Liberul arbitru

Omul, de vreme ce are libertatea de a gandi, o are si pe aceea de a actiona. Fara liberul arbitru omul ar fi o simpla masina. Omul nu are liberul arbitru imediat dupa nasterea sa. Exista libertatea de actiune de indata ce exista vointa de a face. In primele momente ale vietii libertatea este aproape nula; ea se dezvolta si isi schimba obiectul odata cu facultatile . Copilul avand ganduri legate de nevoile varstei lui aplica liberul sau arbitru lucrurilor ce-i sunt necesare.

Predispozitiile instinctive aduse de om prin nastere apartin spiritului inainte de incarnarea sa. Dupa cum el este mai mult sau mai putin avansat, aceste predispozitii il pot indemna la acte condamnabile si spiritul va fi secondat in aceste acte de spiritele ce simpatizeaza cu aceste dispozitii, dar nu exista deloc o antrenare irezistibila daca exista vointa de a rezista. A voi inseamna a putea.

Spiritul este in mod cert influentat de materia care-l poate incatusa in manifestarile sale; de aceea, in lumile in care corpurile sunt mai putin materiale decat pe pamant, facultatile se etaleaza cu mai multa libertate, dar instrumentul nu aduce facultatea. Trebuie sa se faca distinctia intre facultatile morale si facultatile intelectuale; daca un om are instinctul de a ucide, cu siguranta acest instinct apartine propriului spirit, si nu organele fac aceasta. Cel care isi anihileaza gandirea pentru a se ocupa numai de materie devine asemenea brutei, sau poate mai rau. Caci el nu se mai gandeste sa se apere de rau, si prin aceasta este supus greselii, de vreme ce actioneaza astfel prin proprie vointa.

Cel a carui inteligenta este tulburata de o cauza oarecare nu mai este stapan pe gandirea sa, si incepand de atunci nu mai are libertate. Aceasta eroare este adesea o pedeapsa pentru spirit care, intr-o alta existenta, a putut fi egoist si orgolios si a dat o rea utilizare facultatilor sale. El poate renaste in corpul unui idiot, asa cum un despot se poate reincarna in trupul unui sclav sau un bogatas rau in cel al unui cersetor; dar spiritul sufera datorita acestei constrangeri de care este perfect constient, este de fapt actiunea materiei.

Eroarea facultatilor intelectuale datorata starii de betie nu scuza actele reprobabile pentru ca betivanul s-a lipsit in mod voluntar de propria ratiune pentru a-si satisface pasiunile brutale; astfel, in loc de o greseala el comite doua.

La omul aflat in stare de salbaticie, facultatea dominanta este instinctul - ceea ce nu-l impiedica sa actioneze cu toata libertatea pentru anumite lucruri. Dar ca si copilul, el utilizeaza aceasta libertate pentru nevoile sale si ea se dezvolta odata cu inteligenta; in consecinta, noi care suntem mai luminati decat salbaticul suntem mai responsabili de ceea ce facem.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Facultati morale si intelectuale

Calitatile morale ale omului, bune, rele, sunt calitatile spiritului incarnat in el - cu cat spiritul este mai pur, cu atat omul este condus spre bine. Se pare ca omul de bine este incarnarea unui spirit bun si omul vicios, a unui spirit rau. Am spune mai degraba spirit imperfect decat rau; astfel s-ar parea crede in spiritele rele pentru totdeauna, cele pe care le denumim demoni.
Caracterul indivizilor in care se incarneaza spiritele nebunatice si usuratice este al unor oameni zapaciti, nebunatici, si cateodata fiinte raufacatoare. Spiritele nu au pasiuni ce nu apartin omenirii.

Acelasi spirit da omului atat calitatile morale cat si cele legate de inteligenta - este acelasi spirit si este in functie de gradul la care a ajuns. Omul nu are doua spirite in el.

Putem intalni oameni foarte inteligenti, ceea ce denota la ei un spirit superior, dar cateodata foarte viciosi. Asta pentru ca spiritul incarnat nu este suficient de pur, si omul cedeaza influentei altor spirite rele. Spiritul progreseaza pe nesimtite printr-un mars ascendent, dar progresul nu se realizeaza simultan in toate sensurile; intr-o anumita perioada el se poate sa avanseze in stiinta, in alta in moralitate.

Spiritul trebuie sa aiba toate aptitudinile; pentru a progresa ii trebuie o vointa unica. Daca omul ar fi un amalgam de spirite, aceasta vointa nu ar exista si nu ar exista deloc pentru el o individualitate, fiindca la moartea sa toate aceste spirite ar fi ca un zbor de pasari scapate din colivie. Omul se plange adesea ca nu intelege anumite lucruri, si este curios sa vedem cum amplifica dificultatile, in timp ce are la indemana o explicatie atat de simpla si naturala. Aceea de a lua efectul drept cauza, de a face cu omul ceea ce paganii faceau cu Dumnezeu. Credeau in tot atatia dumnezei ai fenomenelor din univers, dar printre ei oameni cu judecata nu vedeau in aceste fenomene decat efecte avand drept cauza un Dumnezeu unic.

Lumea fizica si lumea morala ne ofera in legatura cu acest subiect numeroase puncte de comparatie. S-a crezut in existenta multipla a materiei, atata timp cat ne-am oprit la aparenta fenomenelor; astazi se intelege ca aceste fenomene atat de variate pot foarte bine sa nu fie decat modificari ale unei materii elementare unice. Diversele facultati sunt manifestari ale unei aceleiasi cauze care este sufletul, sau spiritul incarnat, si nu a mai multor suflete, asa cum diferitele sunete ale orgii sunt produsul aceluiasi fel de aer, si nu mai multor feluri de aer. Ar rezulta din acest rationament ca atunci cand un om pierde sau castiga anumite aptitudini, anumite inclinatii, aceasta s-ar datora in aceeasi masura spiritelor care vin sau pleaca, ceea ce ar face din el o fiinta multipla fara individualitate, si, prin urmare, fara responsabilitate. Mai mult, el este contrazis de exemplele atat de numeroase ale manifestarilor prin care spiritele probeaza personalitatea si identitatea lor.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)