarziu. Cand am intrat in casa, tata si fratele meu urmareau TV I, in incaperea invecinata camerei mamei mele. Sora medicala m-a salutat si a iesit, pe moment, din camera. Mama era aproape inconstienta, dar m-a recunoscut. Mi-a cerut sa-i cumpar ceva de la magazin, ceea ce mi s-a parut ciudat, dar am plecat sa-i aduc ceea ce dorea. Cand m-am intors, tata si fratele meu inca se uitau la televizor. Amandoi erau infricosati de moarte, iar refuzul lor fata de ideea mortii ii facuse sa stea in fata televizorului, in sufragerie, in loc sa fie alaturi de mama mea, in ultimele sale momente. M-am oprit sa vad la ce se uitau. Programul a continuat cu o telenovela banala, in care personajele principale erau intr-un salon de spital cu o ruda care, ia ghiciti, tocmai isi dadea sufletul! Am intrat in dormitor si am vazut ca mama murise. Un timp, mi-a parut foarte rau ca nu am fost alaturi de ea in momentul plecarii; apoi, am descoperit ca astfel de evenimente erau tipice unor asemenea situatii. O persoana in pragul mortii alege sa moara atunci cand persoanele dragi lor nu se afla in apropiere.

Pisica lui Schrodinger si incertitudinea cuantica

Pe cand aveam vreo patru ani, parintii mei mi-au daruit, de Craciun, un “Jack‑in‑the Box” (NT: cutiuta cu surprize; este o jucarie constituita dintr-o cutie, cu o manivela. Cand se rasuceste manivela, ea canta o melodie, adesea "Pop Goes the Weasel". La sfarsitul melodiei, capacul se deschide si apare un mascarici). Imi placea la nebunie. As fi stat ore intregi sa invart manivela, ca sa ascult melodia. La nota finala, capacul se deschidea si aparea Jack, cu micuta lui palarie de clovn. Titlul acestui articol l-am dat in onoarea acelei cutiute cu surprize. Eu cred ca sincronicitatile seamana foarte mult cu ea. Ei bine, poate ca seamana mai mult cu o combinatie intre cutiuta cu surprize si pisica lui Schrodinger. Cei care nu sunt niste adepti infocati ai fizicii cuantice s-ar putea sa nu recunoasca prietena-felina a lui Schrodinger. Pisica nu a existat niciodata in realitate, ea fiind doar o plasmuire a imaginatiei lui  Schrodinger. Pe vremea aceea, el se lupta cu una dintre numeroasele ciudatenii ale teoriei cuantice – incertitudinea. In ceea ce priveste mecanica cuantica, problema este ca nu poti prezice niciodata nimic cu certitudine. Nu exista decat probabilitatea ca ceva sa se poata intampla sau nu. De fapt, acest lucru l-a pus in incurcatura si pe Einstein, care remarca cu sarcasm: “Dumnezeu nu joaca zaruri”!

In incercarea sa de a explica inexplicabilul, Schrodinger a nascocit o cutie imaginara. In fizica cuantica, o multime de lucruri sunt imaginare, cata vreme nu exista nicio posibilitate de a vedea ceva atat de mic. Oricum, sa ne imaginam ca o pisica se afla intr-o cutie inchisa etans, in care se introduce hrana otravita. Folosind modelul cuantic, nu putem prezice daca, dupa un timp, pisica este moarta sau vie. Doar atunci cand deschidem cutia si privim inauntru, toate probabilitatile se naruie in fata unei singure realitati – o pisica vie sau moarta. Nu stiu de ce Schrodinger a ales un exemplu legat de viata si moarte. De ce n-o fi pus un ghem din iarba matelor, ca sa vada daca pisica se joaca sau nu cu el? Din cate stiu eu, nimeni nu i-a pus vreodata aceasta intrebare, deci, cred ca nu vom sti niciodata. Dar, fiindca am abordat acest subiect, puteti observa ca mintea lui Schrodinger, asemenea mintii voastre sau mintii mele, este ea insasi un fel de cutie a lui Schrodinger. Adica, probabil ca erau sute de posibilitati care se invarteau prin mintea sa subconstienta. O pisica intr-o cutie; un catel intr-o cutie; sau, poate, o broasca testoasa intr-o cutie! Poate ca experimentul a fost legat de observatia daca mica jivina dormea sau era treaza. Mult mai dragut, cred eu, decat sa vezi daca traieste sau nu.

Oricum, gandirea este cam la fel. Nu putem prevedea ceea ce va produce mintea noastra, pana cand acel ceva nu apare! Ati observat acest lucru in legatura cu mintea voastra? Gandurile pot fi extrem de imprevizibile, intr-o oarecare masura datorita faptului ca gandul insusi este un eveniment cuantic. Iar evenimentele cuantice sunt, intr-adevar, ceva foarte mic. De fapt, pentru a intra sub incidenta legilor mecanicii cuantice, ceva trebuie sa fie mai mic decat o sutime dintr-un inci (1 inci = 2.54 cm). Obiectele atat de mici, cum ar fi particulele atomice s.a.m.d., au o masa (greutate) atat de mica, incat nu sunt influentate de forta gravitatiei, cum sunt obiectele mai mari decat o sutime dintr-un inci.

O scurta privire asupra neuropsihologiei ne arata ca atat neurotransmitatorii, cat si neuropeptidele se simt in largul lor in interiorul campului cuantic. Aceste creaturi moleculare raspund de gandire si sentimente, gazduind, totodata, si alte functii biologice. Si, ia ghiciti, voi nu puteti prevedea ceea ce vor face ele. Nu puteti decat sa va hazardati sa ghiciti. Exista posibilitati infinite in privinta directiei pe care o va lua gandul. Doar atunci cand el apare in constiinta noastra, putem spune cu certitudine incotro se indreapta. Pana atunci, totul este incert. Nu exista nicio certitudine.

Haideti sa revenim la teoria sincronicitatilor gen Jack‑in‑the‑Box. Invartiti si tot invartiti si, dintr-o data, din cutie apare Jack. Este o metafora foarte ciudata, trebuie sa admit, sa spui ca psihicul nostru este precum o cutie muzicala, dar se pot face anumite paralelisme. Atunci cand ceva incepe sa se rasuceasca in psihicul nostru, ceva care dispune de o imensa energie emotionala, se pot intampla lucruri interesante. Iar daca rasucim (cream energie) suficient de mult, apare ceva. Acum, acest “ceva” poate lua multe forme. Uneori acest ceva ne este cunoscut, alteori ne poate surprinde. De exemplu, daca suntem furiosi, putem tipa, sau putem lovi ceva sau pe cineva, sau putem pastra in noi aceasta furie. Insa, aceasta energie trebuie sa se duca undeva. Energia nu poate fi distrusa. Ea, pur si simplu, isi schimba forma. Daca energia voastra mentala/emotionala este destul de puternica, ea poate influenta mediul exterior. Eu cred ca asa apar sincronicitatile.

Pe la douazeci de ani, eram deja bine asezat pe calea mea spirituala si devenisem un vegetarian convins. Odata, am mers la restaurant cu prietenii, unde am comandat o salata vegetariana “iluminata spiritual” si apa cu lamaie. Dar, problema era ca eram lihnit dupa proteine. Imi amintesc ca, in mintea mea, am schimbat comanda, in timp ce chelnerita plecase sa aduca puiul comandat de prietenii mei. In realitate, am auzit o voce tipand in capul meu: “Nu-l asculta pe vegetarianul asta nebun! Eu vreau cheeseburger cu cartofi prajiti”. Dar nu am spus nimic cu glas tare. Cand chelnerita s-a intors cu comenzile noastre, mi-a pus in fata un burgher si cartofi prajiti. Prietenii mei erau contrariati. Ei si-au amintit cu certitudine ca eu comandasem o salata vegetariana. Chelnerita a negat, neincrezatoare: “Puteam sa jur ca ati cerut un cheeseburger”, a spus ea. “E in regula”, i-am raspuns si a fost cea mai buna mancare pe care o mancasem de luni de zile. 

Acesta este un exemplu bizar de sincronicitate, dar are toate elementele necesare. Fusese emisa o mare cantitate de energie mentala/emotionala in psihicul meu. Intr-un fel sau altul, chelnerita se “acordase” la dorinta mea reala pe care o ascundeam atat de prietenii mei, cat si de mine insumi. Cand ea s-a intors cu comanda noastra, Jack a tasnit afara din cutie, iar ea mi-a pus in fata obiectul dorintei mele. Iata mecanica cuantica in actiune!

Eu presupun ca noi toti cream sincronicitati in jurul nostru, chiar daca suntem sau nu constienti de acest lucru. Motivul pentru care am scris acest articol este credinta mea ca, in viitor, vom experimenta tot mai multe sincronicitati, atat la nivel individual, cat si colectiv. Si cred ca este util sa recunoastem faptul ca sincronicitatile sunt functii ale constiintei. Ele traiesc in lumea launtrica, acolo unde mintea intalneste materia, si sunt indicatori ai puterii pe care o purtam in noi. Provocarea este cum sa interpretam corect sincronicitatile.

Realitate si iluzie

Toate acestea ma duc la o alta observatie in privinta sincronicitatilor. Ele nu inseamna, in mod obligatoriu, ceea ce credem noi. Ele sunt, pur si simplu, evenimente paralele. Ceva s-a petrecut in lumea exterioara, ceva ce este asemanator cu ceva din lumea noastra launtrica. Ele sunt o semnatura, un semn ca ceva profund s-a miscat in psihicul nostru.

Cunosteam o femeie care a interpretat in mod gresit o sincronicitate si s-a trezit abandonata in mijlocul desertului. Pe atunci, ea era profund interesata de OZN-uri si tanjea sa fie preluata de “nava-mama”.  Saptamani intregi, ea a avut tot felul de fantezii in care se ducea in desert, de unde putea fi preluata la bordul unei farfurii zburatoare. Cred ca tocmai se vorbea despre marturiile privind prezenta OZN-urilor, fapt care i-a alimentat fantezia. Oricum, intr-o noapte, in timp ce trimitea rugaciunile sale arzatoare acasa, ”in Pleiade”, o stea cazatoare a lasat o dara luminoasa pe cer. Ea „a stiut” ca acesta era un mesaj de la fratii si surorile sale stelare, care veneau sa o ia acasa.  

Unii ar putea chiar sa considere experienta sa drept un semn, dar, dupa mintea mea, semnele apar de la sine, fara vreo corespondenta mentala. Cu alte cuvinte, ea trimisese deja o rugaciune fierbinte catre univers atunci cand dara luminoasa aparuse pe cer. Meteoritul aparuse simultan cu activitatea sa mentala. Acest lucru i-a dat aspectul unei sincronicitati. Ea si-a parasit serviciul si si-a vandut lucrurile. Nu si-a pastrat decat cateva haine si Fordul Pinto. Apoi, a condus din Carolina de Nord, pana in New Mexico, unde a asteptat marea intalnire. Insa, nava mama nu s-a aratat niciodata. Cred ca a asteptat timp de vreo cateva saptamani, pana cand a ramas fara mancare, apa si bani. S-a intors acasa daramata, fara slujba si facandu-i pe prietenii sai sa creada ca a luat-o razna.

Ea si-a interpretat gresit sincronicitatea. Asta nu inseamna ca a inteles acest lucru. Iar eu cred ca acesta este pericolul cu aceste creaturi ciudate ale mintii noastre. Nu trebuie sa ne grabim sa tragem concluzii privind sensul lor, chiar daca le resimtim foarte puternic. Lucrurile sunt si mai complexe, fiindca, uneori, sincronicitatile sunt cu adevarat mesaje transmise de sinele nostru launtric. In acele momente, ele sunt precum un deget al destinului si multe lucruri importante depind de alegerea noastra de a tine, sau nu, seama de ele.

Inselatoria

Acum cativa ani, am fost angajat pe post de co-instructor, de catre un faimos facilitator in domeniul dezvoltarii personale. El era o persoana foarte talentata, care a schimbat vietile multor oameni, dar era si un maestru al inselatoriei. Cu cat intelegeam mai bine modul in care actiona, cu atat imi devenea mai clar acest lucru.

La unul dintre seminarii, circa nouazeci de oameni venisera din multe tari ale lumii sa studieze cu el. El promovase acest seminar drept o abordare a tiparelor de sunete destinate creierului. El pretindea ca descoperise tonurile exacte care stimulau diferite zone ale creierului. Jumatate din audienta erau oameni de diverse profesii, iar cealalta jumatate erau terapeuti profesionisti. Eram entuziasmat sa predau unui grup atat de motivat, si ma bucuram din tot sufletul. Apoi, s-au intamplat niste lucruri ciudate, asa cum se petreceau intotdeauna in preajma acestui profesor. Mai traisem si inainte experienta acestei “lipse de integritate” in prezenta sa si a personalului sau, dar reusisem intotdeauna sa-mi scot din minte acele incidente. De aceasta data, era strigator la cer. Intr-una din seri, un neuropsiholog facea o prezentare grupului nostru. Era o femeie extraordinara, cu  multa cunoastere si o intelepciune profunda si inspiratoare. Ma aflam in camera cu echipamentul audio-vizual, cand ea a venit si i-a inmanat unei persoane din echipa tehnica un material video, spunand foarte clar ca dorea ca acest material sa nu fie copiat. Era o inregistrare a ultimei sale lucrari in domeniul energiei subtile, si era foarte protectoare cu ea. Imediat ce femeia a iesit din camera, tehnicianul a introdus o caseta goala in aparatul de inregistrare si a inceput sa copieze rapid materialului video ce tocmai ii fusese inmanat. “Lui JD (initialele facilitatorului) ii va placea la nebunie sa puna mana pe materialul asta”! M-am intins si am oprit aparatul. “Nu”, am spus. Atitudinea mea m-a surprins si pe mine, fiindca, de obicei, nu ma amestecam in astfel de probleme. Dupa prezentare, cand ma pregateam sa ma intorc in camera mea. JD m-a oprit si m-a intrebat daca nu as vrea sa il vizitez acasa, in acea seara. “De ce”? – l-am intrebat cu inocenta. “As vrea sa ma ajuti sa inteleg in ce parti ale creierului ajung aceste sunete”! Am refuzat. Mi-am petrecut intreaga noapte intr-un fel de tulburare intelectuala. Ma simteam raspunzator pentru cei nouazeci de oameni care venisera sa invete de la noi. Imi tot spuneam ca eu eram doar un angajat, ca era responsabilitatea lui JD, nu a mea. Pe langa toate astea, eu fusesem platit foarte bine. Era mai bine sa imi tin gura si sa ies cat mai putin sifonat din acest seminar.

Privind in urma, problemele cu JD se ivisera de cateva luni. Fiecare seminar la care participasem scotea la iveala noi dovezi de necinste, iar eu eram in pragul unei crize, intr-un punct in care trebuia sa fac o alegere de genul celor care iti schimba cursul vietii. Sincronicitatea a aparut in ziua urmatoare. JD a hotarat sa faca o Renastere in grup, in apa rece, care, dupa umila mea parere, era o nebunie. Dar, JD credea in starile-limita in care isi aducea cursantii.

Renasterea este un proces de respiratie circulara, care poate avea efecte de transformare si iluminare, daca este facut in mod corespunzator. Daca este facut in mod impropriu, el poate fi daunator. De obicei, tehnica renasterii se face mai intai la sol. Dupa ce persoanele implicate in proces se obisnuiesc cu acest tip de respiratie si cu fenomenele intense pe care aceasta le declanseaza, ele intra in apa calda. Insa renasterea in apa rece este o experienta extrem de intensa. Cred ca era o singura persoana, in tot grupul de 90 de oameni, care mai experimentase o astfel de tehnica. Iar din intregul personal, eu eram singurul atestat in tehnica renasterii. Nici macar JD nu avea prea multa experienta. Iar din randul personalului, doar doi trecusera prin acest proces, o data sau de doua ori.

Piscina hotelului era plina ochi cu vreo nouazeci de oameni in costume de baie. Unii dintre cursanti trebuiau sa-i apuce de cap pe cei care urmau sa renasca si atunci, ei sau ele pluteau ca niste geamanduri. Era o zi mohorata, cu o temperatura scazuta, care facea vremea si mai rece. Eram ingrijorat, dar imi spuneam ca JD era raspunzator. Am continuat programul. In timp ce priveam marea de corpuri omenesti care incerca sa treaca printr-o experienta impropriu pregatita, ma gandeam ca situatia era sminteala curata. Starea mea de ingrijorare legata de nesiguranta experientei a iesit din nou la suprafata. Dar, mi-am reamintit mie insumi ca doar faceam parte din personal si ca nu era responsabilitatea mea. Era a lui JD.

Am simtit o prezenta in spatele meu. Era o femeie in varsta de aproape 60 de ani, cu o privire foarte ingrijorata. Ea mi-a spus ca se temea de ceea ce se intampla acolo, dar ca, “daca Tom Kenyon era implicat, atunci stiu ca totul va fi in ordine”. Am impietrit. Si atunci am stiut ca trebuie sa ma despart de mentorul meu. Acesta a fost ultimul lui seminar la care am participat. Nu voi uita niciodata sincronicitatea acelui moment. Intr-o clipita, ea mi-a demontat incertitudinea si m-a condus catre propria mea activitate, pe care o puteam face singur, nu in calitate de co-facilitator al altora.

Ganduri de final

Deci, la ce ne folosesc toate acestea? Cum ne-am putea descurca cu sincronicitatile, atunci cand apar si cum am putea intelege ce inseamna ele? Ei bine, pentru incepatori, intelegerea depinde de persoana care percepe. Creierele noastre interpreteaza incontinuu evenimente si creeaza semnificatii, chiar si acolo unde acestea nu exista. Este ceea ce face creierul – cel putin, partea care gandeste.

Intrucat am avut de a face cu sincronicitatile, deja de multi ani, eu cred ca ele nu au neaparat o semnificatie. Semnificatia, daca exista vreuna, apare din modul in care le interpretam. Am ajuns sa le consider mai mult ca pe niste semne de exclamatie. Ele sunt un semn care indica faptul ca se petrece ceva important in subconstient. De aceea, atunci cand intalnesc o sincronicitate, eu imi focalizez atentia in interior. Caut sa descopar ce anume “se misca” in propriul meu univers psihic. Si, personal, cred ca aceasta introspectie este mult mai plina de resurse, decat incercarea de a pricepe ce inseamna sincronicitatea in sine.

Sincronicitatile seamana putin cu ornitorincii care se joaca in apele australiene. Aceste mici si dragalase animalute marsupiale fac parte din doua specii diferite. Ele au cozile plate, precum castorii si au blana. Au sange cald, ca mamiferele, dar fac oua, precum reptilele. In mod straniu, sunt rezultatul combinarii a doua lumi biologice diferite – reptiliana si mamifera. Tot asa, sincronicitatile sunt si ele un rezultat al combinarii a doua lumi – lumea gandurilor si emotiilor noastre si lumea evenimentelor exterioare.

Acum, in secolul al XXI-lea, campurile fizicii cuantice, biologia si psihologia dezvaluie un teritoriu interior uluitor. S-a descoperit ca psihologia noastra ne reflecta biologia si incertitudinea cuantica a radacinilor noastre subatomice. Mintile, gandurile si sentimentele noastre sunt plamadite din praf de stele. Si nu vreau neaparat sa ma exprim poetic. Nenumaratele particule subatomice, care se rotesc aleatoriu in supa cuantica a universului s-au nascut dintr-un inceput incandescent, pe care noi nu putem decat sa ni-l imaginam. Mintea si materia au fost turnate impreuna, in turnatoria cosmosului, in moduri pe care abia acum incepem sa le intelegem. Pentru cei care doresc sa patrunda in esenta misterelor mintii si materiei, sincronicitatile sunt aur curat. Ele va vor dezvalui ceea ce veti reusi sa descoperiti. Dar, fara tagada, este vorba de aur curat. 

Tom Kenyon 

sursa: Tom Kenyon 

© 2010 Tom Kenyon. All rights reserved.

 

Multumiri Editurii For You

Alte articole scrise de Tom Kenyon:

Trecerea in Universul Holografic

Holonul echilibrului si Holonul vindecarii 

Holonul ascensiunii 

Minciuni, adevaruri spuse pe jumatate si manipulari

Nodurile de Haos si acordarile dimensionale

Oportunitati de evolutie