Interviu cu Hank Wesselman despre samanism

 Hank Wesselman, cercetator paleoantropolog, este unul dintre acei oameni de stiinta deschizatori de drumuri, care paseste cu adevarat intre lumi. El si-a luat licenta in Zoologie la universitatea Boulder din Colorado, apoi si-a dat doctoratul in antropologie la universitatea Berkeley din California. In ultimii 30 de ani, a lucrat cu un grup international de oameni de stiinta, explorand Marele Rift din Africa de Est, in cautarea unui raspuns la misterul originii omului. Este de asemenea si un saman aflat in perioada de pregatire.

I: Ne puteti spune cate ceva despre munca in care sunteti antrenat acum, ca antropolog?

R: Din 1994 am lucrat intr-o expeditie ce a cercetat raul Awash din nordul Etiopiei, unde echipa noastra a escavat o serie de situri vechi de 4.4 si 5.8 milioane de ani, din care am recuperat ramasitele fosilizate ale unei forme umane timpurii, numita Ardipithecus ramidus. Aceasta specie a pastrat o colectie de caractere primitive, nemaivazute pana acum. Nu numai ca am gasit cel mai indepartat stramos al omeniri, ci se pare ca am descoperit faimoasa veriga lipsa dintre oameni si maimute, veriga care Charles Darwin a prezis ca va fi gasita in cele din urma. Este o descoperire de mari proportii.

************ ********* ********

I: Ce este cu adevarat un saman?

R: Toti samanii adevarati sunt barbati sau femei care pot atinge stari inalte de constienta, in care pot percepe si comunica in moduri care nu sunt posibile in starile normale, cotidiene. Prin pregatire, in mod obisnuit, samanii invata cum sa-si provoace aceste stari inalte in care isi separa constienta de corpul fizic si calatoresc in lumile interne neafectate de timp, unde intalnesc entitati sau personalitati, numite traditional spirite. Cu ajutorul spiritelor ce manifesta compasiune, samani sunt capabili sa indeplineasca diverse lucruri, initial spre binele propriu si apoi, din ce in ce mai mult, spre binele celorlalti.

I: Ce lucruri fac samanii?

R: Asta depinde de ce se cere. In culturile traditionale, samanii pot lucra cu indivizi, familii, chiar cu comunitati intregi. In mod obisnuit, calatoresc in lumile interne pentru a accesa informatii de la spirite, prin divinatie, pentru a reda puterea celor care au pierdut-o si pentru a vindeca pe diverse nivele. Condusi de o motivatie puternic altruista, si indrumati de gardienii spirituali, samanii sunt „activisti” spirituali capabili sa readuca echilibrul si armonia in cei care sufera. Ca practicieni ai medicii spirituale, scopul lor este sa hraneasca si sa pastreze sufletul omului, facilitind trecerea de la dizarmonie si boala la o stare de vindecare.

I: V-ati petrecut cea mai mare parte a vietii cu triburile indigene, ce sunt rareori vizitate de straini. Ce ati invatat despre perspectivele traditionale asupra sanatatii, bolii si vindecarii?

R: Triburile indigene fac o distinctie clara intre medicina corpului si cea a spiritului si le vad complementare. Daca un om vine clatinandu-se acasa cu o sageata infipta in pulpa, nu este momentul de a intra in transa. Este momentul de a scoate sageata din rana, de a opri sangerarea, de a preveni infectarea si de a promova vindecarea. Este momentul pentru medicina trupului si toate triburile traditionale stiu ceva despre asta.

I: Prin ce difera practica medicinii spiritului?

R: In abordarea bolii, samanul traditional acorda foarte multa atentie relatiei dintre cauza si efect. Se stie ca pe masura ce trecem prin viata, pe plan fizic, se intampla diverse lucruri. Devenim bolnavi de la virusi, avem accidente, putem avea vanatai, taieturi, rani si uneori oase rupte. Uneori suntem raniti serios sau avem unele boli interne – cancer, scleroza multipla, boli de inima, hepatita - si, in cele din urma, ajungem la batranete, la infimitate si moartea corpului fizic. Toate acestea se pot intampla, sunt parte a ceea ce inseamna a fi o forma de viata manifestata organic, dar exemplele date sunt toate efecte. Samanul este interesat de cauze. Pentru ca sa se petreaca vindecarea adevarata, nu este suficient ca pur si simplu sa trateze efectele si sa le suprime cu medicamente. Tebuie sa se adreseze cauzei.

I: Care sunt cauzele clasice al bolilor, in perspectiva traditionala?

R: Din punctul de vedere al samanului, exista 3 cauze clasice ale bolilor, care, interesant, nu sunt bacteriile, microbii si virusii, ci mai degraba stari interne.

Prima este dizarmonia. Asta se petrece cand oamenii pierd o legatura importanta in viata, sau cand sunt lipsiti de simtamantul de a apartine. Dizarmonia apare cand, intr-un cuplu in varsta, in care partenerii au fost impreuna cea mai mare parte a vietii lor, brusc unul dintre ei moare. In jumatate de an, adesea, celalat partener se imbolnaveste de ceva serios precum cancer, si moare si el. Dizarmonia produce o diminuare a puterii personale, care, la randul ei, ne face vulnerabili la boli.

I: Care este cea de-a doua cauza?

R: Frica. O persoana care are in ea o frica cronica care o roade pe dinauntru, este vulnerabila la boli, deoarece frica diminueaza abilitatea de a functiona a sistemului imunitar. Asta stiu si medicii, ca frica si dizarmonia se pot manifesta ca boli ce sunt recunoscute de stiinta moderna.

I: Care este cea de-a treia cauza?

R: Cea de-a treia cauza clasica a bolilor este fenomenul cunoscut drept pierderea sufletului. Si aici este ceva curios. Traditional, pierderea sufletului este privita ca diagnosticul cel mai grav si cea mai mare cauza a mortilor premature sau a bolilor grave si nici macar nu este mentionata in tratatele de medicina occidentale.

I: Ce este pierderea sufletului si cum se petrece asta?

R: Pierderea sufletului implica o rana serioasa in inima interioara a persoanei – a esentei interioare, a cine si ce este ea. De obicei, rana rezulta din fragmentarea esentei sale, adesea parti din esenta sunt disociate si nu se mai intorc la persoana care le-a pierdut. Intr-o societate traditionala, pierderea sufletului sau ranirea lui se petrece prin practicarea vrajitoriei, in care persoana incearca sa-si elimine inamicii, atacindu-i prin canalul psihic.

In cultura noastra, pierderea sufletului este cel mai adesea asociata cu traume. De exemplu, un copil care este sacait fara mila la scoala, sau este molestat de cel care ar trebui sa-l ingrijeasca. Pierderea sufletului se petrece ca raspuns la abuz, ca in cazul unui viol sau atac. Pierderea sufletului se poate petrece ca rezultat al unei mari tradari, a unui divort amar, a unei pierderi de sarcina traumatice, a unui accident teribil de masina, sau chiar al unei operatii. Multi dintre acei tineri pe care i-am trimis in Vietnam sau Kuweit, s-au intors traumatizati deoarece au suferit cumplite pierderi ale sufletului. Din pacate, doctorii occidentali nu le-au oferit prea multe in ceea ce priveste adevarata vindecare si multi dintre ei sunt inca traumatizati de ceea ce li s-a petrecut.

I: Care sunt simptomele pierderii sufletului?

R: Simtamantul ca esti fragmentat, ca nu te afli pe de-antregul acolo; inabilitatea de a simti sau de a primi dragoste; blocajul memoriei, in care persoana nu-si poate aminti parti din viata; instalarea brusca a apatiei si indiferentei; lipsa bucuriei, a initiativei, sau incapacitatea de a se simti bine; tendinte de suicid sau dependente. Pierderea partilor din suflet se manifesta adesea ca melancolie si disperare, care aduc simptomul clasic al pierderii sufletului – depresia.

I: Cum este perceputa boala, in relatie cu aceste cauze clasice?

R: Din perspectiva traditionala, boala este privita ca o intruziune – ca ceva care intra in corp din exterior si care nu are locul acolo. Asta este adevarat daca avem de a face cu un virus, o sageata sau o forma-gand negativa. Dar problema initiala nu este intruziunea bolii. Cea mai importanta problema este pierderea puterii, sau pierderea unei parti din suflet, ceea ce a permis ca boala sa intre si sa se manifeste in trup. Aceasta este problema si aici samanul isi face cel mai bine treaba.

I: Cum infaptuiesc samanii vindecarea?

R: In traditia samanica, vindecarea se petrece in etape. Prima etapa implica ceea ce noi am putea numi cresterea puterii, un proces in care samanul ii da putere pacientului prin cresterea propriei puteri cu ajutorul ghizilor spirituali. Asta e usor de facut, daca sti cum. A doua etapa implica diagnosticarea problemei, descoperind cauza si percepind efectul ei asupra corpului pacientului. Adesea asta implica accesarea starii extinse de constiinta samanica, in care samanul poate percepe intruziunea bolii. A treia etapa implica extragerea intruziunii care cauzeaza boala din corpul pacientului, in timp ce este in starea de constiinta extinsa si, din nou, asta nu e dificil de facut daca sti cum si daca ai maiestrii spirituali care lucreaza cu tine. A patra treapta este critica. Aceasta este practica misterioasa de regasire a sufletului.

I: Ne puteti spune cum functioneaza regasirea sufletului?

R: Daca mergem inapoi in trecutul indepartat, toti am avut stramosi care erau vanatori. In procesul de regasire a sufletului, samanul face echipa cu spiritele care il asista, ei lucreaza impreuna, cautand urma partilor ratacite ale sufletului, gasindu-le si aducindu-le inapoi la cel care le-a pierdut. Doar astfel poate sufletul sa fie refacut in starea sa originala, completa, si doar astfel poate pacientul sa fie sigur ca boala nu va mai reveni. In societatile traditionale, specialistii in regasirea sufletului sunt priviti ca facind parte dintr-un cerc restrans si sunt adesea cunoscuti ca prinzatorii de suflete. Ei spun ca adevaratii prinzatori de suflete se nasc o data la o suta de ani.

Accidental, am descoperit ca sunt casatorit cu un mare prinzator de suflete. Sotia mea, Jill Kuykendall, este medic licentiat, care a lucrat ca terapeut fizic intr-o clinica de reabilitare intensiva. Acum are o practica privata, specializata in munca de regasire a sufletului. Vestea s-a raspandit si oamenii vin de peste tot sa lucreze cu ea.

I: Dumneavoastra practicati samanismul?

R: Da. Acum preadau samanism in toata tara, in centre precum cel de la Institutul Esalen din California, Institutul Omega din New York, etc. Sotia mea ma insoteste la retreaturile de o saptamana, unde, de obicei, predam impreuna. De fapt, toate seminariile mele se termina cu un ritual de vindecare, folosind principiile medicinei spiritului, pentru a da participantilor experienta lucrului intr-un grup puternic, pentru a usura durerea si suferinta din cineva prezent in cerc. Se petrec miracole atunci cand samanul foloseste propriul corp ca punte de legatura intre taramul sacru si cel cotidian. Asta este magie adevarata. In „Cautatorul viziunii” am scris despre cateva dintre cele mai interesante cazuri.

I: Exista astazi un interes crescut in samanism?

R: Intr-adevar. Redescoperirea samanismului a devenit un impuls major in actualul curent de trezire spirituala care matura lumea occidentala. In atelierele mele experimentale folosesc cateva dintre tehnicile traditionale, testate de a-lungul timpului, pentru a intra in taramurile sacre, aducind occidentalilor (care nu fac parte dintr-o societate tribala), o metoda extraordinar de eficienta si usor de invatat, de conectare cu sursa lor interioara de putere si intelepciune, pentru a facilita vindecarea si rezolvarea problemelor.

I: Suna ca si cum cartile dumneavoastra remarcabile formeaza o punte de legatura intre stiinta si spiritualitate.

R: Exact. Am incercat sa dezvalui cate ceva din ceea ce inseamna sa fi om de stiinta, mistic si vindecator, intr-o perioada de tehnologii inalte si superstiinta. „Cautatorul viziunii” ne permite sa aruncam o privire in originea cat si in destinul speciei noastre. Aceste trei carti luate impreuna documenteaza calatoria unui erou adevarat, care dezvaluie ce si cine putem noi toti sa devenim, atunci cand acceptam chemarea aventurii, cand experimentam initierea autentica si ne reintoarcem din calatoria noastra ca salvatori ai lumii.

Interviu realizat de Deepak Chopra

surse: Shared Wisdom si Editura For You