Aparitii fantomatice

Fantomele, strigoii si stafiile sunt aparitii, a caror existenta nu este dovedita. Ele nu au corp si se crede ca sunt de fapt suflete ale oamenilor care au ramas, dupa moarte pe Pamant. Acest lucru s-a intamplat ori datorita unei morti brutale si a setei de razbunare, ori din cauza ca nu au beneficiat de un ceremonial de inmormantare, deci nu li s-a oferit odihna vesnica. Aceste aparitii dateaza de mult timp. În multe mitologii ele erau vazute drept creaturi malefice, razbunatoare, cu intentii ticaloase. În mitologia japoneza, strigoii sunt violenti, capabili de razbunari fizice teribile asupra dusmanilor care au mai supravietuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decat niste suflete pasnice, tacute, docile, ce pot fi uneori vazute. Povestile cu case bantuite de fantome sunt elemente de baza in istoria acestor fiinte supralumesti. Se spune ca in Marea Britanie, in special in Scotia, exista cele mai multe locuinte bantuite, care atrag implicit multi turisti. În prezent, Societatea Britanica si Americana pentru Cercetari Metapsihice investigheaza si clasifica o multime de cazuri in care se zice ca ar fi prezente fantome, incercand totodata sa dea explicatii logice si stiintifice acestor intamplari. O teorie elaborata pentru a explica unele cazuri de aparitii de fantome este cea care sustine ca evenimentele dramatice cauzate de moartea unei persoane dragi, pot influenta sensibilitatea si emotiile unei persoane facand-o astfel sa creada ca vede aceste fiinte paranormale. Daca existenta fantomelor, a strigoilor si a stafiilor ar fi dovedita atunci s-ar putea afla si raspunsul vietii de dupa moarte.

Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut si cel mai raspandit din lume, avand in vedere ca fiecare civilizatie “se mandreste” cu fantomele sale si de secole se inregistreaza astfel de aparitii pe intreg mapamondul. Cuvantul fantasma (fantoma) deriva din grecescul "phàinesthai" si inseamna “a aparea”,  in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia “materializarii” lor, este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele “clasice” in cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina. De asemenea, exista si fantome ale elementelor, cunoscute deja din antichitate, ce populeaza aerul, apa, padurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o “conexiune” totala cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman (vezi fata morgana, gnomii, elfii, sirenele sau nimfele), aceste figuri au imbogatit panorama mitologiei minore. Jung teoretiza ca ar fi de-a dreptul “elemente arhaice ale inconstientului colectiv”. In Occident, se poate spune ca acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormala, iar cazuistica existenta este fara nicio umbra de indoiala una imensa, si intr-o continua crestere. Manifestarile sunt insa felurite si imbraca aspecte atat de diferite intre ele incat a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Si totusi, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arata unei singure persoane, motiv pentru care exista dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca intr-un vis; in cadrul celei de-a doua, lucrurile se complica intrucat terte persoane sunt “convocate”.

Fantomele nu sunt simpla inchipuire ori aberatie a mintilor bolnave, scrie Petru Comanescu in cartea sa “Parapsihologia ”. In opinia autorului, nu putem sa nu admitem ca (in anumite situatii)  fenomenul “fantomelor” s-a manifestat realmente. Mai ramane sa intelegem si de ce. Pe cat se pare, orice incercare de a da o explicatie acestui fenomen se bazeaza pe teoria reincarnarii. Lasand la o parte exagerarile grosolane si simpliste, spune Comanescu, reincarnarea nu e o idee de lepadat. Un astfel de model ciclic al vietii presupune faptul ca materia nu e niciodata distrusa, se reintoarce in “sistem” pentru a reaparea mai tarziu. Din aceasta perspectiva, materia organica, vie, s-ar resuscita sub aceeasi forma, cu acelasi tipuri de comportament, intr-un proces de reincarnare. Lasand la o parte genetica, potrivit careia memoria speciei se conserva prin informatiile stocate intracelular si vehiculate prin  AND si ARN, lasand la o parte si clonarea, specialistii in parapsihologie cred ca oamenii poseda si un alt tip de memorie: cea numita “memoria aurei”, fenomen numit si “efectul fantoma”. Iar  fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa “inmagazineze” forma organismului viu. “Din toate datele pe care le posed rezulta ca aceasta actiune conservata continua si dupa ce organismul nu mai este viu. Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere”, spune pe sleau autorul.

O incercare de a trece in revista cazurile autentice de aparitii ale fantomelor este lucrarea lui Ernesto Bozzano intitulata “Fenomene de bantuire” unde, in total, autorul retine 374 de cazuri. Gratie acestora, mai tarziu, Rene Sudre va opera o sistematizare a caracteristicilor acestui capitol din parapsihologie, identificand patru trasaturi principale: fenomenele de bantuire sunt legate de o zona foarte limitata, cladire, camera sau obiect; nu par a necesita prezenta unui medium; sunt in genere persistente, dar nu neaparat si periodice si au legatura, de cele mai multe ori, cu un eveniment tragic sau o moarte. Mai exista si o a cincea trasatura – asa-numitul “automatism al fantomelor”, analizata de Colin Wilson in 1971, potrivit careia fantomele mortilor ar reveni in locul unde au trait si ar repeta simulacrul actelor comise in viata (victima unei crime sau a unui accident ar aparea cu bratele intinse si cu chipul schimonosit de groaza, asasinul condamnat ar geme si ar implora iertarea, etc). Faptul ca fantomele apar in urma unui eveniment tragic sau a unei morti violente este explicat de ocultisti prin aceea ca atunci are loc o emisie masiva de bionergie; iar realitatea ca totusi, foarte putine asasinate sau accidente genereaza materializari de fantome este explicata de acestia prin aceea ca numai “sufletele inferioare” sau “nenorocite” se reintorc sa bantuie pamantul: unii au savarsit greseli grave pe timpul vietii si doresc sa le indrepte, altii sunt tinuti in loc de afectiunea fata de persoane aflate in viata sau chinuite de constiinta datoriei neimplinite. Din punctul de vedere al parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect indepartat sau unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-si cunoaste inzestrarea – el percepe (inconstient) energia stocata si o materializeaza prin teleplastie si prozopopeza spontana, in timp ce subiectul indepartat ar fi individul bine dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanta; acesta din urma trebuie sa aiba capacitatea perceptiei extrasenzoriale, precum si forta de a realiza teleplastia, acesta din urma fiind echivalenta cu materializarea fantomei.

Zguduitorul aspect constituit de aparitia fantomelor defunctilor reprezinta o tipologie ce pare a fi corelata unor factori mentali (telepatie, vis) sau unor cunostinte personale (ganditi-va la aparitia unor rude sau cunostinte decedate care va trimit mesaje).  La momentul actual, una dintre explicatiile acreditate este ideea ca aceasta tipologie specifica de fenomene ar fi un soi de “amintire” a cuiva care a trait vreme de multi ani intr-un loc, facand intodeauna aceleasi lucruri; nu se stie exact cum, dar ele au ramas “intiparite” ca pe o banda magnetica. Urmarind acelasi exemplu al benzii magnetice se poate imagina ca viata, dar mai ales timpul, asa cum percepem, nu ar fi decat o linie dreapta printre alte linii drepte (ce reprezinta alte dimensiuni, asadar alte lumi) si daca dintr-o ratiune necunoscuta si incontrolabila una dintre aceste linii ar suporta o usoara si temporara interferenta (cum ar fi de tip magnetic), cele doua dimensiuni ce ar intra in coliziune, ar genera ceea ce numim fantoma.  Nu e exclus ca aceasta ipoteza, in masura in care ar fi si validata, sa stea la baza multor alte fenomene bizare.

Fantasmele nascute doar prin intermediul sedintelor de spiritism, asadar cu ajutorul unui medium sunt de cele mai multe ori  rude decedate ale unuia dintre cei prezenti. Se infatiseaza sub diferite forme: siluete luminoase cu chipuri bine definite, de la maini la fata si pana la brate create din ectoplasma (substanta spirituala pe care spiritistii sustin ca ar emana-o mediile in timpul transei). Nu lipsesc totusi nici cazurile de fantome ale unor persoane necunoscute celor prezenti la sedinta de spiritism. Aceasta tipologie de fantome este, de altfel, si cea mai suspectata de sarlatanie intrucat in decursul timpului numeroase astfel de sedinte au rezultat a fi trucate si, in consecinta, fenomene precum formele ectoplasmatice au reiesit a fi doar produse ale credulitatii umane. De asemenea, unii cercetatori ai acestui domeniu sunt tentati sa afirme ca nu poate fi credibila marturia aparitiei unui decedat din partea unui martor aflat la curent cu faptul ca persoana in cauza a murit, pentru ca mintea umana  dispune de o imaginatie bogata, iar stresul, durerea sau oricum perioadele de tensiune deosebita din viata oricui pot declansa dereglari psihice. Exista totusi si cazuri in care un subiect asista la o aparitie despre care va descoperi ulterior ca apartine unui defunct.

Daca vrei sa scapi de-o fantoma, cred specialistii, cel mai simplu mod este sa pleci tu; o astfel de fantoma “domestica” nu va pleca nicicum din casa “bantuita”, intrucat prezenta ei depinde strict de zona respectiva. Acest fenomen se numeste “influenta locala”. In opinia lui Petru Comanescu, chestiunea “influentei locale” aminteste de experienta senzitivilor, acele persoane dotate cu perceptie extrasenzoriala, si pare sa contureze o ipoteza: obiectele se pot “incarca psihic”, ele pot acumula o parte din bionergia persoanei care le-a utilizat o perioada mai lunga. De asemenea, ele corespund categoriei de fantasme obiective si sunt rare cazurile in care aceste fantome chiar au intrat intr-o comunicare cu cei care asistau la aparitie. In timp ce spiritistii considera aceste entitati ca fiind o tipologie legata inca de lumea materiala, de vechile lor obiceiuri si care, mai ales, nu realizeaza ca au trecut in lumea de “dincolo”, Comanescu scrie ca fantomele care bantuie pe trasee fixe si limitate constituie tocmai manifestari ale bionergiei stocate in obiecte. 

In trecut, cand oamenii credeau mai mult decat astazi in mituri si legende, fantomele pareau mai spectaculoase. Ei vedeau imagini ale zeilor sau figure eroice, iar armatele-fantoma luptandu-se pe cer erau o prezenta obisnuita. Astazi, astfel de viziuni sunt rare; in viziuinile moderne, e prezenta de obicei o singura fantoma. Aceasta diferenta ar indica o legatura intre tipul de aparitie si mediul sau experienta persoanei care o vede. Exista povestiri despre regale Arthur si vechii zei Odin si Thor, care lupta in mari batalii purtate de fantome. Aceste proiectari fantomatice puteau fi miraje ale unor lupte reale, sau erau probabil semen premonitorii ale unor batalii ce aveau sa urmeze.


In timpul primului razboi mondial (1914-1918), prima batalie la care au luat parte fortele britanice a fost cea de la Mons, in Belgia, unde englezii erau intr-o evidenta inferioritate numerica fata de germani. Ziarele timpului au scris atunci despre o imagine miraculoasa care a aparut pe cer deasupra campului de lupta, aceasta incurajans trupele britanice. Se presupune ca aratarea fantomatica i-ar fi infatisat pe Sf. Gheorghe si pe arcasii sai, dar martorii oculari de ambele parti sustineau ca era vorba de o armata fantoma cu sabii, proiectata pe cer ca un film. Nu se auzeau niciun fel de sunete, dar tabloul a fost receptat de multi oameni aflati pe campul de lupta si interpretat drept o interventie divina.


In august 1942, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, trupele aliate au lansat un atac asupra orasului Dieppe, pe coasta normanda, in Franta ocupata de germani. Era un preludiu la debarcarile din Ziua Z si misiunea a avut success. Noua ani mai tarziu, doua femei aflate in vacanta langa Dieppe au fost trezite in zorii unei zile de zgomote de impuscaturi. In urmatoarele trei ore, ele au ascultat uimite, in tacere, sunetele luptei care a avut loc cu noua ani mai inainte. Relatarile lor au fost apoi comparate cu datele oficiale despre batalie si au fost gasite extreme de asemanatoare.


Sir Francis Drake (1540-1596) folosea o toba a chema la lupta echipajul navei sale Golden Hind. Conform legendei, Drake a promis pe patul de moarte sa se intoarca si sa lupte pentru Anglia de cate ori va suna toba care anunta apropierea inamicului. In timpul ceui de-al doilea razboi mondial, multe nave de razboi au fost salvate miraculos de la dezastru, in timp ce se auzeau sunete fantomatice de toba. Toba lui Drake nu mai fusese insa dusa niciodata la bordul vreunei corabii din momentul intoarcerii sale in Anglia, adica in secolul al 16 lea.


Pe cand se afla in tabara, langa Roma, in anul 312, imparatul Constantin a avut viziunea unei cruci in mijlocul cerului. O inscriptie de pe aceasta cruce il indemna sa atace. El a atacat si a castigat. Drept recunostinta pt Sfantul Duh, el a dat ordin ca religia crestina sa devina religia oficiala a Imperiului Roman.


In iunie 1876, eroul Razboiului Civil American, generalul Custer, a fost ucis la Little Bighorn intr-o lupta impotriva indienilor Sioux. Cu o luna inainte, la inceputul expeditiei, pe cand Custer iesea din Fortul Abraham Lincoln, oamenii din fort au vazut jumatate din regiment cum se ridica sus, pe cer, si apoi dispare. Ulterior, jumatate din regimental al VII lea de cavalerie a fost masacrat in batalie.


sursa: Interactiuni