Progresul spiritelor

Sunt spiritele bune sau rele prin propria natura sau nu sunt decat aceleasi spirite care se imbunatatesc? Sunt aceleasi spirite care se imbunatatesc; pe masura ce se imbunatatesc, trec dintr-un ordin inferior in altul superior.

Dumnezeu a creat toate spiritele simple si ignorante, adica fara stiinta. A dat fiecaruia o misiune in scopul de a le lumina, de a le face sa inainteze progresiv spre perfectiune prin cunoasterea adevarului, si de a le apropia de el insusi. fericirea eterna si deplina exista pentru ele in aceasta perfectiune. Spiritele cuceresc aceste cunostinte trecand prin probele impuse de Dumnezeu. Unele accepta cu supunere probele si ating mai rapid scopul ce le-a fost destinat; altele nu se supun decat cartind si raman asa, prin propria greseala, indepartate de perfectiunea si fericirea promise.

Spiritele par a fi la origine ignorante si fara experienta asemenea copiilor, dar acumuleaza putin cate putin cunostintele ce le lipsesc prin parcurgerea diferitelor etape ale vietii. Copilul neascultator ramane ignorant si imperfect, profitul depinde mai mult sau mai putin de supunurea sa, dar viata omului are o limita pe cand cea a spiritelor se intinde la infinit.
Nu exista spirite care vor ramane de-a pururi ignorante. Toate vor deveni perfecte; ele se schimba dar intr-un timp indelungat; caci...un tata drept si milos nu-si poate respinge la nesfarsit copiii. Depinde de spirite accelerarea progresului lor catre perfectiune. Ele vor ajunge acolo mai repede sau mai incet in functie de dorinta si de supunerea lor fata de vointa lui Dumnezeu.

Nu este posibil ca spiritele sa degenereze. Pe masura ce avanseaza, ele inteleg ce anume le indeparteaza de perfectiune. Cand un spirit a sfarsit o proba, capata si cunoastere si el nu uita asta. Poate sa ramana stationar, dar nu da inapoi.

Daca spiritele ar fi fost create perfecte, ele s-ar fi bucurat fara merit de binefacerile acestei perfectiuni. Unde ar fi meritul fara lupta? De altfel inegalitatea ce exista intre ele este necesara personalitatii lor; si apoi misiunea pe care o indeplinesc in diferite stadii este prevazuta de Providenta pentru armonia universului.

Spiritele nu trec prin filiera raului pentru a ajunge la bine, ci prin cea a ignorantei. se pune intrebarea de ce anumite spirite au urmat calea binelui. iar altele pe cea a raului. Ele au avut liberul arbitru. Dumnezeu nu a creat deloc spirite rele, le-a creat simple si ignorante, avand mai degraba aptitudinea pentru bine decat pentru rau; cele ce sunt rele au devenit astfel prin vointa lor.

Liberul arbitru se dezvolta pe masura ce spiritul capaca constiinta de sine. Nu ar mai fi fost libertate daca alegerea era determinata de o cauza independenta de vointa spiritului. Cauza nu este in el, este in afara lui, in influentele carora le cedeaza in virtutea liberei sale vointe. Este marele adevar al caderii omului si al pacatului originar: unii au cedat tentatiilor, altii au rezistat.

Influentele ce se exercita asupra lui provin de la spirite imperfecte care cauta sa-l ia in stapanire, sa-l domine si care se bucura de dobandirea lui. Este ceea ce s-a dorit sa se descrie prin figura lui satan. Intelepciunea lui Dumnezeu consta in libertatea ce o lasa fiecaruia de a alege, caci fiecare capata rasplata actelor sale.

Intre spiritele care, din principiu, urmeaza drumul binelui absolut si altele ce urmeaza drumul raului absolut, exista fara indoiala dradatii intre cele doua extreme. Spiritele care au urmat calea raului ar putea sa ajunga la acelasi nivel de superioritate ca si celelalte dar eternitatile vor fi mai lungi pentru ele. Prin cuvantul "eternitatile" trebuie sa se inteleaga ideea ce o au spiritele inferioare despre vesnicia suferintei lor, caci nu le este dat sa le vada sfarsitul, precum si faptul ca ideea se reinnoieste prin probele care fac spiritele sa sucombe.

Spiritele ajunse la nivelul suprem, dupa ce au trecut prin rau, nu sunt mai putin meritoase in ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu contempla ratacitii cu aceiasi ochi si ii iubeste pe toti cu aceeasi inima. Sunt rele pentru ca s-au pierdut: la inceput nu erau decat niste spirite simple.  Spiritele sunt create in mod identic, dar nestiind de unde vin, trebuie ca liberul arbitru sa-si urmeze cursul. Ele progreseaza mai mult sau mai putin rapid in inteligenta ca si in moralitate.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)

Ordinul al doilea. Spiritele bune.

Caractere generale. - Predominare a spiritului asupra materiei ; dorinta de bine. Calitatile si puterea lor de a face bine sunt in concordanta cu gradul de perfectiune la care au ajuns: multe au stiinta, altele intelepciunea si bunatatea; cele mai avansate reunesc stiinta cu calitatile morale. Nefiind inca dematerializate complet, pastreaza mai mult sau mai putin, dupa rang, trasaturile existentei corporale, fie in forma limbajului, fie in obiceiurile lor unde se regasesc unele dintre pasiunile avute; altfel ar fi spirite perfecte.

Ele il inteleg pe Dumnezeu si infinitul, si se bucura deja de fericirea celor buni. Sunt fericite de binele pe care-l fac si de raul pe care-l impiedica. Dragostea ce le uneste este pentru ele izvorul unei fericiri inefabile nealterata nici de invidie, nici de remuscari, nici de pasiuni rele ce dau zbuciumul spiritelor imperfecte; insa toate mai au inca probe de trecut pana cand sa atinga perfectiunea absoluta.

Ca spirite, suscita gandurile bune, stavileste dorinta de rau a oamenilor, protejeaza in viata pe cei ce sunt demni si neutralizeaza influenta spiritelor imperfecte fata de cei ce nu se complac in supunere.

Cei in care se reincarneaza sunt buni si binevoitori cu semenii lor; nu se pierd in orgoliu, egoism sau ambitie; nu incearca nici ura, nici ranchiuna, nici invidie, nici gelozie, si fac binele de dragul binelui.

Acestui ordin ii apartin spiritele desemnate in credintele populare sub numele de genii bune, genii protectoare, spirite ale binelui. In epocile de superstitii si ignoranta sunt cunoscute ca divinitati facatoare de bine.

Pot fi impartite in patru grupe principale:

- Clasa a cincea. Spirite binevoitoare - calitatea dominanta este bunatatea; le place sa se puna in serviciul oamenilor si sa-i protejeze, dar stiinta lor este limitata: progresul lor este mai realizat in sens moral decat in sens intelectual.
- Clasa a patra. Spiritele savante - Ceea ce le distinge in mod special este intinderea cunostintelor lor. Se preocupa mai putin de problemele morale decat de cele stiintifice, pentru care au aptitudine mai mare; dar nu considera stiinta decat din punct de vedere al utilitatii si nu o amesteca cu niciuna din pasiunile ce reprezinta insusirea spiritelor imperfecte.
- clasa a treia. Spiritele intelepte - calitatile morale de cel mai inalt grad formeaza caracterul lor distinctiv. Fara a avea cunostinte nelimitate, sunt dotate cu o capacitate intelectuala ce le da o judecata sanatoasa despre oameni si despre lucruri.
- clasa a doua. Spiritele superioare - Reunesc stiinta, intelepciunea si bunatatea. Limbajul lor nu denota decat bunavointa; este demn, elevat, adesea sublim. Superioritatea le face mai apte decat celelalte de a ne da notiunile cele mai juste despre lucrurile lumii incorporabile, in limitele in care ii este permis omului sa le cunoasca. Ele comunica bucuros cu aceia care cauta adevarul bunei-credinte, si al caror suflet este indeajuns de eliberat de legaturile pamantesti pentru a-l intelege; dar se indeparteaza de cei animati de simpla curiozitate sau daca influenta materiei ii intoarce de la practicarea binelui. Cand in mod exceptional, se incarneaza pe pamant, o fac pentru a indeplini o misiune de progres, si atunci ne ofera tipul de perfectiune la care umanitatea poate aspira aici, jos.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)