Similitudini si diferente intre vis si dedublare

Teoria trezirii din somn

Trezirile spontane în somn reprezintă germenii rari şi rudimentari ai dedublării. Poate vi s-a întâmplat spre dimineaţă, mai ales când somnul este uşor, să puteţi spune: "În acest moment visez…” Această idee, chiar dacă nu o definim prin limbajul gândirii, o sesizăm printr-o intuiţie imediată pe care nu am putea să o contestăm. Dacă aşa ceva ni s-a întâmplat deja, trebuie să ştim că acesta este germenul stării de trezire în vis sau dedublare conştientă. Insistăm asupra acestui fapt înţelegând corect că această stare este doar germenele a ceea ce noi urmărim de fapt. Pe de o parte, intensitatea acestei cunoaşteri imediate ar trebui multiplicată de o mie, de un milion, de un miliard de ori, pentru ca ea să se apropie de sentimentul de realitate pe care îl dă dedublarea; pe de altă parte, în dedublare apar elemente destul de diferite de cele ale visului.

Similitudini intre vis si dedublare 

Similitudinile intre vis si dedublare pot fi şi ele evidenţiate prin câteva elemente comune ce apar în desfăşurarea celor două fenomene:

1. În vis, ca şi în dedublare, natura imaginii este aceeaşi fără a fi uşor de definit exact această natură. Este precum în cazul în care ne gândim la o floare; chiar imaginea ei mentală vizualizată cu precizie, posedă ceva foarte diferit- din punct de vedere subiectiv- de visul acestei flori:cu excepţia celor cu o mare forţă de vizualizare visul pare mai clar şi mai real decât floarea voluntar imaginată. Ori, imaginile care survin în timpul dedublării sunt mai aproape de acelea ale visului şi decât de acelea ale imaginaţiei trezite. Am putea chiar spune că în gama impresiilor vii ale imaginilor formate apare mai întâi floarea imaginată, apoi floarea visată şi, în fine, floarea percepută în timpul trezirii în somn; aceasta din urmă reprezintă, un al treilea eşalon superior.

2. În vis, ca şi în dedublare, succesiunea imaginilor este foarte rapidă; ele nu sunt legate între ele prin cauze, efecte, obiceiuri şi necesităţi ineluctabile ca şi majoritatea imaginilor din viaţa curentă. Astfel, cel care decide să urce scara treaz este obligat să calce pe fiecare treaptă; dar în vis acestea vor putea fi sărite imediat sau pot foarte bine în timpul urcării să se transforme în munţi sau în lacuri. Este într-un anumit fel identic şi în dedublare: şi într-unul şi în altul, din cazuri, imaginile apar mult mai neprevăzut decât în viaţa curentă, lumea astrală fiind caracterizată de o mult mai mare libertate de acţiune decât cea fizică.

Diferente intre vis si dedublare

La confruntarea cu fenomene precum dedublarea sau visul conştient, mulţi se întreabă: "Dedublarea, nu este de fapt un vis?” Am putea chiar să adăugăm că există vise trăite, studiate de psihologia contemporană şi că, de fapt, dedublarea nu este nimic altceva decât o reverie în care eşti adormit. Este astfel necesar să punem în paralel caracteristicile diferite ale lor pentru a clarifica această situaţie abordând diferenţele şi similitudinile acestor procese (visul şi dedublarea).

1. Visul intervine in mod spontan la aproape toţi oamenii. Dedublarea nu survine decât după o lungă practică a exerciţiilor respiratorii şi musculare iniţiatice. (Apreciem că putem considera nerelevante aproape toate relatările pretinselor dedublări survenite în perioada acestei pregătiri).

2. In mod accidental, visul poate fi provocat de o uşoară excitaţie a organelor de simţ în timpul
somnului; visele agreabile pot fi produse prin excitaţii senzoriale adecvate. Dedublarea este în mod accidental deranjată de cea mai mică excitare a simţurilor: un mic zgomot, o atingere uşoară sau o lumină, întrerup plimbarea prin lumile subtile cu o senzaţie de revenire bruscă în corp, şi astfel, un rezultat magnific şi dificil de dobândit este compromis de un detaliu, printr-o senzaţie penibilă şi dezagreabilă.

3. In vis, subiectul resimte impresia unei activităţi mentale şi psihice obişnuite. In cazul dedublarii, subiectul ştie că se află într-o activitate mentală şi psihică excepţională.

4. In vis, subiectul trece de la o imagine la alta fără a păstra amintirea celei precedente şi fără a o dori pe următoarea. In cazul dedublarii, subiectul poate să-şi reamintească în timpul călătoriei psihice tot ce s-a întâmplat în orice moment şi poate să-şi dirijeze actele prin exercitarea voinţei ca şi în starea de veghe.

5. In vis este practic inutil să decidem, atunci când ne aflăm în stare de veghe, să visăm despre un subiect anume, şi cu atât mai mult să îndeplinim un anume act sau gest în timpul visului. Unii urmăresc să relizeze o programare a visului înainte de culcare, dar în măsura în care nu se obţine conştienţa în timpul somnului, rezultatele sunt anemice. In dedublare este foarte uşor să facem o programare a proiecţiei astrale şi reuşita este asigurată dacă înainte de a adormi luăm decizia de a merge precis într-un anumit loc; în timpul trezirii în somn această stare intervine asemenea senzaţiei realizării unui act prestabilit. Observaţie: dacă în starea de veghe este necesar un efort prelungit pentru a provoca dedublarea, dimpotrivă, înainte de a adormi nu este necesar să ne concentrăm în mod special asupra unei decizii pentru a o îndeplini (dacă acest fenomen intervine). Efortul de voinţă pentru a ne deplasa într-o zonă anume chiar îndepărtată sau a face un gest nu este nevoie să fie mai mare decât cel de a decide să ne punem, de exemplu, pălăria pe cap. Dacă proiecţia în astral se produce, suntem aproape siguri că îndeplinim deciziile stării de veghe cu un sentiment subiectiv de libertate şi uşurinţă, doar dacă nu cumva în urma unei decizii luate în stare de dedublare, ne hotărâm în ultima clipă să ne schimbăm decizia.

6. In vis procesele de gândire, raţionamentele se continuă rareori şi în mod dificil; deşi sunt semnalate şi câteva probleme rezolvate în timpul somnului (cazul descoperirii tabelului periodic al elementelor de către Mendeleev), se constată mai des că găsim exactă şi perfectă o soluţie care ne va părea absurdă în momentul trezirii. In cazul dedublarii, procesele de gândire, raţionamentele continuă în aşa manieră încât revenită în starea normală, fiinţa nu-şi condamnă judecata pe care o avusese în starea de dedublare, pentru că gândeşte în aceeaşi manieră în ambele stări.

7. In vis imaginile sunt de intensitate medie în raport cu cele ale vieţii curente, uneori mai intense, alteori mai puţin, alteori chiar mai slabe ca în cazul viselor în care se percep doar imagini alb-negru. In dedublare, imaginea posedă aproape întotdeauna o intensitate extraordinară raportată la aceea a stărilor de veghe sau de vis. Din această cauză ea este foarte veridică şi în primele dăţi pare chiar miraculoasă.

sursa: Parapsihologia (Scribd) 


Cititi si: Calatorii extracorporale