Nasterea unei noi omeniri (partea I)

Drunvalo Melchizedek

Transmisiune live – 26 mai 2010

Mayasii mi-au spus ca si ei au trait in Atlantida si avem documente care atesta faptul ca si ei au trait acolo, cu foarte multi ani in urma. Conform unor documente istorice din Toronto, in timpul eruptiilor vulcanice, ei se urcau pe vase si plecau din locurile de bastina, catre Yucatan. Desi acest lucru s-a intamplat cu foarte multa vreme in urma, ei inca isi mai amintesc si astazi ca provin de acolo. Si exista oameni in viata care isi amintesc, si de la ei primim cea mai mare parte a acestor informatii. Acelasi lucru se intampla si cu vechii egipteni care au trait in aceasta zona. Stiu ca astfel de date nu apar in istoria noastra, dar aceasta este o alta poveste, pe care o voi aborda alta data; dar ei au fost aici, in Marele Canion.

 

Dar, revenind la Atlantida, acesta a fost o perioada din istoria omenirii, in care ne-am dezvoltat o constiinta de un nivel foarte inalt – un nivel dincolo de orice ne-am putea imagina despre omenire. Noi am trait acolo si puteam invinge legile gravitatiei, puteam levita si ne puteam deplasa in moduri, dupa cum am spus, greu de crezut. Atinsesem niveluri inalte de constiinta. Cu toate acestea, exista doar un grup mic de oameni – probabil mai putin de o mie – care aveau acest nivel atat de inalt. Majoritatea oamenilor aveau un nivel de constiinta aproximativ similar cu cel pe care il avem noi acum. Iar intre aceste categorii de oameni care traiau in Atlantida – cei obisnuiti si cei cu o constiinta foarte elevata – erau mayasii, care purtau si atunci acelasi nume (iar ei isi amintesc acest lucru). Ei erau cei care intermediau comunicarea intre acele niveluri foarte inalte de constiinta si oamenii obisnuiti. Ei erau preotii si le talmaceau oamenilor obisnuiti din Atlantida, prin intermediul ceremoniilor, ceea ce spuneau cei care formau acel grup mic de fiinte extrem de evoluate.

 

Pentru multa vreme, totul a mers foarte bine, pana ce o cometa a venit din spatiu si aproape a lovit tarmurile vestice ale Atlantidei, care sunt acum tarmurile estice ale SUA. Cometa s-a rupt in trei bucati – si acest lucru a fost demonstrat stiintific – s-a prabusit in ocean si a facut trei gropi imense, chiar la marginea Atlantidei. Iar bucatile s-au imprastiat peste tot, pe tarmul estic al SUA de astazi si in apele oceanului din acea zona. Aceasta catastrofa a destabilizat continentul si l-a lasat la marginea unui imens abis. 4.000 de ani mai tarziu, sau cu 13.000 de ani inainte de vremurile noastre, s-a produs o alta schimbare a polilor, iar continentul nu a putut rezista acelei schimbari si s-a scufundat in ocean.

 

Dar acei oameni cu o constiinta foarte inalta stiau foarte bine ce urma sa se intample, stiau cu 200 de ani inainte, ca Atlantida urma sa se scufunde si erau pregatiti pentru acest lucru. In timpul pregatirilor, un grup foarte mic dintre acestia – care, probabil, au fost prost calauziti, sau din oricare alt motiv – au construit o piramida uriasa din piatra, care se afla acum in adancurile oceanului. Iar in interiorul piramidei, ei au construit o tehnologie noua pentru noi, numita Merkaba, care putea inconjura fiintele umane sau stancile sau orice altceva. Scopul lor nu era foarte bun – ei urmarind, de fapt, controlul asupra Atlantidei si, probabil, asupra intregii lumi.

  

Trecuse mult timp de la construirea acelei piramide, pe care nu au stiut foarte bine cum sa o faca, cand au pierdut controlul asupra ei si totul a devenit groaznic. Au fisurat separatia dintre dimensiunea a 3-a de a 4-a. Au expus fiintele umane la un nivel de constiinta pentru care nu erau pregatite si au permis ca fiinte din alte niveluri de existenta sa vina aici. A fost dureros, un imens dezastru, care a durat cativa ani atlantieni – perioada in care oamenii erau cu totii bolnavi si au suferit ingrozitor. Grupul de fiinte foarte evoluate a decis ca trebuie sa faca ceva, s-au conectat cu Galaxia noastra si au cerut permisiunea sa actioneze – lucru foarte rar intalnit, cata vreme nivelul de constiinta evolueaza numai in mod natural. Ei au primit permisiunea sa faca ceva pentru a ne readuce la nivelul nostru originar de constiinta. Ideea este ca, de fapt, nu trebuie sa te intersectezi cu alte forme de constiinta, ci trebuie sa le lasi in pace, iar tot ce urmeaza sa faci sa se desfasoare in mod natural. Atingand acel nivel, ni s-a permis sa facem ceva foarte neobisnuit.

 

Asadar, erau trei barbati care au devenit forta suprema in acest context si care faceau parte din grupul fiintelor foarte evoluate care stiau ca vom cadea, ca nivelul nostru de constiinta va scadea. Ei sunt cei care au proiectat, au conceput un plan, o idee despre modul in care ni se putea reda ceea ce pierduseram. Ei erau Chikutet, Ra si Ararat, care erau Maestri Inaltati nemuritori. Ei traiau din vremuri stravechi, iar oamenii ii pomenesc si astazi. Ei au incercat sa se abata putin de la regulile universului – lucru care uneori era posibil, iar alteori nu. Atunci cand nu era posibil, oamenii trebuiau sa o ia de la capat, si sa treacă prin mii de ani de evolutie.

 

Ei au inceput procesul care avea drept scop sa ne redea constiinta, prin realizarea unei constructii. Au facut aceasta constructie intr-o anumita zona din Atlantida acelor vremuri, aleasa din anumite motive, despre care voi vorbi mai tarziu. Este vorba despre Egipt, iar constructia respectiva era Marea Piramida egipteana, pe care au construit-o inainte de scufundarea Atlantidei. Era mult mai mult decat o constructie, era un reper pentru intregul sistem – reper despre care vom mai vorbi. Insa, dupa cum spun ei, ea a fost construita cu ajutorul constiintei, foarte rapid, in cateva ore. Si mai incredibil este faptul ca piramida a fost construita de sus in jos, de la pietrele din varf, la cele de la baza. Atunci cand i-am prezentat guvernului egiptean aceasta informatie, s-a crezut ca sunt nebun, dar au verificat pietrele si au descoperit ca cele din varf erau mai vechi decat cele de la baza. Nu aveau nicio explicatie pentru aceasta evidenta bizara si nu au avut argumente cu care sa ma contrazica.

 

Marea Piramida nu a fost singura constructie cu ajutorul careia marii Maestri voiau sa ne redea nivelul de constiinta; acesta era doar inceputul. De fapt, era vorba de o combinatie de piramide, temple, situri sacre si biserici, tot felul de constructii, impreuna cu munti, lacuri si rauri acordate in aceasta retea, pe tot cuprinsul Pamantului. Prin aceste constructii se urmarea schimbarea modului in care functiona Pamantul. Interesant in legatura cu aceste constructii este faptul ca ele au fost cladite pe parcursul a 13.000 de ani – dar intreaga structura a fost creata in doar cateva ore. Ei le construiau la nivelul constiintei din cea de-a 4-a dimensiune si le aduceau jos, in cea de-a 3-a dimensiune. Constructiile au fost realizate efectiv de catre diferite triburi, cum erau mayasii din Yucatan; sau triburile din China sau Japonia. Japonia are sute de piramide in insulele sale, sau din Tibet sau Mongolia. Mongolia are unele dintre cele mai uimitoare piramide de pe Pamant, care sunt foarte putin cunoscute. Ele au reprezentat inceputurile unei stiinte stravechi si se stiu putine lucruri despre o stiinta numita geomantie.

 

Erau mii de constructii in intreaga lume. Construirea piramidelor, a templelor si a tuturor acestor structuri, peste tot in lume, era, de fapt, o forma de geomantie. Geomantia foloseste pietre, stanci, cristale s.a., pentru a schimba energia Pamantului. Iar aceste constructii, care erau asezate in locuri foarte precise, schimbau fluxul interior de energie al Pamantului (si ma refer la energiile create de vulcani, de presiunea placilor tectonice, de liniile geopatice, de tot felul de structuri interne), dar si fluxul superior, de deasupra Pamantului. Prin miscarea unor pietre masive (cum era Marea Piramida) in locuri stabilite cu precizie, era posibil sa schimbi cursul acestor energii. De asemenea, ele schimbau cursul energiilor de deasupra Pamantului. In acest fel, se crea o noua retea de constiinta – reteaua pe care noi am pierdut-o in Atlantida, in timpul „caderii” despre care vorbeste Biblia (de la un nivel inalt al constiintei, la nivelul scazut la care se afla acum constiinta noastra). Ei puteau influenta, schimba si crea o noua constiinta, pe care sa ne-o dea inapoi. Fara aceasta retea de constiinta care inconjoara intreaga planeta nu vom reusi niciodata sa atingem niveluri mai inalte de constiinta si nu ne vom putea intoarce la nivelul originar al constiintei. Este imposibil! A fost nevoie de milioane si milioane de oameni, care au taiat stancile si le-au plasat in diferite locuri special alese. Si a fost nevoie de 13.000 de ani pentru a realiza acest tip de geomantie si pentru a crea o intreaga retea in spatiu, in jurul Pamantului, pentru ca noi sa ne putem transforma in prezent.

 

Daca mergem cu 110 ani in urma, cam pe la inceputul secolului al XX-lea, atunci se credea ca sunt cca. 30 de milioane de specii pe Pamant. A fost nevoie de 4,5 – 5 miliarde de ani, pentru ca cele 30 de milioane de specii sa se dezvolte si sa traiasca pe Pamant. Dar, in acesti ultimi 110 ani, din cauza nivelului scazut al constiintei, noi am ucis aceste specii. Aproape jumatate din viata de pe planeta a fost exterminata, a disparut si, probabil, nu va mai aparea niciodata. Daca nu vom reveni la nivelul originar de constiinta, se vor petrece unul sau doua fenomene. Si aproape toate triburile indigene cu care am stat de vorba, din intreaga lume, sunt de acord cu acest lucru: daca nu reusim, de aceasta data, sa revenim la nivelul de constiinta originar, vom ucide aceasta planeta, distrugand viata din acest loc. Acum, depinde de voi – de noi toti – sa ne amintim acest pericol iminent si sa ne schimbam in noi insine.

 

Trebuie sa intelegem ca fiecare dintre aceste specii care au pierit avea un camp electromagnetic, geometric, unic, ce se extindea in jurul intregului Pamant. Si fiecare dintre aceste specii era absolut unica. Presupunand ca ar fi existat numai doua insecte pe Pamant, ele nu ar fi putut trai fara o retea a constiintei care inconjura planeta doar pentru ele, iar geometria retelei ar fi reflectat exact geometria corpului lor. Dintre cele 15 milioane de specii care au mai ramas astazi pe Pamant, 3 sunt fiinte umane diferite, care percep realitatea in mod diferit. Primii sunt aborigenii, oamenii originari de pe Pamant, aborigenii din Australia – si sunt doua grupuri in lume. Iar ei sunt inca legati de reteaua originara a omenirii. Apoi, este cea de-a doua retea, despre care nu stim prea multe lucruri. La nivelul nostru de constiinta industriala, forma este rombic-tetraedrica – o combinatie intre icosaedru si dodecaedru, conectate intr-un unghi foarte aparte. SUA a fost prima care a descoperit aceasta forma in jurul lumii; Rusia a facut si ea numeroase descoperiri in legatura cu aceasta, dar nimic nu este sigur, totul fiind tinut in secret. Ceea ce stim este ca aceasta retea se intersecteaza in anumite locuri. Foarte interesant este faptul ca majoritatea bazelor militare din lume si din SUA sunt plasate exact in aceste puncte de intersectie. De ce? Fiindca ei stiu ca aceasta este reteaua constiintei intregii planete, iar daca o pot controla, atunci pot controla intreaga omenire. Si este clar ca de mult timp se desfasoara o intensa activitate militara – cam de prin anii `60, cand s-a descoperit existenta retelei.

 

Acum, este evident ca cea de-a 3-a retea este cea creata de Chikutet, RA si Ararat, cei care au ridicat toate aceste situri sacre, peste tot in lume. Prin aceasta geomantie, ei au format, treptat, aceasta retea; ori de cate ori ridicau o noua constructie, ei ii schimbau putin forma, pana ce au creat reteaua in forma de icosaedru dodecaedric, cele doua forme fiind imbinate printr-un unghi foarte special. Iar acest lucru a fost descoperit de Rusia si sunt convins ca ei au studiat enorm influenta acestei retele asupra urmatorului nivel de constiinta. Fara aceasta noua retea, nu ar mai exista evolutie; nimeni nu ar putea evolua mai mult decat nivelul de acum, la un nivel superior de constiinta, daca aceasta retea nu ar fi terminata. Inainte de aceasta, puteai deveni un Maestru Inaltat, fara sa evoluezi ca o intreaga rasa, la nivelul intregii planete; dar, acum, acest lucru nu mai este posibil.

 

Referitor la cele trei retele de constiinta, la cele trei moduri diferite de a percepe realitatea, as vrea sa va vorbesc despre Proportia/Numarul/ Sectiunea de aur care este ceva ce se regaseste in toate formele de viata. Viata incearca intotdeauna sa atinga acest nivel de perfectiune. Constiinta este relatia dintre un patrat si un cerc. Iar cand perimetrul patratului si circumferinta cercului sunt egale, aceasta este proportia de aur. Dar, noi ajungem aici in etape. Reteaua aborigenilor este foarte apropiata de proportia de aur; nu este perfecta, dar este foarte apropiata de aceasta. Reteaua din mijloc, in care ne aflam chiar acum, nu este nici macar pe aproape de proportia de aur. Este ridicol de departe de aceasta. Este evident ca nu suntem in armonie cu natura; de aceea distrugem planeta. Venim aici, stam putin, iar apoi plecam la un alt nivel, fiindca la acest nivel al constiintei punem in pericol orice forma de viata, intrucat nu suntem conectati cu natura.

 

Urmatorul nivel la care vom merge este mult mai armonios decat cel al aborigenilor. Este o constiinta mult mai apropiata de constiinta care are proportia de aur, iar daca putem face acest lucru la acel nivel, atunci ne rezolvam toate poblemele; toate se vor petrece aproape automat. Aceasta a doua retea se bazeaza pe ceea ce numim constiinta polarizata. Ea are diferite nume in lume – dar, simplu spus, noi vedem totul in alb sau negru, analizam si judecam fiecare situatie; judecam orice persoana pe care o vedem, ca fiind buna sau rea. Aceasta este natura constiintei polarizate. La un anumit nivel, aceasta este o problema, fiindca ea creeaza ego, iar mintea nu se gandeste decat la ea insasi, nu se gandeste la alti oameni, cu exceptia celor pe care ii iubim sau ne sunt apropiati, dar nu ne pasa de cei care sunt mai departe de noi.  Si acesta este nivelul de constiinta la care ne aflam acum. In mod normal, aceste retele de constiinta se creeaza in mod natural. Oamenii au trait sute de mii de ani si au evoluat de-a lungul acestor perioade de timp si, din reteaua in care se aflau, au creat aceasta retea, in mod automat, printr-un proces natural; dar, intrucat am mai ajuns aici si inainte, ni s-a permis sa o cream, dar in mod artificial, prin construirea de piramide, de structuri si temple, peste tot in lume. Acesta este un mod artificial de a face acest lucru. Si e important sa intelegeti ce se intampla – este vorba de ceva artificial. Prin toate acestea, ni s-a dat o a doua sansa. Este evident ca e artificial. Daca mergem in urma, chiar si in Egipt, ei foloseau piramide acolo – si le foloseau pentru a ridica nivelul de constiinta. Era pur artificial. Si tot ce a urmat in cei 13.000 de ani a fost artificial, pentru a se ajunge in acest punct. Dar, odata ce vom reveni la nivelul nostru originar de constiinta, toate acestea nu vor mai fi necesare, vom face totul singuri, fara ajutorul nimanui. Vom fi capabili sa mergem inainte.

 

Ar mai fi nevoie sa explic ceva despre cei trei Maestri – Chikutet, RA si Ararat. Chikutet a fost rege al Atlantidei foarte mult timp. Conform Tablei de Smarald, care a fost scrisa acum 2.000 de ani, el era un Maestru Inaltat, care a trait acolo timp de 52.000 de ani (puteti sa credeti sau nu). Cand a domnit in Egipt, el si-a schimbat numele in Thoth. In Egipt, el a fost scrib, cel care scria istoria. Intrucat traise atat de mult, el avea cunostintele necesare pentru a o scrie, iar tot ce am invatat despre trecut sunt infiormatii care provin de la Thoth. Sotia lui era Seshat. Si ea era scrib si a scris istoria cot la cot cu el. Cred ca toti oamenii ar trebui sa inteleaga ca aproape intreaga istorie moderna a fost scrisa de barbati, iar femeile aveau doar o idee vaga despre ceea ce se intampla. Dar, in Egipt nu era asa. Thoth isi scria ideile, gandurile sau observatiile, iar sotia lui isi scria propriile observatii. Ele nu corespundeau intotdeauna; ei vedeau lucrurile in mod diferit. Erau ca o moneda cu 2 fete, cap si pajura: o fata era barbatul, iar cealalta era femeia; iar, pentru a intelege istoria, trebuie sa ai ambele puncte de vedere – atat masculin, cat si feminin – altfel nu vei avea imaginea completa a ceea ce s-a intamplat.

 

Acum, trebuie sa mai adaugam o alta piesa la toate acestea, pentru ca lucrurile sa capete mai mult sens. Si aici nu vorbim despre fantezii, ci despre stiinta si matematica. A fost un barbat numit Carl P. Munk, care a descoperit ceva incredibil, pe la sfarsitul secolului trecut. El a descoperit ca, daca te duci la oricare dintre aceste piramide, biserici si temple, oriunde in lume, exista un cod scris in partea exterioara a constructiei; nu trebuie nici macar sa patrunzi inauntru. Era vorba de configuratie, modul de aranjare si formele cifrelor. Puteti intra pe website-ul lui, pentru a intelege despre ce este vorba, in detaliu. Aceasta este, de fapt, doar o trecere in revista a muncii sale. Nu voi intra in detalii.

Daca privesti aceste piramide din exterior si daca stii cum sa citesti codurile, apar serii de 3 numere, iar aceste 3 numere exprima exact longitudinea si latitudinea retelei – nu ale celei care este astazi in uz, ci a celei stravechi. Iar pentru a ajunge la precizia acelor numere inscriptionate pe cele 83.000 de constructii, putem presupune ca ei au calculat din spatiu, cu ajutorul satelitilor, al unui fel de GPS-uri, cum avem astazi. Cum au putut face acest lucru? Iar munca lui Munk a aratat – si acest lucru este adevarat – ca aceste coduri sunt reale si ca, de fapt, ele erau o descriere amanuntita. Dar, pentru a le intelege, trebuie sa stim ceva foarte interesant. Chikitet si Ra si Ararat stiau unde urmau sa fie noii poli si noul ecuator, care este cel de acum. Stiau acest lucru, cam cu 200 de ani inainte ca aceasta schimbare sa aiba loc. Dar au calculat (cum or fi reusit, oare)?

Primul meridian, cel pe care il folosim astazi, nu exista atunci; Marea Piramida era primul meridian. Daca iei Polul Nord si Polul Sud si tragi o linie exact prin varful Marii Piramide, acela este primul meridian al acelui sistem. Si pare logic, intrucat este prima constructie realizata. Iar ea nu a fost construita oriunde in lume, ci exact pe acest meridian al Pamantului. Ei stiau, chiar daca nu puteai gasi acea constructie dintr-un motiv oarecare, iar acea locatie nu s-a miscat decat poate cu cativa inci, de-a lungul a 13.000 de ani. Si mai este ceva interesant in legatura cu munca lui Carl; el a prezentat sistemul sau la Natiunile Unite, cu toate detaliile, cu modul in care acesta lucreaza si modul in care erau conectate toate aceste piramide in intreaga lume, iar ei nu au stiut ce sa faca cu aceste informatii; ele sfidau totul, tot ceea ce omul modern stia despre omul din vremurile stravechi si cum putea fi posibil asa ceva? Dar nici nu puteau nega aceasta realitate, intrucat erau dovezi matematice. Toate aceste informatii au fost ascunse sub pres undeva, pe la Natiunile Unite. Si le-au facut uitate, pentru ca nu se potriveau cu nimic cunoscut.

 

Acum as vrea sa prezint cate ceva despre descoperirile lui, care s-au dovedit adevarate – si atunci veti incepe sa intelegeti. Am inceput sa dezvolt o baza de coduri bazate pe latitudine si longitudine: grade, minute si secunde, ideea fiind multiplicarea celor 3 numere, intr-unul singur. Vazand precizia matematica extraordinara a locurilor in care a fost construita aceasta retea, veti intelege ca, datorita acuratetii asezarii acestei retele, formata din 83.000 de situri, peste tot in lume, plasate cu cea mai mare precizie pe suprafata planetei, este clar ca reteaua nu ar fi putut fi realizata de toate acele triburi indigene de mayasi, egipteni, chinezi s.a.m.d. Trebuie sa fi fost vorba de o singura minte, de o gandire unitara, de un plan unic pentru a face acest lucru. Nu exisa o alta posibilitate. Iar acest lucru schimba tot intelesul istoriei, tot ceea ce stim despre cine am fost noi inainte si cine suntem acum.

 

Acum, puteti intelege ce au facut Chikutet, Ra si Ararat. Ei au creat aceste structuri peste tot in lume, pentru a schimba miscarea fluxului interior al energiilor Pamantului, cu ajutorul geomantiei. Iar fluxul exterior era si el modificat si au creat, astfel, in mod treptat, acest camp electromagnetic, geometric, care inconjura Pamantul. Facand acest lucru, ei au re-creat reteaua constiintei noastre, pentru ca noi sa putem evolua. Acesta a fost un dar al iubirii, care arata ca nu suntem singuri in ceea ce priveste constiinta noastra si ceea ce urmeaza sa se intample in lume si ca ei nu ne-au uitat si ne poarta de grija. Acestia sunt strabunii nostrii, batranii nostri intelepti, care inca sunt conectati cu noi, acum. Ei cuprind toate culturile si toate nivelurile de viata, familiile din Germania, America sau din Africa de Sud – sau de oriunde altundeva. Iar transformandu- ne, putem face si noi ceva pentru pentru ei. Voi explica acest lucru mai tarziu.

partea a II-a o gasiti AICI 
 

sursa: Editura For You

Drunvalo Melchizedek - A birth of a new humanity

Misterele Bucegilor

 Sfinx Bucegi

 

Taina Marelui Sfinx

Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii. 

 Sfinx - Egipt

Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi. 

Sfinx - Peru

Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra? 

 Sfinxul din Bratocea - Muntii Ciucas

Muntele cu nume de om

"Un munte care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?" Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele "Omul". Altii spun ca e mai mult de atat. Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului. Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu "Tronul lui Zamolxe". Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial. E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m. Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.

Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele. Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele. Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse? 

 Babele

Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile. Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta. 

Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori. S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita "Biserica Trasnita". Vasile Lovinescu sustine si el, in "Dacia Hiperboreana," ca "muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri". 

 Sfinx banatean - Toplet

Nume vrajite

La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora. Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura. Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult. Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului. Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura... O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc... 

Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie. Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista. Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor. Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic. 

Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai "a comorilor"? Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului. Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului? 

Si atatea alte nume de poveste... Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor. 

Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas. Pana si "stanca" si "stana", vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi. 

Un urias sanctuar stravechi

Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor. A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate. 

Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru "Cel Sfant", iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte. Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti. Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii. Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu... Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu. Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului. Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile. 

Locul unde se intalnesc lumile

Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii. Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului. Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon. Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim. Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara. 

In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita "Sapte Izvoare", aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927. Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume! De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii 80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este "apa vie", cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori. 

Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant. Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie. Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar. Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.

Aurora Petam (Carpati.Org)